Aici puteti vedea cele mai recente date ale Bancii Reglementelor Internationale cu privire la interventiile Bancilor straine pe piata valutara.

Mai intai cateva date:

Cele mai active banci sunt cele din Marea Britanie (36,7%) din totalul tranzactiilor se fac prin ele.  In total, se tranzactioneaza in medie pe zi 4.000 de miliarde de dolari echivalent. De cand cu criza, cifrele au crescut. In 2007, anul anterior crizei, se tranzactionau 3.300 miliarde de dolari. Cele mai multe tranzactii sunt spot (ele au crescut in timpul crizei cel mai puternic, cu 48%) si care reprezinta 37% din total tranzactii- cam 1500 miliarde de dolari pe zi.

Tranzactiile fw si swap au crescut mai putin- 7%. Cota de piata a tranzactiilor cu dolari e in scadere, cele mai tranzactionate fiind aussie-ul (dolarul australian), dolarul canadian, euro si yen. Lira sterlina a pierdut si ea teren, francul elvetian a scazut marginal ca pondere iar monedele emergente urca in clasament (lira turceasca si won-ul coreean).

Scurt rezumat: BNR intervine periodic in piata valutara, chiar daca cu discretie . Interventiile nu sunt “agresive” si nici “molcome”- depind ca volum de adancimea pietei, care in Romania nu e una foarte consistenta. Sa nu uitam insa ca nivelul cursului de schimb tine si de politica fiscala, de nivelul dobanzilor, de politica de tarifare in general la preturile administrate si, nu in ultimul rand, de investitiile straine. Principala problema nu consta in nivelul leu/eur, ci de gradul de competitivitate al Romaniei. O depreciere peste un anumit nivel al leului ar insemna presiuni suplimentare pentru sectorul populatiei imprumutat preponderent in valuta, companiile care au obligatii in valuta si desigur in bilanturile bancilor. Ar castiga exportatorii, dar aici sunt mai multe de spus. Alte banci centrale (FED de pilda) publica cu regularitate interventiile pe piata valutara, la  o luna dupa ce ele au loc. Poate ca mai multa transparenta si din partea altor banci  centrale nu ar fi un efort atat de mare. Am utilizat ca surse in acest articol datele FED, BNR, BIS, Dofin

Efectul in piata al interventiilor BNR

Cand BNR cumpara valuta, asta duce la creşterea volumului lichidităţilor din sistemul bancar, ceea ce conduce la deprecierea monedei naţionale. Invers, vânzarea de valută de către banca centrală are ca efect aprecierea monedei naţionale prin reducerea volumului de lichidităţi în monedă naţională de care dispun băncile comerciale.
Influenţarea nivelului cursului de schimb nu este, însă, singurul motiv al intervenţiei băncii centrale pe piaţa valutară. Sistemul Rezervelor Federale (Fed) indică patru motive pentru care ar putea interveni pe piaţa valutară [Dominguez (1999), pag. )]:  influenţarea evoluţiei cursului de schimb , calmarea unor pieţe dezorganizate,  reconstituirea deţinerilor de rezerve internaţionale sau sprijinirea băncilor membre în realizarea operaţiilor lor valutare.
Nu mai spun de faptul ca în cazul ţărilor cu economii mici şi deschise, cu pieţe financiare puţin dezvoltate flotarea liberă a cursului de schimb poate să inducă o volatilitate extremă (cu efecte negative asupra importurilor şi exporturilor, putând să determine, în acelaşi timp, creşterea presiunilor inflaţioniste)

Intervenţia pe piaţa valutară presupune, în acest caz, că banca centrală cunoaşte nivelul de echilibru al cursului de schimb şi dispune de mijloacele necesare pentru orientarea lui spre acest nivel.
De asemenea, având în vedere că rata de schimb reprezintă o relaţie între preţurile a două valute, rezultă că măsurile de politică valutară ale unui stat vor avea efecte asupra variabilelor macroeconomice din celălalt stat. Pentru a promova stabilitatea schimburilor şi a împiedica câştigurile de competitivitate prin deprecierea monedei naţionale, membrii Fondului Monetar Internaţional au hotărât în 1977 să respecte anumite obligaţii legate de cursul de schimb.

Interventiile BNR sunt ori sterilizate, ori nesterilizate.

Cele  nesterilizate sunt atunci când intreprinderea lui Mugur Isarescu vinde băncilor comerciale valută contra monedei naţionale, are loc o reducere a rezervelor valutare ale băncii centrale concomitent cu reducerea lichidităţii din sistemul bancar. Prin efectul de multiplicare, asistam la reducerea ofertei de monedă naţională şi, în  final, aprecierea monedei naţionale.  În mod similar, cumpărarea de către banca centrală de valută străină de la băncile comerciale contra monedei naţionale determină creşterea lichidităţii din sistemul banca. Efectul final va fi reprezentat de creşterea ofertei de monedă naţională şi, deci, deprecierea monedei naţionale.
Intervenţia nesterilizată pe piaţa valutară e o versiune alternativă de implementare a politicii monetare, în care sunt utilizate obligaţiuni în devize şi nu obligaţiuni denominate în moneda naţională, ca şi în cazul operaţiunilor clasice de open-market.

Intervenţia sterilizată  pe piaţa valutară presupune compensarea modificării activelor externe printr-o modificare de sens contrar a activelor interne, astfel încât în urma acestor operaţiuni masa monetară să nu se modifice. Intervenţia sterilizată poate să ia diferite forme. Atunci când BNR vinde valută băncilor comerciale contra monedei naţionale, ea poate anula deficitul de lichiditate prin efectuarea de plasamente pe piaţa interbancară sau cumpărarea de titluri de stat cu angajament de răscumpărare.
Dacă  reducerea rezervelor externe este perfect compensată de creşterea titlurilor cumpărate cu angajament de răscumpărare, lichiditatea din sistemul bancar rămâne nemodificată. Scade, însă, ponderea deţinută de obligaţiunile în valută în activul băncii centrale şi creşte ponderea deţinută de titlurile emise în monedă naţională. Similar, în portofoliul de investiţii al băncilor comerciale creşte ponderea deţinută de titlurile în valută şi scade ponderea titlurilor emise în  monedă naţională.

Dacă aceste modificări ce se manifestă la nivelul bilanţului băncilor comerciale au efect asupra cursului de schimb depinde de gradul  de substituţie între titlurile străine şi cele emise în monedă  naţională. Dacă titlurile străine şi cele emise în monedă naţională sunt perfect substituibile, altfel spus, dacă în condiţia de paritate a ratei dobânzii nu există termenul ce reprezintă prima de risc, intervenţia sterilizată  pe piaţa valutară nu are efecte asupra cursului de schimb.

intervenţia BNR- sterilizata sau nu- poate să influenţeze anticipările jucatorilor din piata cu privire la cursul leului.  Dacă acestia consideră că banca centrală utilizează  intervenţia sau pentru a semnala mersul viitor al politicii monetare, anticipările acestora cu privire la oferta de monedă naţională se vor modifica. Această modificare duce la revizuirea anticipărilor cu privire la cursul de  schimb şi implicit modificarea cursului de schimb la momentul actual. De exemplu, o cumpărare sterilizată de valută efectuată de către banca centrală poate fi interpretată ca semnalând o politică monetară mai laxă în viitor, care va determina deprecierea imediată a monedei naţionale. In plus, pentru ca intervenţia să fie eficientă este necesar ca operatorii de pe piaţă să nu fi anticipat modificarea de politică monetară. Dacă banca centrală nu are o percepţie clară cu privire la acţiunile viitoare de politică monetară sau nu reuşeşte să implementeze modificările anunţate, anticipările companiilor sau bancilor nu vor fi realizate şi acest canal de determinare a cursului de schimb va deveni ineficient.

Ca sa nu ma refer doar la BNR, am sa dau un exemplu din Cehia.  BNC a intervenit  si ea episodic pe piaţa valutară, de fiecare dată în scopul evitării unei aprecieri excesive a cursului de schimb. A fost sprijinită astfel competitivitatea externă a economiei cehe, prevenindu-se o adâncire excesivă a deficitului de cont curent fără a fi puse în pericol ţintele de inflaţie. Cumpărările de valută efectuate de BNC au exercitat un impact temporar şi limitat asupra evoluţiei cursului de schimb, nefiind afectată tendinţa acestuia de apreciere pe termen lung. Cumpărările de valută au fost în mare măsură sterilizate prin operaţiuni reverse repo şi prin emiterea de certificate de depozit ale BNC. In prezent, sterilizarea nu mai este costisitoare pentru BNC; dimpotrivă, dacă cursul de schimb al monedei naţionale nu se depreciază, operaţiunile de sterilizare devin profitabile pentru banca centrală, ceea ce asigură acestei politici o sustenabilitate financiară ridicată.

(Deficitul de lichiditate al sistemului bancar (DL) are următoarea definiție: DL = CA – R < 0, unde R = rezerve, CA = componenta autonomă netă a lichidității. Când sistemul bancar are un deficit de lichiditate, banca centrală este creditor net, adică poziția netă a lichidității (PL) este pozitivă: PL = IS – ID > 0, unde IS = valoarea instrumentelor prin care banca centrală oferă lichiditate (pe scurt instrumentele pe partea ofertei), iar ID = valoarea instrumentelor cu care banca centrală absoarbe lichiditate (pe scurt, instrumentele pe partea cererii). Între DL și PL există următoarea relație: DL+PL = CA – R + IS – ID.= 0)

“Echipa (FMI-n.n.) a sfatuit autoritatile sa mentina actualele niveluri ale rezervelor minime obligatorii atat pentru depozitele in moneda nationala cat si pentru cele in valuta”, scrie in Raportul echipei Fondului. “Vom mentine neschimbate, in lunile urmatoare, ratele rezervelor minime obligatorii si vom actiona judicios in privinta ratei dobanzii de politica monetara”, se angajeaza BNR in scrisoarea de intentie semnata de Guvernator. Cum sa reia creditarea domnul Ionescu in aceste conditii?

Pentru el lucrurile sunt clare. Nu “iese” la scoring. Venit mic, grad de indatorare peste medie, refuzat imprumutul. Daca dobanda ar fi mai mica cu doua puncte procentuale s-ar incadra. Dar nu e. Ce naibii sunt acelea rezerve minime obligatorii si cine le-o fi inventat, s-a intrebat frustrat domnul Ionescu.

Continuarea

Mai intai de-a mea scrisoare, sa ne uitam cum s-au miscat unele dobanzi fata de inamicul public numarul 1- rata dobanzii de politica monetara (dobanda-cheie, pentru prieteni si cunoscuti).

Daca ne uitam cu ochiul liber pe graficul de mai sus, vedem ca bancile urmeaza semnalele transmise de BNR si nu prea. In cazul creditelor noi acordate companiilor se pare ca semnalul BNR nu conteaza- dobanda medie se duce cand sus cand jos, fara un pattern clar. O sa vedem mai jos defalcat pe tipuri de credite unde se scumpeste si unde se ieftineste imprumutul catre companii.

Nici in privinta creditarii populatiei nu poate fi depistata o regula de bun simt. In timp ce Banca Centrala scade nivelul dobanzii cheie, costul imprumuturilor pentru gospodarii inregistreaza doua episoade de scumpire- in primavara si in toamna. Desigur, asta nu poate fi imputat BNR, care avea o reputatie de soacra mare- dadea mult din gura dar cam degeaba.

Sa privim acum cu calm la prima tinta: creditarea economiei.

Aici BNR face ce poate si inregistreaza atata cat se poate un succes. Creditele in lei pentru companii o iau incet din loc. Nu si in cazul populatiei care e la limita indatorarii si nu mai poate sa se imprumute la banci. La fel, trendul creditarii in valuta pare sa se inverseze dupa ce in perioada aprilie-octombrie (cu mentionarea lunii august in special)  inregistrase o crestere subtire. E drept, creditarea economiei se face extrem de anemic (desi injectiile de lichiditate au fost foarte consistente- vezi operatiunile repo ale BNR), dar e un bun demaraj, de ce sa nu recunoastem?

Mai sus aveti evolutia dobanzilor  la creditele si depozitele noi. Din grafic puteti vedea la care dintre credite si respectiv depozite au urcat dobanzile (sau au scazut) dupa caz) . De remarcat rigiditatea cu care reactioneaza bancile comerciale la semnalele transmise de BNR.

Ce concluzii tragem?

In cele mai fericite cazuri, bancile preiau si transmit semnalul BNR dupa in interval cuprins intre 3-5 luni (in functie de produse). In anumite cazuri semnalele BNR sunt complet ignorate

BNR poate analiza si alte mijloace oferite de politica monetara daca vrea sa se faca mai bine inteleasa. Poate elibera de pilda o parte din RMO strict pentru anumite tipuri de credite (de pilda oferite celor care exporta). O mai mare suplete ar putea sa ii aduca surprize frumoase

Bancile nu au niciun stimul sa crediteze economia cata vreme au un Stat flamand de bani la dispozitie. Banii eliberati prin diverse operatiuni ale BNR se duc in cantitate mult prea mica in economie. Potrivit unor calcule, la fiecare 100 de lei injectati in sistemul bancar, doar 16 intra in economia reala. Mult prea putin fata de nevoi.

Desigur, politicile BNR nu pot fi facute “in eprubeta”, ci trebuie sa tina seama de realitatile economice care sunt “desenate” si cu ajutorul politicilor fiscale, aflate in mana Guvernului. Ideea e ca din pacate cu politica monetara s-a cam ajuns la fundul sacului. Cineva trebuie sa miste si pedala cealalta, daca vrem ca bicicleta sa inainteze

De citit si studiul BCE

Ger-ma-ni-aaaaa/ leul hai a-l a-dop-taaaa!!!

Bancile sa fie toate/Muntele de pietate!!

Inflatie, ochii plansi vor sa te vada 3D!!!

Jos dictatura RMO!

Isarescule, esti tare? Fa leul cat CHF de mare!!!

Ministrule premiant/ scade-acciza carburant!!!

Nu vrem bani nici creditare/ci doar bonusuri mai mare!!!

Fara efectul Balassa Samuelson! Jos Mafia!!!!

Core 2 tu pentru noi/ Esti ca Strauss Kahn doi!!!

Vrem executari silite/ decat norme explicite

Vrem curba Laffer sa fie dreapta!!!

Bancile sa le salvam/ cds-uri sa urcam!

Doamne, vino Doamne/ Sa vezi ce-a mai ramas din debitori..

Ce ne spune el? Ca in criza, asa cum era de asteptat, numarul bancilor cu ROE sub zero a crescut. 2008 si 2009 au fost anii cei mai negri din acest punct de vedere. Din 2010, cresterea devine mai lenta. Evidaman, bancile cu ROE peste 20% a coborat abrupt.

Graficul numarul doi. Operating profit/ total assets. Stam peste Polonia, Cehia si Bulgaria. Primele luni din 2009 au adus  o consistenta scadere. Din iulie, treburile parca au inceput sa se miste, mai putin in Cehia

Graficul numarul trei. Neperformantele. Bulgarii stau cel mai prost. In Polonia, din aprilie 2010, au inceput sa scada. Bine, Polonia sta mai bine in mai multe privinte, dar asta e o alta tema.

Al patrulea grafic. Capital buffer. Aici suntem de departe cei mai buni. Multe comentarii nu sunt de facut

Al cincilea. Veniturile nete din spezele bancare. Scad, ceea ce poate insemna (dar nu inseamna, doar glumeam) intensificarea concurentei bancare.

Mai aveam cateva grafice, cum ar fi cel legat de cheltuielile operationale (suntem sub Cehia si Bulgaria, dar mult peste Ungaria si Polonia), ori cel legat de staff expenses. Pe asta parca ar merita sa-l pun…

Si gata. Restul, intelegeti dumneavoastra…

Prima refinantare a facut-o in 2009 iar a doua in septembrie, la scurta vreme dupa ce FED a anunţat un nou program, cunoscut sub numele de “Operaţiunea Twist”. Bernanke a fost obligat cat e el de bancher central sa aduca la banca o adeverinta de salariu pentru ca sa i se aprobe imprumutul.

Bernanke joaca ocazional baschet, citeste mult (se lauda cu peste 200 de carti citite in ultimul an si jumatate pe Kindle-ul sau) si isi petrece serile impreuna cu sotia lui.

Guvernatorul Bancii Nationale a achizitionat  un apartament de 110 mp in Bucuresti, pentru care a platit aproape 200.000 de euro.  Locuinta, a carei suprafata atinge 110 metri patrati, a fost cumparata cu un credit ipotecar contractat de la Volksbank in 2006. Recent, creditul a fost rambursat.

Partea proasta in toata aceasta criza este ca niciunul din cei cu atributii de control nu si-a facut treaba. Nu poti lasa pietele sa continue in acelasi fel dupa ce ai vazut ce incendii pot provoca. Bancile Centrale au spus ca nu se baga, ca ele sunt preocupate de stabilitatea preturilor. Fara sa realizeze ca o criza uriasa le afecteaza si stabilitatea pe care ele o urmaresc. Guvernele spun ca treaba e de competenta supraveghetorilor financiari, fara sa se uite cum trec pe langa defaulturi suverane.  Uitati-va la declaratiile lui Trichet de-a lungul crizei. In decembrie 2008 se felicita ca a adus prosperitate utilizatorilor de euro. Un an mai tarziu spunea ca nu activele toxice ale bancilor sunt problema  si ca a judeca coportamentul de uliu al bancilor e o abordare simplista. Mi-e greu sa cred ca un om o institutie cum e ECB nu a realizat pericolul care vine din lasarea lui Pustiulica nesupravegheat.

In 2010, intrebat daca separarea activitatii bancilor europene dupa un model Glass Steagal ar fi ok, Trichet spune ca o asemenea separare ar ridica probleme complexe si ca o asemenea discutie e utila ca element de dezbatere.

Stiu ca ma repet, dar rolul bancilor centrale, de cand au aparut ele pe lume, asta a fost: sa finanteze Statele. Intre a lasa un sistem ciudat sa se ocupe de aceasta finantare si a prelua (chiar daca trebuie sa imi modific Statutul pentru asta) in propriile maini aceasta chestiune, prefer varianta b mic de mana. :)

Ca sa rezum, singurii oameni cu scaun la cap in acest moment sunt bancherii centrali. Politicienii par debili, pietele financiare vor continua sa intretina starea de ceatza si confuzie penbtru ca din asta isi fac banii, iar bancile comerciale sunt vai mama lor. Ar trebui ca bancile centrale sa iasa din imobilismul si discretia de gentlemani si sa purceada la lupta. Pana cand mai au ce apara.

Dupa trei ani, Sarko se-ntoarce la Toulon pentru un alt discurs. Ce a spus de fapt presedintele Frantei si care e contextul in care vorbeste?

1. Discursul  de acum al  sefului Frantei trebuie citit in cheie electorala. In 2012 vin alegerile iar actuala criza e un bun prilej de a-ti reface intr-un mod populist iamginea. Reactiile au inceput deja sa apara.

2. In discursul din 2008 una a zis si cu totul alta a facut dupa. A promis sa nu ia masuri de austeritate. Le-a luat. S-a luat de bonusurile imorale ale bancherilor. In 2010, aceste bonusuri  au fost mai mari cu 24% decat in 2009. A promis sa nu mareasca taxele si impozitele. Ulterior, au fost eliminate cateva nise fiscale iar de miercurea trecuta cota redusa de TVA a urcat de la 5,5 la 7%.  Si alte asemenea…

3. Cele mai importante idei lansate ieri au fost:

Spre mai putine decizii luate in unanimitate in UE (Au sein de la zone Euro, il nous faut décider maintenant aller sans crainte vers davantage de décisions prises à la majorité qualifiée). A amintit de intalnirea de luni cu madam Merkel, in cadrul careia vor discuta despre un nou tratat european. (Je recevrai lundi prochain à Paris la chancelière Merkel et ensemble nous ferons des propositions pour garantir l’avenir de l’Europe). A reamintit de necesitatea aplicarii Regulii de Aur a echilibrului bugetar (Chaque pays de la zone euro doit adopter une règle d’or qui inscrira dans son ordre juridique l’objectif d’équilibre budgétaire. La France doit l’adopter. L’idéal, si chacun faisait preuve de responsabilité, serait de le faire avant la présidentielle).  L-a contrazis pe Mugur Isarescu, care spune ca aceasta nu e o criza a monedei unice (Au coeur de la crise européenne, il y a la crise de l’Euro. C’est la plus grave. Elle peut tout emporter. Que restera-t-il de l’Europe si l’Euro disparaît, si le coeur économique de l’Europe s’effondre?). A avertizat ca teama si panica revin in piete. A promis ca in ianuarie se va apleca asupra problemei locurilor de munca. A sugerat ca munca si numai munca este solutia pe  care o vede pentru dez-indatorarea Frantei.

Asadar avem urmatoarele: urmeaza un an electoral. Sarkozy tine un discurs. In interventia anterioara nu a respectat ceea ce a spus. Ce poate rezulta din asta?

Azi e asteptat discursul cancelarului german in Bundestag.

PS De citit

Asta, apoi asta, dupa care eventual si asta

s-a reusit.

În anul 1859 în România s-a încercat costituirea unui sistem monetar naţional bazat pe o monedă proprie “romanatul”. Marile puteri s-au opus însă acestei manifestări puternice de independenţă. În 1867 se adoptă Legea pentru înfiinţarea sistemului monetar naţional şi pentru scoaterea monedi româneşti.Sistemul de impozite s-a redus la capitaţie plătit de fiecare familie ţărănească şi potentă plătită de negustori şi meseriaşi. Moşierii şi clerul erau în continuare scutiţi de dări. Abia dupa unirea din 1859 s-a marcat trecerea la un sistem  fiscal modern, prin care a fost desfiinţate categoriile privilegiate. Creditul era asigurat de capitalul cămătăresc, împrumuturile erau date pe termene scurte cu mari dobânzi pe bază de ipoteci. În 1860 Imperiul Otoman a deschis două bănci – una la Bucureşti şi alta la Galaţi, bănci cu capital englez.

Inre 1900 si 1913, treaba mergea aparent bine. Bugetul era chiar pe excedent, ceea ce nu mai vazuse demult Romania si nici nu urma sa vada in graba. Practic, marele efort financiar făcut în războiul de independenţă din 1877 a dus la deficite mari pana pe la 1900. Culmea, impozitarea celor bogati a echilibrat atunci bugetul Statului. Dar sa nu anticipam chiar in halul asta.

Primul împrumut extern a fost făcut în 1864 la o bancă engleză. După venirea regelui Carol împrumuturile au fost “mutate” catre Germania. Conditiile(conditionalitatile, am zice azi” erau dure, iar ceea ce a declarat mai zilele trecute Basescu (legat de solicitarea strainilor de a se privatiza un sector sau altul) era floare la ureche. Pe la 1865,  pe lângă dobânzile mari, trebuiau concesionate în special terenuri petroliere şi minere, servicii de navigaţie fluvială şi maritimă. Cea mai mare parte a datoriei publice a României era externă- 88%.
Dupa doi ani de neutralitate , Romania a intrat in razboi. V-ati prins, deficitele au inceput iar sa sara in aer. Pentru a le acoperi, (in 1918 ajungeau la 1.273,2 milioane lei), guvernul a recurs la un noi împrumuturi în valoare totală de 1,2 miliarde lei. Mai adaugati  banii tipăriţi de Banca Generală ce a căpătat dreptul să emită monedă după ocuparea ţăriide catre  trupele germane, în valoare de peste 2 miliarde lei – cu care după ce se cumpărau produsele de către ocupanţi – practic moneda nu mai avea nici  valoare, nici  acoperire – banii de ocupaţie putând fi tipăriţi la discreţie.

Petrolul – exploatarea, prelucrarea şi comercializarea produselor – era concesionat pe timp de 30 de ani unui consorţiu german-austro-ungar la preţurile stabilite de acesta. Timp de 9 ani – până în 1926 – România trebuie să dea Puterilor Centrale surplusul de cereale la preţul stabilit de acestea.

Etapa cuprinsă între 1922-1928 este considerată ca o etapă de stabilitate, de dezvoltare. Producţia industrială a crescut simţitor, au fost rezolvate problemele procurării materiei prime prin atragerea în circuitul economic mondial a unor ţări din Asia, Africa şi America Latină. În urma unor intense măsuri financiare s-a reglementat circulaţia bănească europeană în 1924. A sporit comerţul mondial, anul 1925 fiind cel mai ridicat nivel interbelic. Dezvoltarea economică mondială a avut un caracter inegal de la un stat la altul, fapt ce va alimenta puternice contradicţii între state.
Marea Depresiune . Între anii 1929-1933 – economia mondială este zguduită de o puternică criză economică, ce a cuprins întreaga viaţă economică socială şi politică.

Producţia industrială a scăzut în 1933 cu aproximativ 37% faţă de anul 1929. Criza a cuprins şi agricultura, preţurile produselor agricole au scăzut aproape la un sfert. Cel mai mult au suferit ţările mici întrucât marile puteri au încercat să iasă din criză pe seama statelor mici.
Perioada 1934-1939 s-a caracterizat printr-o anumită depresiune ce a urmat crizei. De fapt perioada de criză nu a fost definitiv înlăturată, agricultura rămânând în cele mai multe ţări în criză. Aceasta este perioada de ascuţire la maximum a contradicţiilor dintre stat – contradicţii ce vor duce la declanşarea celui de-al doilea război mondial. În această perioadă principiile liberalismului economic au fost tot mai mult abandonate apărând doctrine economice noi – neoliberalismul social democratic.

Sursa graficelor o reprezinta Maddison (Word Economy) si Istoria Economiei Romanesti.

In postul urmator, despre masurile de reforma fiscala luate in Romania, vs cele luate in tarile din jur, dupa criteriul dinamicii veniturilor bugetare. Potrivit lui Papacostea, in Romania medievala fiscalitatea era întemeiată pe o economie covârşitor agrară si se alimenta aproape in exclusivitate din producţia economiei rurale; în cadrul acesteia, creşterea animalelor era principalul izvor de venituri. Cunoscând aceasta, boierii consilieri sugerau austriecilor- în momentele când incasarile erau  în impas-  adaptarea termenelor de încasare la ritmul comerţului de animale, invocandu-se păsuiri până la sosirea negustorilor sud-dunăreni, „… cărora săracii vânzându-le animalele lor… vor putea mai cu uşurinţă să facă faţă contribuţiei” (Papacostea). In secolul XVIII, evaziunea fiscala depasea 50% si se datora in principal, boierilor (categoriei de populatie cu venituri ridicate).

In Sparta, din cauza ca cei batrani ajunsesera mai multi decat cei tineri (vezi Romania azi), cei care aveai 3 copii erau scutiti de gardă; cetăţeanul care are patru este scutit de orice impozit.  (Aristotel, Politica).

Vezi aici o istorie a darilro in Romania, de la Tepes incoace