Muncitori, politicieni si PIB. Ce are Germania si nu avem noi?

Nu e vorba aici numai de Germania.Intrebarea fundamentala e simpla: De ce anumite state sunt mai bogate decat altele? Ce are Japonia si nu Romania de pilda? Ce determina de fapt, prosperitatea unei natiuni? Drept e, pana acum s-au incercat mai toate raspunsurile posibile- de la capital (vezi Marx), diviziunea muncii(Adam Smith), investitiile si economisirea ( la Harrod şi E. Domar), inovaţiile la Joseph Schumpeter, sau eficienta in care se combina factorii de producţie (la Solow). La Stiglitz conteaza raportul de „eficienţă” între Stat si Privat. Care sa fie pana la urma urmei explicatia?  Am uitat sa-l amintesc pe Jeffrey Sachs, cu a lui idee ca de fapt geografia este factorul decisiv pentru diferenţele naţionale în rata de creştere sau nivelul venitului. Cine are resurse naturale e bogat din nastere. Ceea ce, pana la un punct e valabil, dar la scara mondiala teoria nu se verifica.  Japonia e saraca dupa criteriul resurselor naturale iar energia sa industrială îşi are aproape în întregime sursa în import. Hong-Kong-ul nu are practic nici un fel de materii prime, foarte puţin sol fertil şi nici surse interne de energie. Totuşi, ambele sunt prospere. Venezuela insa  este una dintre ţările cu cele mai mari rezerve de petrol, iar Argentina are multe terenuri fertile şi alte resurse naturale importante. Abundenţa de resurse naturale nu reprezintă o condiţie necesară şi nici una suficientă pentru progresul economic.

Continue reading

Another BRIC in the wall. Plus alte linkuri destepte

In timp ce Zona Euro traieste conectata la aparatele BCE si i se administreaza LTRO dimineata la pranz si seara, China face miscarea secolului in comertul international: acordarea de credite in yuani statelor doritoare de cash, contra achizitia de produse “made in China”. Cum ar veni, vreai matalutza unasutacatralioane de renmimbi frumos impachetati in punga? Cumpara atunci si aceste minunate batistutze chinezesti sa ai cu ce sa te stergi la nas cand o sa te izbeasca hohotele de plans. Miscarea e sustinuta de statele BRIC, reunite de ieri la New Delhi sub inaltul patronaj al toa`shului Hu Jintao Primul Manufacturier al Chinei.

Continue reading

Portretul bugetarului autohton. O experienta pe viu

Institutul Cantacuzino. Marti dimineata. Zi de 13, fara mari sperante. Sunt la institutul in cauza, parter, prima pe dreapta, camera 1. Recoltare probe. Imi masor a nush cata oara glicemia, care sa semne ca ar fi capiat. Stam la coada impreuna cu sotia, de la ora 8 fara un sfert. Merge greu. Copiii si gravidele au prioritate si nu te lasa sufletul sa li te opui in vreun fel. Micutii au ochii cat cepele si de cum intra, urla cat ii tin plamanii. Avem numarul de ordine 7, iar la ora 9,15 intrase abia numarul 3. Peste rand, vine Pitzi. Asistenta in cadrul Institutului, machiaj la greu, tupeu la maxim, intra peste rand cu un tip si o tipa. Lumea se revolta. Oamenii si-au luat liber doua trei ore de la serviciu si nu au chef sa suporte si pilele ei. Pitzi intra in cabinet, sta o secunda, isi ia protejatii si se infige pe la spate, unde e mai greu dibuita. Se asterne pauza.

Continue reading

Germania a cerut Greciei sa “externalizeze” politica lor fiscala. Istoria se repeta, nu-i nimic nou

Istoria se repeta. Germania, scrie e-Kathimerini, ar fi cerut ca grecii sa renunte la o parte din politica fiscala daca mai vrea sa stea in zona Euro (ceea ce nici asta nu e foarte sigur). “Externalizari” ale politicii fiscale au mai fost. Si in Grecia si in Romania (nu fac prin asta o comparatie intre starea economiilor celor doua state). Despre intrarile in default ale grecilor am scris anul trecut, aici. In cazul Romaniei, treaba nu era mult diferita atunci cand venea vorba sa fim “salvati” de la faliment. Se intampla prin anii 1930.

Continue reading

Despre banci, recapitalizari, BNR, scrisori si memorii. Ceea ce nu se spune despre banci

In bancile romanesti se petrec lucruri despre care nu se spune si nu se scrie din motive pe care unii le stiu, altii le inteleg iar ceilalti spun ca e imposibil sa se intample asa ceva. Cazul A. Sa presupunem ca un dealer face o tranzactie la ordinul unui client in suma de 15, sau 17, sau 20 de milioane de euro. Asta la ora 10. Pana dupa amiaza, cursul se duce in balarii, iar clientul e dispus sa ofere spaga pentru ca tranzactia sa fie stearsa ca sa isi limiteze pierderile. Caz concret, poate fi documentat. BNR habar nu are de asa ceva, decat daca cineva din interiorul bancii respective ii informeaza. Cazul B. Un sef de sucursala a unei banci de top, participa la o intalnire cu CEO-ul. Un expat care nu a demonstrat foarte multe la viata lui. Oarecum marginalizat. “Romanii sunt clienti de cea mai joasa speta” , spune ditamai presedintele bancii..

Continue reading

Basescu si recesiunea. 1-0 pentru President. In media, cel putin…

Base e cu culoarea  albastra  in vreme ce textele despre recesiune sunt cu rosu. Evident, castiga presedintele. Oamenii par mai interesati de ce spune un cetatean (ca il cheama Basescu sau Ionescu) decat temele privind criza/recesiunea. Graficul il aveti in stanga. Multumesc Media IQ.

In rest, comentariile pot veni din orice parte. Am monitorizat discursurile despre criza ale Presedintelui vs discursurile despre criza/recesiune in general. Basescu pare  sa aiba un rating mai bun decat Krugman, Stiglitz, Roubini. Stie mai bine cum stau lucrurile. Drept pentru care nu pot decat sa imi scot palaria.In fond, e ditamai Presedintele…

Nu avem nevoie de mari eforturi de memorie. La fel s-au petrecut lucrurile si in 2008/2009, cand acelasi a spus ca stam bine si ca nu e nevoie de acorduri cu FMI. Sa fim bine intelesi. La fel de debili pareau atunci si cei din PNL sau PSD, nu e Basescu de vina.

E de vina neintelegerea unor mecanisme si procese. Atat.

O sambata frumoasa.

Aaa….sau nu…mai bine Aa+. Eroarea de doua trilioane de dolari a S&P

Vineri, cei de la S&P au notificat Casei Albe ca le va reduce ratingul si le-au trimis si ciorna cu calcule din care reiesea ca naturala decizia. Casa Alba le-a trimis inapoi ciornele spunandu-le ca s-au incurcat la calcule cu vreo doua trilioane de dolari la cheltuielile pe urmatorii doi ani. S&P au refacut calculele si au confirmat eroarea de doua trilioane, dar si-au mentinut opinia. Pentru prima oara in istoria SUA (si la 70 de ani de la obtinerea ratingului AAA in 1941), SUA  e eliminata din clubul statelor celor mai de incredere. Mai mult, perpectiva atribuita SUA pentru urmatorii doi ani e negativa, ceea ce inseamna ca ar putea urma un nou downgrad pana in 2013. Decizia S&P ar putea reaprinde panica pe piete, si asa agitate de evolutiile economice europene. JP Morgan spune ca downgrade-ul mareste costul finantarii SUA de pe piete cu 100 miliarde de dolari anual (SUA plateste anual numai pe dobanzi circa 250 de miliarde de usd). Vezi aici reactia guvernelor asiatice

Continue reading

Grecia si agentiile de rating. Sau “Cenusereasa” pe invers

Povestea legaturii dintre Grecia si agentiile de rating aduce a “Cenusareasa” dar spusa oarecum pe dos. Din fata buna, harnica si frumoasa, Cenusereasa ajunge cu concursul Zanei (jucata de agentiile de rating) o fata murdara, proasta si de care in genere e bine sa te feresti. Zana ii schimba armasarii de la carutza in soareci, caleasca insasi o transforma in dovleac, dupa care ii cere Cenuseresei sa castige cursa.  Drept e ca nici cu Grecia nu mi-e rusine, dar aici vom discuta despre agentiile de ratind si istoria minciunilor dovedite. Juncker a spus-o clar si raspicat. E nevoie de o agentie de rating europeana. Nu ai cum sa combati influenta dezastruoasa a celor existente. E drept, s-o infiintezi te costa circa 300 de milioane de euro. Bani multi, dar parca mai putini decat pierzi mizand pe evaluarile actuale ale agentiilor de rating.

Continue reading

De ce nu putem deveni mai destepti? Un articol din Scientific American

Am vazut zilele trecute un film, “Limitless” mi se pare. Era vorba in esenta de efectul unei pastile pe care daca o luai, deveneai brusc foarte destept. Sinapsele si neuronii te rasfatau intelectual si te trezeai la limita geniului. Filmul bun, ideea interesanta, pana cand am citit un articol excelent in “Scientific American”. In text se zice ca ne-am cam atins limita inteligentei si ca mai mult nu putem “stoarce” din creier. Asta pentru unii parlamentari trebuie sa fie o veste foarte trista.

Continue reading

Doua vorbe despre reorganizarea teritoriala si cateva documente de arhiva

Revin cu intrebarea: care e legatura directa dintre absorbtia fondurilor europene si reorganizare? Oare prin acest demers nu vor trebui schimbate o groaza de legi care sa elimine incompatibilitatile legislative care ar putea aparea (probabil unele institutii isi vor pierde calitatea de ordonatori de credite, de pilda) si care ar putea bloca functionarea sistemului? Intr-o tara in care unele Ordonante se inregistreaza, se avizeaza, se propun pe Ordinea de zi a Guvernului si se aproba- toate acestea intr-o singura zi, intr-o tara in care banii din Fondurile aflate la dispozitia Guvernului se cheltuie fara a se urmari ce se intampla apoi cu ei sau daca se justifica caracterul de urgenta prin care ei sunt atribuiti, stau si ma intreb daca nu asezam iar caruta inaintea carului. De fapt de ce e nevoie urgenta de reimpartirea teritoriala?

Exista un calcul legat de costurile reorganizarii teritoriale? Exista evaluari legate de chestiunile practice care pot incurca proiectul?

Iata cateva documente din arhive, legate de reforma administrativade prin 1920:

Continue reading