Cu putina intarziere despre executia bugetara si eficienta utilizarii talentului la romani

Romania s-a incadrat in tinta de deficit, dar nu trebuie fetisizat acest indicator. Dimensiunea lui absoluta conteaza doar din punctul de vedere al posibilitatii de a-l finanta. Am mai spus-o. Dar poate merita sa ne uitam o secunda si la alte echilibre din economie. Mai exact la legatura dintre deficit, crestere economica si somaj, prin prisma executiei bugetului. E bine sa ai un picior sanatos, evident. Insa daca ai o boala la cap, asta nu te va ajuta prea mult. Si acum sa luam niste cifre de dimineata, pe stomacul gol. Inghitim datele din Romania, dupa care ne vom uita comparativ si clatinandu-ne si la tarile din jur.

Continue reading

Legatura dintre consum si somaj. Cum au ajutat bancile la cresterea somajului, fara sa vrea (sau nu)

Peste 50% din pierderea locurilor de munca  din perioada 2008-2010 sunt datorate indatorarii anterioare (si excesive) a populatiei, care nu a mai permis consumul, ducand la o ajustare a productiei de marfuri prin taierile de cheltuieli si inchideri de companii.  Treaba pare oarecum paradoxala: zambetul bunastarii aduce dupa el lacrimi si suspine. Daca ne uitam pe regiuni si tipuri de business, o sa vedem ca cele mai multe locuri de munca s-au pierdut in sectorul non-tradables. In paranteza fie spus, am aruncat o privire si asupra obsedantului efect Balassa Samuelson, confirmandu-se ca diferenţialul de productivitate dintre România şi zona euro explică in mod consistent aprecierea cursului real (între 1,4 şi 2,9 puncte procentuale pe an în perioada 1995 – 2003). După 1999, conform rezultatelor empirice, s-a înregistrat o accentuare a acestui efect.

Continue reading

UPDATE. Ce ii desparte si ce ii uneste pe cei din FIC, AMCHAM, GEA si altii…?

E oarecum bulversant. Toti vor binele mediului de afaceri, dar nu se pun de acord asupra cailor prin care acest bine comun poate fi realizat. Cand ii intrebi in particular, fiecare isi apara argumentele si spun ca Celalalt isi urmareste interesul. “L’enfer, c’est les autres”, vorba lui Sartre, daca nu ma insel prea tare. Investitorii straini?, zic “ai nostri”. Fugi dom`ne de-aici, aia au interesele lor, ca doar nu recomanda ceva ce sa le fie defavorabil in business. Fac miliarde in Romania, cum sa propuna ceva ce i-ar dezavantaja? Steven Van Groningen, presedintele FIC ( si fireste al Raiffeisen Bank) admite ca e nevoie de o mai buna coordonare, dar subliniaza ca FIC reprezinta totusi 33% din PIB. Puncte comune cu ceilalti: legea holdingului, deductibilitatea unor cheltuieli, o distinctie mai clara intre activitati dependente si independente, cresterea taxarii proprietatilor s.a.. Marele mar al discordiei- reducerea CAS.

Continue reading

Nobel si anti-Nobel

In 2011, castigatorii au fost Thomas J. Sargent si Christopher A. Sims pentru “cercetarile lor empirice legate de relatia cauza-efect in macroeconomie”. N-am prea vazut in presa cat de cat explicat ceea ce sustin ei asa ca am sa rezum ce se afla in spatele acestei sintagme. Munca celor doi e totusi legata de subiecte foarte actuale cum ar fi estimarea consecintelor unor evenimente neasteptate (de pilda modificarea brusca a dobanzii cheie de catre bancile centrale. Cum reactioneaza PIB-ul la o crestere temporara a dobanzii cheie sau la o scadere a inflatiei? Ce se intampla daca o Banca Centrala isi modifica permanent obiectivul privind inflatia?

Continue reading

Debt after death. Cele 10 porunci ale deficitului

Presa romaneasca e plina de stiri in care cetateanul X ascunde cadavrul unei rude apropiate ca sa ii poate lua pensia in continuare. Asta face si Europa cu Grecia, in speranta ca isi va recupera banii imprumutati. Pana una alta, e silita sa ii achite Greciei pensia, chiar daca pe soptite sau mai pe sleau se recunoaste ca discutam de un mort cu acte in regula. Iesirile legistului Juncker care confirma ca mai exista puls in venele Greciei sunt la fel de credibile ca virginitatea lui Berlusconi. Partea proasta e ca nimeni nu vrea sa oficieze slujba de inmormantare. Parintele Trichet nu are binecuvantarea Eurogrupului, iar Eurogrupul nu are habar despre cum se tine o asemenea slujba.

Continue reading

Europa, Lagarde, crize, banci, alegeri

Sa tai cheltuielile cand esti in criza e ca si cum ai taia din ratia unui bolnav; cum o sa se mai intremeze? Pentru a mai usura efortul Statelor, adica al medicului care “face” portiile, Lagarde a cerut recapitalizarea bancilor. Ca sa aiba de unde da bani, chiar daca nu e cert ca o vor face.  Sunt si ele pesimiste, iar o privire aruncata peste Europa le da dreptate.  Din martie, activitatea economica a Europei pare a fi inghetat. In zona euro, cresterea  a fost de 0,2% – între aprilie şi iunie. Activitatea nu a fost niciodată atât de lentă,  desi oficial, regiunea a iesit din recesiune la sfarsitul anului 2009. Mai mult, apar frictiuni in interiorul statelor si chiar intre tari si guverne.

Continue reading

O definite din DEX

ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos.; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată.

Avem asa: criza datoriilor suverane,cu  nesupunerea fata de Tratatul Maastricht. Criza din SUA , cu dezordinile particulare din sectorul bancar din umbra. Criza euro, unde “pedala” guvernantei fiscale pare blocata (in ciuda propunerii de a face un TVA comun in euroland de 20%). Mici crize locale (in Elvetia, a francului si a imobiliarelor. In China, a real estate si a inflatiei greu de controlat), Avem criza ideologiei eurobondurilor, plus micro-crizele la nivel de state (economii nationale).

QED

Continue reading

Greci, romani, banci, Roubini

Capital Histoire a publicat in urma cu cateva zile un numar foarte interesant. Imperiile economice. De la greci, romani (italieni, cum ar veni), portughezi, britanici, pana la China anului 2011. Revista am cumparat-o din Paris si am citit-o cu o curiozitate care  confirma valoarea textelor. Ideea era urmatoarea: imperiile economice cele mai mari (de acum sute sau mii de ani) sunt acum cele care fac cele mai mari probleme economice. Caderea lor s-a datorat lacomiei. Fie celei politice, expansioniste, fie celei de a dori sa controleze zone in care noii cuceritori nu aveau niciun fel de experienta. Fara o legatura directa cu textele din Capital, revin asupra Greciei. Un important personaj economic imi spunea ca la ultima vizita a delegatiei FMI in Grecia, proprietarul unui vas care facea legatura cu una din insule a refuzat sa transporte delegatia internationala. Cand a vazut ecusoanele FMI, omul nu a mai vrut pur si simplu sa treaca in insule. “E nava mea, o pornesc sau o opresc cand vreau eu”, le-a spus membrilor delegatiei Fondului, instalati confortabil la bordul vasului. Omul stia ca evaziunea fiscala “mare” nu se face in Tesaloniki sau Atena, ci in turismul insular.

Continue reading