Istoria se repeta. Germania, scrie e-Kathimerini, ar fi cerut ca grecii sa renunte la o parte din politica fiscala daca mai vrea sa stea in zona Euro (ceea ce nici asta nu e foarte sigur). “Externalizari” ale politicii fiscale au mai fost. Si in Grecia si in Romania (nu fac prin asta o comparatie intre starea economiilor celor doua state). Despre intrarile in default ale grecilor am scris anul trecut, aici. In cazul Romaniei, treaba nu era mult diferita atunci cand venea vorba sa fim “salvati” de la faliment. Se intampla prin anii 1930.
Tag Archives: Romania
Despre banci, recapitalizari, BNR, scrisori si memorii. Ceea ce nu se spune despre banci
In bancile romanesti se petrec lucruri despre care nu se spune si nu se scrie din motive pe care unii le stiu, altii le inteleg iar ceilalti spun ca e imposibil sa se intample asa ceva. Cazul A. Sa presupunem ca un dealer face o tranzactie la ordinul unui client in suma de 15, sau 17, sau 20 de milioane de euro. Asta la ora 10. Pana dupa amiaza, cursul se duce in balarii, iar clientul e dispus sa ofere spaga pentru ca tranzactia sa fie stearsa ca sa isi limiteze pierderile. Caz concret, poate fi documentat. BNR habar nu are de asa ceva, decat daca cineva din interiorul bancii respective ii informeaza. Cazul B. Un sef de sucursala a unei banci de top, participa la o intalnire cu CEO-ul. Un expat care nu a demonstrat foarte multe la viata lui. Oarecum marginalizat. “Romanii sunt clienti de cea mai joasa speta” , spune ditamai presedintele bancii..
Basescu si recesiunea. 1-0 pentru President. In media, cel putin…
Base e cu culoarea albastra in vreme ce textele despre recesiune sunt cu rosu. Evident, castiga presedintele. Oamenii par mai interesati de ce spune un cetatean (ca il cheama Basescu sau Ionescu) decat temele privind criza/recesiunea. Graficul il aveti in stanga. Multumesc Media IQ. 
In rest, comentariile pot veni din orice parte. Am monitorizat discursurile despre criza ale Presedintelui vs discursurile despre criza/recesiune in general. Basescu pare sa aiba un rating mai bun decat Krugman, Stiglitz, Roubini. Stie mai bine cum stau lucrurile. Drept pentru care nu pot decat sa imi scot palaria.In fond, e ditamai Presedintele…
Nu avem nevoie de mari eforturi de memorie. La fel s-au petrecut lucrurile si in 2008/2009, cand acelasi a spus ca stam bine si ca nu e nevoie de acorduri cu FMI. Sa fim bine intelesi. La fel de debili pareau atunci si cei din PNL sau PSD, nu e Basescu de vina.
E de vina neintelegerea unor mecanisme si procese. Atat.
O sambata frumoasa.
Aaa….sau nu…mai bine Aa+. Eroarea de doua trilioane de dolari a S&P
Vineri, cei de la S&P au notificat Casei Albe ca le va reduce ratingul si le-au trimis si ciorna cu calcule din care reiesea ca naturala decizia. Casa Alba le-a trimis inapoi ciornele spunandu-le ca s-au incurcat la calcule cu vreo doua trilioane de dolari la cheltuielile pe urmatorii doi ani. S&P au refacut calculele si au confirmat eroarea de doua trilioane, dar si-au mentinut opinia. Pentru prima oara in istoria SUA (si la 70 de ani de la obtinerea ratingului AAA in 1941), SUA e eliminata din clubul statelor celor mai de incredere. Mai mult, perpectiva atribuita SUA pentru urmatorii doi ani e negativa, ceea ce inseamna ca ar putea urma un nou downgrad pana in 2013. Decizia S&P ar putea reaprinde panica pe piete, si asa agitate de evolutiile economice europene. JP Morgan spune ca downgrade-ul mareste costul finantarii SUA de pe piete cu 100 miliarde de dolari anual (SUA plateste anual numai pe dobanzi circa 250 de miliarde de usd). Vezi aici reactia guvernelor asiatice
Grecia si agentiile de rating. Sau “Cenusereasa” pe invers
Povestea legaturii dintre Grecia si agentiile de rating aduce a “Cenusareasa” dar spusa oarecum pe dos. Din fata buna, harnica si frumoasa, Cenusereasa ajunge cu concursul Zanei (jucata de agentiile de rating) o fata murdara, proasta si de care in genere e bine sa te feresti. Zana ii schimba armasarii de la carutza in soareci, caleasca insasi o transforma in dovleac, dupa care ii cere Cenuseresei sa castige cursa. Drept e ca nici cu Grecia nu mi-e rusine, dar aici vom discuta despre agentiile de ratind si istoria minciunilor dovedite. Juncker a spus-o clar si raspicat. E nevoie de o agentie de rating europeana. Nu ai cum sa combati influenta dezastruoasa a celor existente. E drept, s-o infiintezi te costa circa 300 de milioane de euro. Bani multi, dar parca mai putini decat pierzi mizand pe evaluarile actuale ale agentiilor de rating.
De ce nu putem deveni mai destepti? Un articol din Scientific American
Am vazut zilele trecute un film, “Limitless” mi se pare. Era vorba in esenta de efectul unei pastile pe care daca o luai, deveneai brusc foarte destept. Sinapsele si neuronii te rasfatau intelectual si te trezeai la limita geniului. Filmul bun, ideea interesanta, pana cand am citit un articol excelent in “Scientific American”. In text se zice ca ne-am cam atins limita inteligentei si ca mai mult nu putem “stoarce” din creier. Asta pentru unii parlamentari trebuie sa fie o veste foarte trista.
Doua vorbe despre reorganizarea teritoriala si cateva documente de arhiva
Revin cu intrebarea: care e legatura directa dintre absorbtia fondurilor europene si reorganizare? Oare prin acest demers nu vor trebui schimbate o groaza de legi care sa elimine incompatibilitatile legislative care ar putea aparea (probabil unele institutii isi vor pierde calitatea de ordonatori de credite, de pilda) si care ar putea bloca functionarea sistemului? Intr-o tara in care unele Ordonante se inregistreaza, se avizeaza, se propun pe Ordinea de zi a Guvernului si se aproba- toate acestea intr-o singura zi, intr-o tara in care banii din Fondurile aflate la dispozitia Guvernului se cheltuie fara a se urmari ce se intampla apoi cu ei sau daca se justifica caracterul de urgenta prin care ei sunt atribuiti, stau si ma intreb daca nu asezam iar caruta inaintea carului. De fapt de ce e nevoie urgenta de reimpartirea teritoriala?
Exista un calcul legat de costurile reorganizarii teritoriale? Exista evaluari legate de chestiunile practice care pot incurca proiectul?
Iata cateva documente din arhive, legate de reforma administrativade prin 1920:
Romania ar putea reveni la voievodate. Poveste cu cneazul Boc, Blaga Voievod si Varujan Prea Cheltuitorul
Cneazul Boc s-a intalnit miercuri cu Voievodul Blaga Intaiul la Curtea acestuia din urma. La intalnire, la care au mai participat vistiernicul Ialomitianu si Marele Ban Predoiu, au fost discutate problema deficitului vistieriei voievodale, mult peste limitele Maastricht. “Alelei, inalt Voievod Dumneavoastra, cu mare fala si cheltuiala tii fraiele vistieriei. Cu mahnire in glas iti marturisesc marite voievod ca te paste un haircut de toata frumusetea”, i-a spus cneazul Boc Voievodului. “Au oare vistiernicul mariei tale nu stie ca risca un infringement?”, mai grait-a cneazul Boc, privindu-l pe Ialomitianu, care isi purta straiele cu mare cinste prin sala.
De ce zic unii ca vine iar criza. Una a imprumuturilor suverane subprime
Scurt remember. La inceput, bancile americane imprumutau bani unor cetateni care nu isi mai puteau plati ratele. Apoi, Statele au imprumutat bani unor banci care nu isi mai puteau rambursa imprumutul. Acum, organismele internationale imprumuta bani unor State care nu-si vor mai putea returna banii. Grecia, Portugalia, Spania, Irlanda si altele inca ne-numite aici. Am impresia ca va urma un “Lehman” european. 
Acum 2-3 zile, S&P a coborat ratingul firmei de asigurari Groupama pentru expunerea uriasa asupra Greciei. Daca te uiti la expunerea lor asupra tuturor economiilor “periferice”, ai jura ca si asa coborat, ratingul e mult prea generos.
Grecii isi vor restructura datoriile. Asa, si? Au mai facut-o de nu stiu cate ori…
Secolul al IV-lea inainte de Cristos. Are loc prima restructurare din istorie a datoriilor autoritatilor publice. Rau-platnicul: Grecia. Se imprumutase de la unul dintre cele mai mari centre financiare locale (Templul din Delos) mai mult decat putea duce. Winkler (1933) estimeaza imprumutul la 215% din ceea ce am numi astazi PIB-ul cetatilor elene. Intre 1820-2003 au existat sute de restructurari ale datoriilor statelor, foarte putine fiind cele care au scapat de acest lucru. De regula, restructurarile veneau dupa perioade dificile din punct de vedere economic (razboaie, recesiuni, sau pur si simplu imprumuturi de fite, cum au facut cativa regi francezi). Vezi mai jos un tabel cu cateva state si restructurari ale datoriei.