Are dreptate. “Nu trebuie sa ne miram de halul in care a ajuns lumea. Intrat in huzureala epocii contemporane, populismul de stanga sau dreapta a reusit sa anihileze orice incercare de promovare a oamenilor care pot fi repere valorice”, zice Theophyle. Dar treaba sta in picioare nu numai la noi, ci si in Europa si in lume. Nu mai ai economisti de calibrul celor care au “rezolvat” crizele anterioare. Acum ai institutii. Care nu au vazut ca vine criza, dar pot explica dupa ceea ce s-a intamplat. In 2009 se dadeau asigurari ca totul va reveni la normal intr-un an, ca lumea va fi aproape iarasi ce-a fost. Acum tot ei ne spun ca nimeni nu avea de unde sa stie ca va veni al doilea val al crizei. Se iau decizii pripite care nu au cum sa duca nicaieri pe termen lung. Se amana decizii radicale, in speranta ca se va intampla ceva si problemele se vor rezolva. Drama a pornit de la nesabuinta sau lacomia unor banci. S-a rezolvat aceasta problema? Nici vorba. S-a ajuns la ceea ce e mai rau- insolventa de stat. S-a remediat acest lucru in asa fel incat pe viitor sa nu mai ajunga vreo tara intr-o asemenea situatie? Sa fim seriosi. Problema nu e doar la nivel local, ci a capatat arii mondiale.

In lume au existat sute de falimente de stat. Am invatat ceva din asta? In fond, imprumuturile de stat nu au aparut acum, o data cu criza. Se faceau bine mersi si in epoca medievala, Italia fiind una din tarile-campioane la astfel de instrumente. In secolele 16-17, Olanda  a „rafinat” acest tip de imprumuturi, instituind pentru prima data un control public al acestor imprumuturi si aducandu-le mai aproape de modul in care le stim astazi. In Anglia medievala, Parlamentul se ocupa de venituri, in vreme ce cheltuielile publice erau la discretia Regelui.

Continue reading →