Unii au reformat modul de cheltuire a banilor de la buget in vreme ce altii s-au uitat cum sa isi creasca veniturile. Deciziile legate de chibzuirea  cheltuielilor sunt cu atat mai importante cu cate in general acestea au tendinta de crestere. In medie, in 1961  guvernele cheltuiau cam 30% din PIB. Acum procentul e la 45%.

Drept e ca eficacitatea acestor masuri a depins insa si de un alt indicator. Gradul de incredere al populatiei in intentiile guvernelor. In Europa, cel mai ridicat nivel al increderii in capacitatea de reformare il are Luxemburgul. Guvernantii de acolo cand zic ca fac una, apoi o si fac. La polul opus e Estonia, Ungaria si Japonia.

Ca sa eviti derapajele mari, trebuie sa cheltui. Partea proasta e ca veniturile ti se imputineaza si nu mai e de unde scoate banul. Cand economiile duduiau, deficitele structurale  erau date uitarii. Dintr-o data, ele au devienit Mastera cea cruda si rea.  În medie, deficitul bugetar  în statele  OECD a fost de 5,6% în 2010 faţă de 1,3% în 2007. Datoria publica era in 2010 in medie (tot in zona OECD) de 74,2% din PIB, fata de 55,6% în 2007 .
Pentru unele ţări, un nivel ridicat de datorii au dus la probleme de solvabilitate fiscala, manifestata prin creşteri mari ale ratei dobânzii la obligaţiunile suverane şi la declasificari ale agentiilor de rating. Normal, rate ale dobânzii mai mari pun presiune pe cresterea economica si cresc gradul de  vulnerabilitate al finanţelor publice.

Contrar a ceea ce unii credeau, adancimea consolidarii fiscale nu depinde de marimea  sau de dimensiunea Guvernului, mai arata studiul OECD. De exemplu, Belgia (unde cheltuielile guvernamentale au totalizat 54,2% din PIB în 2009) şi Noua Zeelandă (unde cheltuielile guvernamentale au totalizat 41,9% din PIB în 2008) au demonstrat nevoi similare de consolidare fiscala.

De asemenea,  cercetările empirice sugerează că reducerile de cheltuieli, inclusiv reducerile in salariile aparatului guvernamental si in zona transferurilor sociale sunt mult mai eficiente decât tentativele de crestere a veniturilor. De aceea in cazul celor mai multe state, consolidarea a fost insotita de taieri si nu de reformare a veniturilor.

Nu am dat datele pe Romania ca sa nu sara ori cei pro ori cei anti-Guvern.

Sursa datelor este studiul OECD Government at a Glance 2011, pe care nu il pot atasa ca e pe bani, dar din care am spicuit cat sa va fac curiosi.

Speranţa de viaţă este mai mare, rata natalităţii mai mica. În multe familii de astăzi, bunicii sunt mai multi, iar copiii sunt mai putini.  Orientarea e catre non-traditionalism. Oamenii se casatoresc la varste mai tarzii, amana sa conceapa copii din cauza dificultatilor financiare si a provocarilor profesionale. Divorturile sunt si ele tot mai multe, ceea ce nu mai mira pe nimeni. Aspiratiile familiale se schimba si ele. Femeile vor să combine o carieră şi o viaţă de familie activă, ceea ce e normal, dar dificil.  Copiii au fraţi tot mai puţini si tot mai mulţi copii cresc în familii recompuse din parteneriate aleparintilor.

Statele nu au posibilitati de stimulare a politicilor demografice si se intreaba care este cel mai bun mod de a-i ajuta pe adulţi să aibă numărul de copii pe care ii doresc? Care sunt efectele schemelor de concediu pentru creşterea copilului sau a ofertei de muncă sau a bunastarii familiei, la urma urmei? Sunt costurile de îngrijire a copiilor o barieră în calea ocupării forţei de muncă  a parintilor ? Care e perioada optima dupa care o mamase poate intoarce in campul muncii? Şi care sunt cele mai bune politici de reducere a sărăciei în rândul familiilor mono-parentale?

Concluziile sunt foarte triste . Traim ca sa confirmam niste indicatori.

Nu spun eu asta, ci OECD, aici. Mai multe nu pot da, din motive de copyright. In Romania, datele INS confirma din pacate tendintele mondiale.

1. Japonia. Datoria publica nipona atinge 192,1% din PIB. Cu toate acestea, Tokyo evita lejer situatia de tara in faliment din cauza nivelului ridicat al economisirii si a atractivitatii obligatiunilor de stat. Potrivit Fondului Monetar International, pana in anul 2014 povara datoriei publice a Japoniei ar putea sa creasca pana la 246 procente din Produsul Intern Brut (PIB).

2. Islanda. O tara mica, cu numai 300.,000 de locuitori, care a fost salvata de la faliment de FMI. Datorii de 142,5% din PIB, al doilea din lume, potrivit OECD.

3. Italia afiseaza trista performanta de a fi a treia putere mondiala dupa criteriul indatorarii. 127,2% din PIB zice OCDE. Alte surse(estimari guvernamentale) spun 112% din PIB in 2010, dupa 110,5% din PIB in 2009 si 105,9% in 2008.

4. Grecia. Aici lucrurile sunt clare. 123,3% din PIB, gradul de indatorare in 2010. Deja se stie, UE si BCE o vor ajuta, probabil luni vom afla conditiile in care sprijinul se va derula in mod concret

5. Belgia. Foarte discreta in privinta datoriilor sale, micul stat datoreaza 105,2% din PIB potrivit OECD. S&P au avertizat Belgia ca daca nu isi fac ordine in finante, le vor reduce ratingul

6. Franta.Coboram sub 100% din PIB ca nivel al datoriilor. In cazul Hexagonului- 92,5%

7. SUA. Are datorii care reprezinta, potrivit OECD, 92,4% din PIB, dar nimeni nu isi face probleme in privinta „ursului” american. E stie doar ca se urneste mai greu, dar e agil si iese din rahat.

8. Portugalia. inregistreaza datorii de 90,9% din PIB, producand ingrijorari printre celelalte state europene, din cauza vulnerabilitatilor economice. Face parte din tarile PIGS, fiind comparata adesea cu Spania si Grecia
9. Locul penultim din top 10 este ocupat de vecina Ungaria, cu datorii reprezentand 89,9% din PIB. Aflata deja sub perfuziile FMI, Ungaria este vazuta ca un alt stat fragil din punct de vedere economic. Datoria externă a Ungariei a ajuns la 120 la sută din PIB, la finele lui 2008, faţă de 50 la sută în Polonia şi 40 la sută în Cehia, precizeaza Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD).

10. Canada. Statul din nordul SUA si-a redus drastic datoriile, care ajung acum la 87,5% din PIB.
Sursa de inspiratie