E cunoscut faptul ca ardelenilor nu el sunt dragi “miticii”. Ii considera infumurati, hoti, fara simtul eticii si corectitudinii si nu de putine ori au dreptate.
Aseara, mergand de la Aeroportul din Sibiu spre hotel, am oprit la un non-stop (era aproape 11 seara, avionul intarziase circa 20 de minute) sa iau ceva de mancare. M-am uitat la mezeluri si l-am intrebat pe vanzator daca nu au ceva produs acolo, in Sibiu, ca sunt satul de mezeluri de Bucuresti. Omul m-a intrebat de unde sunt si i-am spus ca locuiesc in Bucuresti, dar ca sunt tot ardelean de loc. A zambit si mi-a spus ca tocmai primise niste carnat de casa, dar ca nu a apucat sa il bage la raft. M-a rugat sa astept doua minute, pana se duce sa il caute prin frigoterma. Dupa nici 5 minute, omul s-a intors cu un metru de carnat, mi l-a ambalat si mi l-a pus in mana, fara sa vrea sa i-l platesc. “Asa, ca intre ardeleni. Sa aveti pofta la el!”, mi-a urat.
Am ramas fara cuvinte. Ardelenii, tot ardeleni! Jos palaria.