Relaxarea fiscala a lui Stefan ce Mare si (fatalmente) Sfant

In mai toata istoria Romaniei, fiscalitatea a fost o problema prost gestionata de autoritati. E drept ca atunci cand vine vorba de banii pe care ii ai de dat Statului, e greu sa-ti faci o imagine pozitiva, dar liderii locali au fost de-a lungul veacurilor comunicatori extrem de prosti. Din cauza nefericitei asezari a  taxelor si a impozitelor au avut loc rascoale (vezi David Prodan-“Rascoala lui Horea, vol I si II), dar si episoade de inflorire economica atribuite semi-eronat unor personalitati. Dau acum exemplul lui Alexandru cel Bun (1418-1432, daca nu ma inseala memoria), care i-a adus probleme fiscale mari lui Stefan cel Mare. In termeni actuali, i-a lasat niste deficite pe care Stefan le-a corectat prin masuri de austeritate dificil de acceptat.Alexandru cel Bun a fost un fel de Varujan Vosganian medieval, daca istoria suporta aceasta comparatie.

Continue reading

Tarile PIGS. De la marile imperii la marile dezamagiri. O istorie economica intre anii 0-1998

Mai intai niste date generale, ca sa avem de unde porni discutia:Pe parcursul ultimilor 2000 de anisori, populaţia lumii a crescut de 22 de ori, venitul pe cap de locuitor a crescut de 13 ori, iar PIB-ul mondial de aproape 300 de ori. O spune Maddison.Daca ne uitam doar la mileniul trecut, numarul locuitorilor a crescut cu o sesime, iar venitul per capita mai degraba a stagnat. Din 1820 incoace acelasi venit/capita a crescut mai mult de opt ori, populaţia- de cinci ori.  Creşterea veniturilor a fost mai rapidă în Europa de Vest, America de Nord, Australia şi Japonia. Cu toate acestea, creşterea economică mondială a încetinit în mod substanţial din 1973, iar avansul din Asia a fost compensat de stagnarea sau regresul în altă parte.

Explicarea performanţelor economice au avut trei cauze mari si late:

Continue reading

Off topic:Micul dejun intelectual

M-am trezit ca de obicei pe la 5 si mi-am inceput ziua citind presa lumii. Mi-am luat micul dejun intelectual savurand asa: pe la 5,20- dupa ce mi-am tras prima cafea- citind The New Yorker, care gazduieste un articol o povestioara al lui Woody Allen -unul din preferatii mei in materie de umor (notez in treacat ca tot in numarul care va aparea maine pe tarabe, e un reportaj excelent cu Aung San Suu Kyi).

Dupa asta, m-am delectat cu o interventie a lui Plesu, absolut admirabila. Apoi, m-am uitat la o serata muzicala a regretatului Iosif Sava (aici nu pot da link) pe care o aveam inregistrata si pe care “o sarisem” de la vizionare. Chiar, oare pot fi cumparate DVD-uri cu emisiunile lui Sava pe pe undeva?

Vreo 30 de minute am stat pe site-ul unei reviste frantuzesti de istorie foarte bine inchegata si pe The Economist, dupa care am “sarit” pe Smithsonian Magazine, unde am dat peste un text interesant despre Colosseum si secretele acestuia. M-am mai mirat citind intr-o revista mai de specialitate cum ca intre gaurile negre si antimaterie nu e nicio legatura, dar mi-am zis ca pana la urma,gustul cremvustilor pe care ma pregatesc sa-i fierb nu o sa fie foarte tulburat din cauza asta.

Dupa un asemenea mic dejun intelectual, parca altfel iti asumi urmatoarele 24 de ore. Exersand in cele din urma, o normalitate care de cele mai multe ori ne lipseste.

Deficitele bugetare ale Antichitatii. Cum au ajuns Venetia, Anglia si Franta in faliment, acu cateva secole

« Pe vremea acelui razboi intre Franta si Anglia, nevoile financiare ale regelui Angliei  erau atat de mari incat toate veniturile si depozitele pline cu lana nu le mai puteau acoperi. Afacerile curtii britanice erau conduse  prin doua banci florentine- Pardi si  Peruzzi- care au dat faliment dupa ce regele a refuzat sa isi achite datoriile care urcasera la 1 365 000 florini de aur, echivalentul intregului regat» Asta se intampla pe la 1348. Giovanni Villani, Nuova Cronica.

Villani, fost bancher, a lasat o cronica foarte importanta, o istorie a Florentei intre 1300 si 1348. Florentinii incepeau sa isi faca primele retele bancare prin europa, in special in Nord. Afacerile pe care bancherii le faceau cu foarte bun profit era sa imprumute Statele care aveau nevoie de armate puternice, de drumuri bune samd. Pe la 1290, englezilor  li se facuse de castele cat mai mari, care  necesitau bani multi. Nu numai pentru construirea lor, ci si pentru  intretinere.  Potrivit  cronicarului, regale britanic s-a declarat insolvent si a refuzat sa mai achite ratele la banci care prin urmare au falimentat.

Continue reading

Istoria impozitelor si taxelor de la Tepes la Vladescu Intaiul. Primul “forfetar” romanesc, pe vremea otomanilor

Primul impozit minim s-a aplicat pe vremea turcilor si era un impozit de capitatie care se numea „haraci”. Era un impozit in suma fixa si se platea in conditii speciale. Potrivit turcologului roman Mihai Maxim, “la predarea capitaţiei emirului musulman în divan, acesta îl lovea după grumaz pe platnic venit cu capul plecat şi spinarea încovoiată, spunându-i: “Plăteşte-ţi darea, tu, duşman al singurului Dumnezeu!”, după care un slujitor îl arunca afară.”
Continue reading

Ce`am mai observat cu un ochi prin Istanbul

*desi nu sunt membri UE, la bancomatele lor poti primi optional euro, dolari sau moneda locala. lira.

*o casa se vinde cu 130.000 euro la marginea Stanbulului. Potrivit media locala, apartamentele de 2 camere nu depasesc 70.000 de euro, iar cele de 3 camere, 80.000

*se circula dupa reguli proprii. desi sunt semafoare, am vazut zeci de masini care nu`si fac o problema din a trece pe rosu, cu Politia langa ei. De fapt, Politia si Fiscul par a nu exista la turci.

*aseara am fost la un bar local, nu din cele pentru turisti. Narghilele, ceaiuri, sucuri…Plata se face la iesirea in strada, unde un chelner te intreaba ce ai consumat si tu ii spui si platesti. Nu exista nota de plata, nu ti se calculeaza in plus  nimic, ci se merge pe incredere. Pentru cei interesati, o narghilea costa 8 lire (cca. 4euro) , iar ceaiul si sucul cate 1 lira (2 lei de`ai nostri)

*extrem de multe pisici. cred ca am numarat pe o straduta cel putin 10. Nimeni nu le face nimic, ba dimpotriva, le mangaie si le da de mancare. Poate daca le`am exporta niste soareci, am rezolva o problema…

*cand incepe rugaciunea la moschee, turcii se opresc din orice activitate. Pot ingheta cu inghetata ta in mana, ori cu punga de baclavale pe jumatate umpluta. Glumesc desigur cu incremenitul, dar cand incep cantarile la difuzoarele moscheilor, chiar iau o pauza.

*au extrem de multe drapele nationale puse in public. pe stradute, in parcuri, chiar si in camp deschis am vazut arborat steagul lor, de care sunt foarte mandri.

*daca acum 200 de ani trageau de romani sa le taie capul, azi trag de tine sa te indoape si sa te sature. Capriciile istoriei…