Familia Ionescu si linia de credit de un miliard de lei de la Banca Mondiala

Domnul Ionescu avusese o zi proasta. Seful ii cerea pentru aceiasi bani tot mai multa performanta si nu vedea ca un alt coleg- Popescu, tragea clapa la locul de munca. Odata ajuns acasa, dl. Ionescu se aseza la televizor si vazu cum premierul anunta o noua linie de credit de un milard de euro obtinuta aproape moca “Cea mai ieftina posibil si cea mai buna pentru tara”, zicea premierul.

Dl. Ionescu amutise instant. De cate ori premierii din tara lui luau un imprumut, nu treceau mai mult de cateva luni si lui ii cresteau taxele ori impozitele. “Un miliaaaaaaaard de euro?”se intreba dl. Ionescu, izbind cu piciorul in pisica lor neagra  cumparata special pentru a-i proteja de necazuri. La ce 666 le-o trebui?

Continue reading

Cateva linkuri pentru lecturi de calitate

Ialomitianu, The Banker si premiile

Nu cred ca exagerez foarte tare daca spun ca actualul ministru de Finante nu face parte din categoria celor mai vocali finantisti romani. Rar vezi iesind in public si la fel de rar ti-e dat sa il intalnesti cu ocazia reunilor informale pe care conducerea MFP le organizeaza. Cea mai recenta iesire a fost acum circa doua saptamani, la restaurantul RATB. Cine il cunoaste pe Ialomitianu, admite ca e un om de buna calitate. Branean molcom, cu bunul simt bine dozat, nu ii place sa iasa in evidenta. Cu toate acestea, ditamai revista The Banker l-a scos in banca intai a ministrilor de Finante din Europa. Care sa fi fost criteriile dupa care Ialomitianu a surclasat ministri de finante ca cel al Germaniei, Finlandei sau chiar al Frantei? Chiar atat de bun ministru sa avem si sa nu ne dam seama?

Continue reading

Maine sper sa fac un interviu cu prof. Altar. Moisa Altar.

Ne-am cunoscut la o conferinta, in urma cu circa doi ani. M-a cucerit prin simplitatea lui. In materie de economie, Moisa Altar e totusi o legenda. Din mana lui  au iesit majoritatea economistilor sefi ai bancilor comerciale si jumatate din actualii directori din Departamentul de Cercetare al Bancii Nationale. E printre foarte putinii romani care se duce prin lume la congrese, ca sa stea de vorba cu laureatii Nobel in economie, cu care discuta de la egal. Pe seama lui, finantistii glumesc spunand ca daca bancherii au in buzunarul de la piept o poza cu Mugur Isarescu, Guvernatorul poarta in buzunarul de la piept o poza cu Moisa Altar.  Ne-am revazut cu alte cateva ocazii (cea mai recenta chiar la intalnirea de vineri a bloggerilor) si sper sa “intremam” o discutie  si maine. Cea mai recenta e disponibila aici.  Pana maine, delectati-va cu asta:

Continue reading

Cum trece vremea

De pe la ora 3 jumate dimineata citesc o carte extrem de faina. Kahneman, Thinking fast and slow. Despre D. Kahneman si ale sale teorii gasiti pe Goagal destule amanunte. Mai jos, aveti o scurta prezentare a lui, legata de fericire.

Desi sunt abia pe la pagina 40, cartea de mai sus e fascinanta.

Aici gasiti o excelenta explicatie (chiar daca usor tehnica) despre cum e cu criza si cu efectele ei. Desi e pe pagina FMI, nu am vazut multi jurnalisti care sa o recomande.

Aaaa. sa nu uit interviul din Le Temps. E pe abonament, dar pentru a citi un articol sau doua se poate face un trial. “Pentru politicieni e mai important sa salveze bancile decat Grecia”.

Continue reading

UPDATE. Ce ii desparte si ce ii uneste pe cei din FIC, AMCHAM, GEA si altii…?

E oarecum bulversant. Toti vor binele mediului de afaceri, dar nu se pun de acord asupra cailor prin care acest bine comun poate fi realizat. Cand ii intrebi in particular, fiecare isi apara argumentele si spun ca Celalalt isi urmareste interesul. “L’enfer, c’est les autres”, vorba lui Sartre, daca nu ma insel prea tare. Investitorii straini?, zic “ai nostri”. Fugi dom`ne de-aici, aia au interesele lor, ca doar nu recomanda ceva ce sa le fie defavorabil in business. Fac miliarde in Romania, cum sa propuna ceva ce i-ar dezavantaja? Steven Van Groningen, presedintele FIC ( si fireste al Raiffeisen Bank) admite ca e nevoie de o mai buna coordonare, dar subliniaza ca FIC reprezinta totusi 33% din PIB. Puncte comune cu ceilalti: legea holdingului, deductibilitatea unor cheltuieli, o distinctie mai clara intre activitati dependente si independente, cresterea taxarii proprietatilor s.a.. Marele mar al discordiei- reducerea CAS.

Continue reading

Concertul trupei G7. Unde sunt vocile de altadata….?

2011, Marsilia. Trupa G7 se reuneste pentru un concert. Corul principalilor lideri se aude insa pe mai multe voci. Refrenul ramane intonat pe o singura voce, dar dupa asta, fiecare cu strofa lui. “Ne vom coordona deciziile. Suntem hotărâţi să avem o reacţie fermă şi coordonată la nivel internaţional”  canta membrii trupei G7 Band, la unison. O parte din echipa tehnica a formatiei a parasit trupa (Jurgen Stark) iar  disensiunile dintre membrii formatiei (Germania-principalul solist european si restul trupei) par sa ameninte urmatoarele turnee. Daca ne uitam in trecut, succesele concrete asumate de G7 Band nu mai sunt atat de laudate.  Mai toate concertele se incheiau cu refrenul “Am luat masuri decisive, am raspuns prompt si viguros crizei”, dupa care urmau alte furtuni pe scena. Poate ca trupa a obosit iar vocea nu mai e cea de odinioara (doua diniori-sic!). Sa luam solistii pe rand: SUA- are inca o voce puternica, dar nu mai poate dansa- scartaie din toate incheieturile. Canta cu medicul curant in culise, ca sa intervina daca e necesar.

Continue reading

Greci, romani, banci, Roubini

Capital Histoire a publicat in urma cu cateva zile un numar foarte interesant. Imperiile economice. De la greci, romani (italieni, cum ar veni), portughezi, britanici, pana la China anului 2011. Revista am cumparat-o din Paris si am citit-o cu o curiozitate care  confirma valoarea textelor. Ideea era urmatoarea: imperiile economice cele mai mari (de acum sute sau mii de ani) sunt acum cele care fac cele mai mari probleme economice. Caderea lor s-a datorat lacomiei. Fie celei politice, expansioniste, fie celei de a dori sa controleze zone in care noii cuceritori nu aveau niciun fel de experienta. Fara o legatura directa cu textele din Capital, revin asupra Greciei. Un important personaj economic imi spunea ca la ultima vizita a delegatiei FMI in Grecia, proprietarul unui vas care facea legatura cu una din insule a refuzat sa transporte delegatia internationala. Cand a vazut ecusoanele FMI, omul nu a mai vrut pur si simplu sa treaca in insule. “E nava mea, o pornesc sau o opresc cand vreau eu”, le-a spus membrilor delegatiei Fondului, instalati confortabil la bordul vasului. Omul stia ca evaziunea fiscala “mare” nu se face in Tesaloniki sau Atena, ci in turismul insular.

Continue reading

De prin presa lumii de azi. Ingrijorari si scandaluri nationale

Presa belgiana se ocupa in principal de 3 lucruri. Socialistul Elio di Rupo, negociatorul insarcinat cu formarea viitorului Guvern va fi mut pentru o saptamana, urmand sa fie operat la corzile vocale. Ex- ministrul lor de finante a propus cu jumatate de gura (“stiu ca nu le va placea germanilor”) emiterea de euroobligatiuni in favoarea Greciei. A treia problema este Grecia, ca pentru mai toate statele din Euroland.

Elvetienii scot pe prima pagina o stire din Franta: Roland Dumas et Jacques Vergès, doi celebri avocati (primul fost ministru) au anuntat ca il vor da in judecata pe presedintele Sarkozy pentru crime impotriva umanitatii facute in Libia. Anuntul a fost facut de la Tripoli, procedurile efective fiind demarate astazi, dupa ce revin in Franta. Tot TdG  anunta renuntarea din partea Germaniei  la centralele nucleare (din 2022) , iar Le Temps (unul dintre cele mai echilibrate si profesioniste ziare, in opinia mea) face cateva analize pe piata locala a produselor financiare structurate. Concluzia e ca elvetienii sunt primii in lume in ce priveste produsele bancare.

Francezii vin cu demisia lui Tron, acuzat de agresiune sexuala. Apare si prima contestare voalata a candidaturii lui Lagarde la sefia FMI. Motivul? Pai ce incredere ofera ministresa unei tari cu un deficit bugetar cat al Portugaliei? Intre timp, aflam ca se pregateste sa candideze celebrul guvernator al Bancii Israelului, Stanley Fischer. Timp ar fi, data limita de depunere a candidaturillor este 10 iunie.  In La Tribune  citim despre o posibila ieftinire a produselor Renault, care se confrunta cu scaderea vanzarilor.

Marea Britanie: EADS anchetata pentru ca ar fi oferit masini luxoase unor lideri din Arabia Saudita in schimbul unui contract de doua miliarde de dolari. Un foarte bun comentariu al lui Fisk: “Who cares in the Middle East what Obama says?” The Guardian scrie despre gafa “galactica” a Glencore

Die Welt scrie despre cheltuielile facute la un bordel in Ungaria si apoi decontate sub forma “cheltuielilor de exploatare” de manageri germani de stat si privati. “Contribuabilii platesc excesele sexuale ale managerilor”, noteaza jurnalistii germani. Der Spiegel continua sa scrie despre greci, chestie care ii enerveaza teribil pe eleni, acestia vazand in Spiegel dusmanul lor de clasa.

Ca veni vorba de greci, ei stau linistiti. Negocierile se desfasoara satisfacator, scrie Naftemporiki, Papademos zice si el ca de iesit din eurozona nu se pune problema (in Imerisia), transa va veni asa ca stati linistiti, UE ne poate pupa acolo unde ne gandim noi.

Spania: Din ElPais nu am retinut mare lucru, ElMundo vine cu o propunere: Un protectorat pentru Grecia. Ideea a mai fost aplicata, pana si noi am avut de-a face cu asemenea protectorate.

WSJ-ul ar trebui sa il citez tot, asa ca il sar, iar FT la fel…

Cum a evoluat taxarea muncii pe timp de criza in lume? Cine si cu cat a redus impozitele?

Criza a adus modificari in privinta taxarii muncii in mai toate statele. Unele au ieftinit sarcina fiscala in vreme ce altele au marit=o in functie de scopul (cu variantele telul, idealul, dezideratul) urmarit si de necesitatile aparute peste noapte. De pilda in Belgia nivelul taxarii a depasit 50% in vreme ce in Coreea, Noua Zeelandă, Mexic şi Chile nu a depasit 20%. Drept e ca si in Mexic lucrurile stau dupa cum bine stiti…
Recapatandu-ne morga de analizori, zicem asa: creşterea între 2009 şi 2010, a sarcinii fiscale a unui lucrător mediu a variat între 3.29 puncte procentuale în Islanda şi -6.65 puncte procentuale în Ungaria. Germania (-1.84 puncte procentuale), Grecia (-1.58 puncte procentuale) şi Danemarca (-1.24 puncte procentuale) au fost singurele ţări membre OCDE, în care a impozitul pe venit a scăzut cu 1 punct procentual sau mai mult. Sarcina fiscala a crescut cu mai mult de 1 punct procentual in Japonia (1,35 puncte procentuale) şi Spania (1.36 puncte procentuale). Pentru a explica aceste schimbari musai e sa ne uitam la componentele presiunii fiscale.

Continue reading