s-a reusit.

În anul 1859 în România s-a încercat costituirea unui sistem monetar naţional bazat pe o monedă proprie “romanatul”. Marile puteri s-au opus însă acestei manifestări puternice de independenţă. În 1867 se adoptă Legea pentru înfiinţarea sistemului monetar naţional şi pentru scoaterea monedi româneşti.Sistemul de impozite s-a redus la capitaţie plătit de fiecare familie ţărănească şi potentă plătită de negustori şi meseriaşi. Moşierii şi clerul erau în continuare scutiţi de dări. Abia dupa unirea din 1859 s-a marcat trecerea la un sistem  fiscal modern, prin care a fost desfiinţate categoriile privilegiate. Creditul era asigurat de capitalul cămătăresc, împrumuturile erau date pe termene scurte cu mari dobânzi pe bază de ipoteci. În 1860 Imperiul Otoman a deschis două bănci – una la Bucureşti şi alta la Galaţi, bănci cu capital englez.

Inre 1900 si 1913, treaba mergea aparent bine. Bugetul era chiar pe excedent, ceea ce nu mai vazuse demult Romania si nici nu urma sa vada in graba. Practic, marele efort financiar făcut în războiul de independenţă din 1877 a dus la deficite mari pana pe la 1900. Culmea, impozitarea celor bogati a echilibrat atunci bugetul Statului. Dar sa nu anticipam chiar in halul asta.

Primul împrumut extern a fost făcut în 1864 la o bancă engleză. După venirea regelui Carol împrumuturile au fost “mutate” catre Germania. Conditiile(conditionalitatile, am zice azi” erau dure, iar ceea ce a declarat mai zilele trecute Basescu (legat de solicitarea strainilor de a se privatiza un sector sau altul) era floare la ureche. Pe la 1865,  pe lângă dobânzile mari, trebuiau concesionate în special terenuri petroliere şi minere, servicii de navigaţie fluvială şi maritimă. Cea mai mare parte a datoriei publice a României era externă- 88%.
Dupa doi ani de neutralitate , Romania a intrat in razboi. V-ati prins, deficitele au inceput iar sa sara in aer. Pentru a le acoperi, (in 1918 ajungeau la 1.273,2 milioane lei), guvernul a recurs la un noi împrumuturi în valoare totală de 1,2 miliarde lei. Mai adaugati  banii tipăriţi de Banca Generală ce a căpătat dreptul să emită monedă după ocuparea ţăriide catre  trupele germane, în valoare de peste 2 miliarde lei – cu care după ce se cumpărau produsele de către ocupanţi – practic moneda nu mai avea nici  valoare, nici  acoperire – banii de ocupaţie putând fi tipăriţi la discreţie.

Petrolul – exploatarea, prelucrarea şi comercializarea produselor – era concesionat pe timp de 30 de ani unui consorţiu german-austro-ungar la preţurile stabilite de acesta. Timp de 9 ani – până în 1926 – România trebuie să dea Puterilor Centrale surplusul de cereale la preţul stabilit de acestea.

Etapa cuprinsă între 1922-1928 este considerată ca o etapă de stabilitate, de dezvoltare. Producţia industrială a crescut simţitor, au fost rezolvate problemele procurării materiei prime prin atragerea în circuitul economic mondial a unor ţări din Asia, Africa şi America Latină. În urma unor intense măsuri financiare s-a reglementat circulaţia bănească europeană în 1924. A sporit comerţul mondial, anul 1925 fiind cel mai ridicat nivel interbelic. Dezvoltarea economică mondială a avut un caracter inegal de la un stat la altul, fapt ce va alimenta puternice contradicţii între state.
Marea Depresiune . Între anii 1929-1933 – economia mondială este zguduită de o puternică criză economică, ce a cuprins întreaga viaţă economică socială şi politică.

Producţia industrială a scăzut în 1933 cu aproximativ 37% faţă de anul 1929. Criza a cuprins şi agricultura, preţurile produselor agricole au scăzut aproape la un sfert. Cel mai mult au suferit ţările mici întrucât marile puteri au încercat să iasă din criză pe seama statelor mici.
Perioada 1934-1939 s-a caracterizat printr-o anumită depresiune ce a urmat crizei. De fapt perioada de criză nu a fost definitiv înlăturată, agricultura rămânând în cele mai multe ţări în criză. Aceasta este perioada de ascuţire la maximum a contradicţiilor dintre stat – contradicţii ce vor duce la declanşarea celui de-al doilea război mondial. În această perioadă principiile liberalismului economic au fost tot mai mult abandonate apărând doctrine economice noi – neoliberalismul social democratic.

Sursa graficelor o reprezinta Maddison (Word Economy) si Istoria Economiei Romanesti.

In postul urmator, despre masurile de reforma fiscala luate in Romania, vs cele luate in tarile din jur, dupa criteriul dinamicii veniturilor bugetare. Potrivit lui Papacostea, in Romania medievala fiscalitatea era întemeiată pe o economie covârşitor agrară si se alimenta aproape in exclusivitate din producţia economiei rurale; în cadrul acesteia, creşterea animalelor era principalul izvor de venituri. Cunoscând aceasta, boierii consilieri sugerau austriecilor- în momentele când incasarile erau  în impas-  adaptarea termenelor de încasare la ritmul comerţului de animale, invocandu-se păsuiri până la sosirea negustorilor sud-dunăreni, „… cărora săracii vânzându-le animalele lor… vor putea mai cu uşurinţă să facă faţă contribuţiei” (Papacostea). In secolul XVIII, evaziunea fiscala depasea 50% si se datora in principal, boierilor (categoriei de populatie cu venituri ridicate).

In Sparta, din cauza ca cei batrani ajunsesera mai multi decat cei tineri (vezi Romania azi), cei care aveai 3 copii erau scutiti de gardă; cetăţeanul care are patru este scutit de orice impozit.  (Aristotel, Politica).

Vezi aici o istorie a darilro in Romania, de la Tepes incoace

Reducerea sarcinii fiscale provine în întregime sau aproape în întregime din reducerea impozitului pe venit în Germania, Grecia, Noua Zeelandă şi Suedia. În Danemarca, impozitele pe venit au scăzut iar beneficiile sociale au crescut (efectul acestora din urmă nu este afişat direct în tabel), ca urmare a introducerii unui „green check” care sa compenseze creşterea taxelor de mediu.  In Ungaria s-au redus impozitele atat la angajat cat si la angajator. Nu cu mult, dar suficient cat sa dea un semnal baietilor veseli de la FMI.

In Japonia lucrurile s-au petrecut fix pe dos, acolo si situatia fiind de cu totul alta natura. Spaniolii au preferat sa urce impozitul pe venit. In fine, din tabele se poate vedea ce si cum, fara prea multe alte explicatii.

Ca veni vorba despre sarcini fiscale, va intrebati probabil care e nivelul in Romania. Vedeti in graficul urmator niste calcule, via Consiliul Fiscal. Dacă guvernul ar decide să taie cotele de contribuţii sociale, o parte din salariile primite în plic ar putea  fi înregistrate la inspectoratele de muncă, asta e cert. Reducerea cotelor contribuţiilor de asigurări sociale poate fi o soluţie pentru reducerea evaziunii pe piaţa muncii. Ca regula, conformarea voluntară a crescut rapid în momentele în care contribuţiile sociale au scăzut.

El susţine că pe plătitorii români de contribuţii sociale îi motivează să scoată aceste venituri la lumină mai degrabă reducerea cotelor la CAS decât o diminuare a impozitului pe venit.

Tabelul urmator prezinta câştigurile salariale brute si nete medii pe cativa ani in urma intr-o serie de tari ale lumii acesteia. Sursa datelor: OECD, care le ia de la fiecare stat in parte. Am uitat sa adaug o coloana separata cu inflatia din fiecare tara pentru ca are si ea o influenta acolo.  Mai mult, trebuie spus ca atunci cand calculeaza salariile medii, unele tari exclud castigurile din munca part-time, iar altele nu.

Ca sa nu mai zic de greci, care au un sistem de deductibilitati de ti se infunda trompa lui Eustacchio numai auzindu-le. Poate ar merita unpost distinct doar pe aceasta tema.

Inca ceva. Daca ne uitam la lista salariilor pe 2010 fata de 2009 vedem boieri Mneavoastra ca ele au crescut mai peste tot. Nu zic ca e de urmat exemplul tarilor respective, doar iau nota de asta. In finalul acestui post aveti si linkul cu nivelul brut al acestora in cateva tari.

In Romania,  la nivelul anului 2009, gradul de eficienţă al taxării în cazul taxei pe valoarea adăugată şi a contribuţiilor sociale – calculat ca raport între rata implicită de impozitare şi cea legală – este printre cele mai reduse din ţările est europene din eşantion, 58% în cazul TVA-ului, faţă de Estonia (90%) sau Bulgaria (71%) şi 64% în cazul contribuţiilor sociale.

Sistemul de taxe şi impozite în România, zic specialistii, are cateva mari bube: o colectare slabă, o administrare ineficientă şi o birocraţie excesivă, o bază de impozitare relativ redusă, cu multe excepţii şi deduceri legale şi o evaziune fiscală ridicată.

Analizele Consiliului fiscal apreciază drept optimiste în special proiecţiile privind piaţa muncii pentru anul 2011 – în speţă cele legate de dinamica salariului mediu brut şi a numărul de salariaţi, ceea ce implică existenţa unor riscuri în ceea ce priveşte realizarea veniturilor programate la capitolele „impozite pe venit şi salarii”, respectiv „contribuţii sociale”.

Cifra de 5,9% avansată pentru ritmul de creştere anuală a câştigului salarial mediu brut pe total economie în 2011 implică o dinamică anuală de aproximativ 10% a salariului mediu brut în sectorul privat, dat fiind faptul că reducerea cu 25% la sută a salariilor bugetarilor va fi inversată doar parţial la începutul anului 2011 (+15% în medie conform SFB) şi va fi însoţită de eliminarea celui de-al 13-lea salariu şi a primelor de vacanţă.

O astfel de creştere salarială în sectorul privat pare, zice Consiliul Fiscal, destul de dificil de realizat în contextul unei reveniri economice amânate, mai ales având în vedere existenţa unor potenţiale efecte de demonstraţie din partea sectorului public şi a presiunilor suplimentare la nivelul ofertei pe piaţa muncii, exercitate de disponibilizările preconizate în sectorul bugetar.

De asemenea, în condiţiile unei reveniri economice incipiente, creşterea de 0,5% avută în vedere în 2011 pentru numărul de salariaţi pe total economie apare drept dificil de realizat, având în vedere că această estimare implică faptul că sectorul privat va fi capabil nu numai să absoarbă relativ rapid cele 74.000 de persoane disponibilizate în sectorul public în cursul anului 2010 (cea mai parte urmând a fi disponibilizaţi spre sfârşitul anului curent) şi cei 15.000 de salariaţi din sectorul public, cel puţin, ce urmează a fi disponibilizaţi în cursul anului următor (conform ultimei scrisori de intenţie trimise către FMI), dar să şi creeze locuri de muncă suplimentare.

Coroborând aceste aspecte cu reţinerile exprimate de Consiliul Fiscal în opinia privind ultima rectificare bugetară în ceea ce priveşte veniturile programate pentru anul 2010 la capitolele „impozit pe profit”, „accize” şi „contribuţii sociale”, Consiliul fiscal consideră că există riscuri semnificative la adresa prognozei veniturilor pentru anul 2011,  riscuri a căror materializare ar antrena, datorită efectului de bază, consecinţe negative asupra veniturilor bugetului general consolidat până la sfârşitul orizontului de prognoză (2013).

În plus, atingerea ţintei de deficit al bugetului general consolidat în anul 2012, care asigură şi respectarea termenului limită fixat României de către Consiliul Uniunii Europene pentru corectarea deficitului excesiv, pare să depindă de o creştere cu 0,2% din PIB a veniturilor nefiscale în acel an, fără ca sursele unei asemenea creşteri să fie argumentate, ceea ce, în consecinţă, pare a fi nerealist.

Aici aveti salariile brute 2009-2010 in mai multe state , iar aici sursa documentarii

Premierul slovac spune in WSJ ca tarile amenintate cu falimentul ar trebui lasate sa cada, nu sa fie salvate cu ajutorul unui plan care le aduce mai multe probleme decat le rezolva

Presedintele Frantei a vizitat grota din Lascaux, cea decorate cu picture din vremuri neanderthaliene, infatisand animale. Surse apropiate rromilor si-ar fi dorit ca vizita sa-i fie intoarsa lui Sarkozy

Turcia a facut un referendum pentru reforma Constitutiei. Majoritatea s-au dovedit de acord, dar “obiectul” reformei e disputat de sefii partidelor politice.

Iralnda este vazuta acum ca o noua Grecie. Cifrele macro confirma, speculatiile pot incepe. Faites vos jeux…

Seful antiterorismului francez avertzeaza ca niciodata riscul unui atentat nu a fost atat de mare. El evoca trei directii din care acest risc s-ar putea materializa. Interesant articolul.

China si Taiwanul au semnat un acord comercial « istoric », care ar putea reface si legaturile politice.

Inflatia din China a urcat la 3,5%, cel mai inalt nivel din 2008 incoace. Analistii chinezi spun ca de vina sunt inundatiile masive din aceasta vara.

Numarul brazilienilor care fac parte din clasa medie (cei care au salariul cuprins intre 500 si 2500 de dolari) a urcat de la 30% la 50% , la finele lunii iulie, potrivit unui studiu local. E normal, criza i-o fi saracit pe o parte din cei care erau considerati bogati.

In Quebec, somajul a scazut la 5,3%.

Criza politica din Belgia se agraveaza. Van Rompuy zice ca e mai rau ca in 2007, cand discutiile legate de o posibila scindare intre valoni si flamanzi tineau pagina intai a ziarelor.

Preotul acuzat de pedofilie asteapta un semnal “foarte clar” din partea Vaticanului. Aici cred ca nu mai e vorba de ce religie apartii. Pedofilia e trans-religioasa si trebuie pedepsita chiar daca ai fi presedinte.

Prim-ministrul grec George Papandreou, a respins o restructurare a datoriilor ţării sale, deoarece ar fi “catastrofală pentru economia si pentru credibilitatea ţării sale.

Multinationalele din Gracia cauta solutii de delocalizare din cauza mediului de business neprietenos, iar somajul a crescut la 11,6%- cam multicel.

Autorităţile austriece cauta sa stabileasca eventuale legaturi între Raiffeisen Zentralbank Austria şi una dintre cele mai mari fraude fiscale din istoria Rusiei, constand in returnarea a  $ 230 milioane frauduloase plătite la trei companii în 2007. Acuzaţiile împotriva RZB reprezinta cel mai recent capitol din “saga” Hermitage Capital. Noua situatie se concentrează asupra relaţiei RZB cu Universal Savings Bank, o institutie care nu mai functioneaza in prezent. Ca răspuns la o plângere adresata autoritatilor austriece la sfarsitul lunii iunie, procurorul austriac Michaela Holler, a solicitat un interogatoriu al RZB şi al persoanelor implicate în tranzacţiile RZB cu USB, dar si cu o alta banca. Scrisoarea mai arata că RZB nu a fost inculpata sau învinuita oficial în cadrul procedurii actuale. RZB neagă vehement implicarea în spălarea banilor şi, potrivit propriei anchete, nu a făcut nimic greşit în relaţia sa cu USB. “RZB a fost confruntat cu aceste acuzaţii nefondate în întregime de mai multe ori pe parcursul ultimilor ani. Bazat pe investigaţii extinse interne, insa nu exista  nici o dovadă de fraudă fiscală pentru acele tranzacţii “, au declarat oficialii bancii pentru Financial Times. “Mai exact, RZB nu a fost implicat în conversia ruble ruseşti în dolari SUA… Nici în transferul acestor fonduri.”
Aceasta a adăugat că “banca poate exclude cu siguranţă că orice asemenea afacere de această dimensiune ar putea avea loc fără a fi verificata în avans. RZB a informat autorităţile austriece despre  constatările noastre interne. ”
RZB a spus că nu poate comenta asupra relatiilor cu clientii, invocând Legea Bancară Austriacă, care interzice acest lucru.

Economia chineză pare să se stabilizeze după câteva luni de încetinire, reducând riscul unei aterizari dure a economiei. Cifrele lansate la sfârşitul săptămânii trecute a indicat faptul că cererea internă rămâne puternică, sugerand ca autorităţile sunt in stare sa evite o franare masiva a creşterii economice, un subiect care ii ingrijora mult pe investitorii la nivel global. China isi incetinise expansiunea economică in ultimele câteva luni, după ce guvernul a lansat o actiune de represiune impotriva speculaţiilor imobiliare în aprilie şi a împins catre restructurare industria grea ineficientă. De asemenea, autorităţile au permis aprecierea modesta a monedei in faţa USD (o creştere de 0,5 la sută săptămâna trecută)

In termeni economici, ofrandele reprezinta renuntarea la o parte din activele detinute, fara a primi musai ceva in  schimbul lor. Cu taxele e altceva. De regula, la plata unei taxe, primesti ceva in schimbul banilor. De pilda, in schimbul  taxei de pasaport, primesti un pasaport nou.

Partea buna cu ofrandele e ca plateai cat voia muschiul tau, ne-existand un Fisc (decat cel divin) care sa te traga de maneca si sa te ameninte cu executarea silita.

In forma pe care o stim azi, impozitele au aparut acum cateva mii de ani.

• Egiptenii

plateau de pilda o taxa (cheironasion) pentru a putea exersa anumite meserii. Viticultorii erau apoi obligati sa achite in natura a sasea parte din recolta, exceptarile acordate fiind in numar foarte mic. Cetatenii de rand mai plateau chômatikon-ul, din care se intretineau digurile, phylakititon –taxa de functionare a politiei sau iatrikon –ul, din care se plateau medicii din serviciul public. Mai era taxa pe sare – haliké, de la care erau scutiti copiii.

• Grecii

Fiscalitatea directa nu era asa de dezvoltata, elenii ne-obosindu-se nici pe vremea aia sa puna la punct un sistem fiscal prea complex. Erai bogat ? Venea Fiscul si iti soptea dulce in ureche : “Eisfora !” (impozitul pe avere) care nu era luat cu regularitate, ci numai atunci cand Statul decidea. Tot aia bogatii plateau din banii lor functionarea serviciilor publice ( liturgies, choregie, gymnasiarchie samd). Fiscalitatea indirecta era in schimb foarte bine pusa la punct. Existau taxe pe case, pe sclavi, pe uleiuri, pe vin, pe faneturi etc. In orasele bogate in aur, unele taxe erau eliminate, serviciile publice fiind sustinute din comertul aurifer.

• Evul Mediu

In primul rand, era claca. Deh, Ev Mediu, ce sa mai….Claca era un impozit in natura, pe care seniorul il primea de la cei care stateau pe domeniul sau. Mai era un impozit funciar (la taille) din care era destinat finantarii armatei. Biserica iti lua si ea o zeciuiala, aplicata veniturilor. Taxa pe sare (care reprezenta 6% din veniturile la bugetul Frantei) era mai degraba o acciza. Era inclusa in pretul sarii care se cumpara din depozitele regale, monopolul Statului asupra sarii fiind de neatins. De “banalitati” ati auzit ? Astea erau tot un fel de taxa pe tehnologia pe care seniorul o punea la dispozitie amaratilor. Nu va ganditi la DVD playere sau la Iphone, ciu la lucruri infinit mai utile, gen mori, prese de struguri samd. Voiai sa iti faci o paine ? No problema ! Treci pe la casierie, marca banu, si p`orma din ce iti mai ramane, fa-ti un covrigutz.

Sa nu uitam de fumarit (focagium).Asta a fost introdus mai intai tot pentru stipendierea armatei Frantei, dupa care a fost utilizat pentru a sustine un aparat bugetar tot mai numeros.

• Epoca moderna

Taxarea se orienteaza catre penalizarea celor bogati. In Franta, veniturile fiscale au crescut de 6 ori in 40 de ani. In Marea Britanie s-a ajuns la razboi civil dupa ce Charles I-ul a marit taele mult prea mult fata de cat putea suporta populatie.

(va urma)

In cazul Euroland, solutia este un euro mai slab insotit de o politica monetara acomodanta. Germania, care isi revine din criza, va avea nevoie la un moment dat sa creasca salariile si sa diminueze unele taxe, in vreme ce grecii trebuie sa opereze masuri inverse. Dilema Europei este cum sa impace cele doua tendinte. Asta se va traduce printr-o crestere mai lenta in Euroland care va afecta si revenirea economiilor dezvoltate. Cresterea economica afisata pe primul semestru de unele tari se va dovedi mai buna decat cea din semestrul al doilea pentru ca unii dintre factorii care au sustinut-o in primele luni, au disparut.
Tarile emergente au un potential de crestere mai bun decat economiile dezvoltate. In cazul emergentelor acest potential este de 5-8%, in vreme ce pentru economiile dezvoltate, nu depaseste 2%. Tarile care consuma prea mult, cum sunt SUA, trebuie sa isi reduca din consum, in vreme ce regiuni cum e Asia trebuie sa economiseasca mai putin, sa consume si sa isi ajusteze cursul valutelor proprii.

Riscul recesiuniiin zona euro inca exista. Este foarte probabil ca la finele anului  economia  Euroland va avea crestere zero, si asta nu este cel mai prost scenariu posibil.

Textul de mai sus este preluat din interventia lui Roubini la conferinta organizata de Echo si Tijd in Belgia, pe tema sfarsitului capitalismului si a solutiilor de iesire din criza.
Declaratiile economistului, fraza cu fraza, pot fi citite aici.

Vezi si interviul acordat de acelasi Roubini in Le Monde. (vezi mai jos)

Ati evocat o posibila dezintegrare a zonei euro. Va mai mentineti ipoteza?

Riscul exista. Problema principala a Uniunii Monetare, inafara deficitelor excesive, este cea a pierderii de competitivitate a catorva tari. Una dintre caile de solutionare a acestei probleme este renuntarea la euro si revenirea la vechile monede nationale- drahma, pesetas, escudo samd.

Nu as recomanda tuturor statelor sa treaca la reduceri salariale. Acestea ar putea prelungi recesiunea. De asemenea, sa optezi pentru solutia germana- restructurarea aparatului productiv- poate lua timp mai mult decat au la dispozitie statele acum. In fine, pentru a a se evita dezintegrarea euro si a recastiga la capitolul productivitate, solutia este sa lasi euro sa se deprecieze.  Moneda europeana a fost la 1,5 paritate cu dolarul. Acum e la 1,2. Probabil va ajunge la 1:1 cu dolarul. Banca Centrala Europeana trebuie acum sa isi joace rolul adoptand o politica acomodanta.

Care ar fi consecintele dezintegrarii euro, atat pentru Europa cat si pentru restul lumii ?

Daca acest scenariu al dezintegrarii se va concretiza, desi eu nu mizez pe asa ceva pe termen scurt, doar una sau doua state ar iesi din Euroland. Acest proces de iesire din zona euro poate fi orchestrat atent astfel ca pierderile sistemului financiar sa fie limitate iar economiile care ies sa iasa „in liniste”. Datoriile in euro sa fie mutate in vechile monede, cu o maturitate mai mare si cu dobanzi mai bine gestionate.

Daca insa lucrurile se vor petrece futunos, pierderile vor fi extrem de ridicate. Si nu discutam aici doar de pierderile financiare, ci si de cele sociale, politice samd.  Daca mai multi membri ai Uniunii Monetare actuale vor decide sa o paraseasca, Europa isi va re-centra activitatea, bazandu-se pe o serie de tari mai omogene din punct de vedere al politicilor fiscale si economice. Re-compusa, Uniunea Monetara are sanse sa supravietuiasca, chiar daca tranzitia va fi delicata.

Nu doar Europa e in dificultate, ci si SUA, Marea Britanie, Japonia. Toate se confrunta cu deficite gigantice…

Asa este. Am impresia ca am intrat in cea de-a doua faza a crisei. Cea in care aplicam planuri de relansare keyneziene pentru a evita ca recesiunea sa se transforme ion depresiune, „basculand” datoria in zona sectorului public. Am socializat pierderile sectorului privat si acum ne aflam intr-o zona periculoasa.

Cum priviti planurile de austeritate pe care unele tari le aplica?

Sa cresti impozitele si sa tai din cheltuieli este socialmente, dureros. Dar ce alternative ai? Sa continui sa dai de la buget sume consistente? Mai poti face, e drept, inflatie. Dar nu cred ca asta e solutia. Austeritatea nu prea e facultativa.

Sa ne temem de o noua cadere a economiilor europene?

In Europa, da. Inainte de criza din Grecia, cresterea din zona euro era estimata la 1%. Dupa socurile ultimelor 3 luni, chiar daca tehnic nu se va intra in recesiune, cresterea va fi zero. Bursele vor continua sa cada, costul imprumuturilor sa creasca, lichiditatile sa fie in deficit, iar increderea investitorilor sa se deterioreze.

Chiar nu aveti nicio veste buna sa ne dati?

Aici nu e vorba despre vesti bune sau rele, ci de calcule. De a analiza faptele. Vestea buna este ca in sfarsit asistam la o reactie politica mai bune in fata crizei. Asistam la o mutare a polilor economici importanti dinspre economiile vestice catre cele emergente, dinspre Europa si SUA catre Asia, dinspre G7 catre G20