Călin Georgescu, Putin și noțiunea modernă de „Om care își iubește țara.”

România are o tradiție strălucită în a produce lideri politici care își iubesc țara într-un mod profund și complex, dar și profund confuz. Ultimul exemplu al acestui fenomen este Călin Georgescu, un personaj care, deși se autoproclamă un vizionar al renașterii naționale, pare mai degrabă un ambasador neoficial al politicilor Kremlinului. Ironia? Totul este împachetat sub mantia patriotismului pur și neîntinat.

Declarațiile lui Călin Georgescu și „renașterea națională”

Călin Georgescu, când nu laudă direct politicile lui Vladimir Putin, vorbește despre România ca despre o viitoare „fortăreață a suveranismului”. Aparent, pentru domnul Georgescu, suveranitatea înseamnă ruperea oricărei legături cu Occidentul decadent și întoarcerea la valorile tradiționale, care includ, bineînțeles, „puritatea națională”. Într-o declarație recentă, acesta a afirmat că „Rusia este un model de guvernare pentru națiunile care nu vor să fie conduse de bancherii globaliști.”

Pe scurt, viziunea lui Georgescu pentru România este un amestec de izolaționism economic, naționalism ortodox de epocă interbelică și o vagă admirație pentru curentele extremiste. N-ar fi prima dată când un politician vede în valorile trecutului un panaceu pentru prezent. Totuși, când acest trecut include mișcări ca Legiunea Arhanghelului Mihail, lucrurile devin mai complicate.

De la suveranism la extrema dreaptă

O simplă privire la discursul lui Georgescu ne dezvăluie cât de fluidă este trecerea de la suveranism la extrema dreaptă. În timp ce în alte țări suveranismul este mai degrabă o formă de protecționism economic, în viziunea lui Georgescu acesta se traduce prin „reînvierea valorilor naționale autentice.” Traducere: glorificarea trecutului legionar și eliminarea „influențelor străine.”

Ce ar însemna asta pentru România, dacă ar deveni președinte? Probabil o ieșire din UE – etichetată ca „eliberare” –, interzicerea ONG-urilor internaționale și un flirt periculos cu dictaturi precum Rusia sau Belarus. Într-un interviu recent, Georgescu nu a ezitat să afirme că „sistemele politice occidentale sunt o minciună,” în timp ce a descris regimul lui Putin drept „un exemplu de demnitate națională.”

Ironia „iubirii de țară”

Ceea ce face situația și mai fascinantă – dacă nu tragică – este că acest discurs găsește ecou în rândul unor români dezamăgiți de democrație și corupție. Totuși, a „iubi țara” în viziunea lui Călin Georgescu înseamnă, aparent, a o transforma într-un vasal modern al Moscovei.

Poate că România are nevoie de lideri care să o iubească mai puțin teatral și mai pragmatic. Iubirea oarbă de țară poate fi seducătoare, dar, dacă ne uităm la istorie, rareori a dus la ceva bun. În cazul lui Georgescu, riscul este să iubim România până când nu mai rămâne nimic din ea.