România pare să fie țara tuturor posibilităților – nu degeaba am fost binecuvântați cu o gamă variată de personaje publice care reușesc să transforme discursurile politice în adevărate spectacole SF. Călin Georgescu, un nume din ce în ce mai sonor în peisajul nostru politic, a reușit să redefinească logica, statistica și, de ce nu, chiar biologia, prin declarații care îi pun în dificultate nu doar pe specialiști, ci și pe simpli muritori de rând. Cum altfel să interpretăm afirmația că, în Insulele Marshall, oamenii trăiau cândva până la 200 de ani? În comparație, speranța de viață medie din România de astăzi pare un mic dejun modest într-o farfurie spartă.
Viața lungă și prosperă… sau doar lungă?
Candidatul Călin Georgescu nu se ferește să-și etaleze viziunea unică asupra lumii. Potrivit acestuia, Insulele Marshall erau un paradis pierdut, unde oamenii trăiau aproape două secole fără să știe ce este medicina modernă. Desigur, această perspectivă ignoră complet faptele verificate: recordul mondial de longevitate, deținut de Jeanne Louise Calment, rămâne la 122 de ani, iar speranța de viață actuală în Insulele Marshall este de 65 de ani, cu mult sub utopia descrisă.
Dar această poveste nu este doar o curiozitate bizară. Ea ilustrează perfect o tendință mai largă de dezinformare care însoțește discursul populist al unor figuri din extrema dreaptă. De ce să ne bazăm pe date și fapte când putem construi un univers paralel, în care România devine un bastion al suveranismului, ruptă de Uniunea Europeană și NATO?
România, mândră și singură
Viziunea candidatului Georgescu pentru România presupune o ruptură totală de structurile euro-atlantice, în numele suveranității. Dar ce înseamnă, în mod real, o astfel de decizie? În contextul unui război la graniță, ar însemna să ne retragem singuri dintr-un sistem de protecție colectivă care ne-a garantat până acum stabilitatea și securitatea. Între timp, economia – oricum fragilă – ar fi expusă unui declin accelerat. Ieșirea din piața unică a UE ar însemna pierderea accesului la fonduri, la piețe externe și, în definitiv, la un standard de viață decent.
Retorica suveranistă nu vine doar cu promisiuni abstracte, ci și cu pericole concrete. Georgescu susține „revenirea la valorile tradiționale” și „reconstrucția economică pe baze naturale”, o formulare care sună poetic, dar care ignoră realitățile economiei globale. Fără investiții externe, fără parteneri strategici, o astfel de „reconstrucție” s-ar transforma rapid într-un experiment falimentar.
De la utopie la distopie
Sub masca unui lider spiritual, Călin Georgescu promovează o agendă controversată, în care incertitudinea și dezinformarea sunt ingredientele principale. Dacă în trecut ne spunea povești despre oameni de 200 de ani, viitorul imaginat de el pentru România pare desprins dintr-o distopie. Cu o economie izolată, o securitate națională compromisă și un popor supus propagandei, România „suverană” nu ar fi decât o iluzie fragilă.
Poate că este timpul să ne întrebăm: chiar avem nevoie de un astfel de experiment politic? Sau, mai bine spus, ne permitem să trăim într-o realitate alternativă, în care adevărul și faptele sunt facultative? Până la urmă, nici 200 de ani nu sunt suficienți pentru a recupera timpul pierdut pe utopii politice.
Comentarii recente