Familia Ionescu, domnul Hrebenciuc, coruptia si taxele

Domnul Ionescu a vazut luni seara cum o serie de politicieni romani sunt dusi la DNA, fiind implicati in mari cazuri de coruptie. Nu s-a mirat, stia ca cine intra in politica o face pentru bani si avere si nu de amorul binelui comun, dar n-a banuit nicio clipa cat de legat e drumul lor catre DNA de salariul lui de mizerie si de taxele mari pe care le plateste Statului.

Continue reading

Familia Ionescu, ASF-ul si companiile de asigurari. Omniasig, te iubesc!

Domnul Ionescu avea o problema. Fiul lui, fost premiant printr-a treia, incepea sa dea rateuri la scoala. Rateuri mari. Ca mai lua note proaste nu ar fi fost nicio problema- de cand e lumea si pamantul, elevi eminenti au mai dat-o in bara, ca asta-i viata. Baiatul Ionestilor parea ca nu-si mai doreste insa scoala. Notelor mici i se alaturau anturajul defect, un dispret gretzos fata de superiori si isi contura un profil de viitor infractor. In asemenea conditii, dl. Ionescu s-a dus la diriginta sa intrebe ce se intampla. Diriginta, care raspundea oarecum de partea profesionala, i-a spus din prima: Nu eu raspund de el!

Continue reading

Familia Ionescu, depozitul de mere si criza bancilor din Cipru

Domnul Ionescu si-a facut un depozit mare si  spatios, gandindu-se sa faca o afacere. Dupa ce si l-a pus la punct, a intrebat in stanga si-n dreapta pe cei care aveau fructe multe si nu aveau spatiiunde sa si le depoziteze, propunandu-le sa le aduca in beciul lui si oferindu-le pentru asta servicii de calitate  ba si o oarecare remuneratie. Oamenii cu cantitati peste cele de trebuinta s-au inghesuit asadar sa isi duca fructele in beciul Ionescu. Ionescu era om de afacerilui, nu filantrop. Celor care aveau pofta de un fruct si nu aveau cum sa-l cumpere sau de unde sa si-l procure, le dadea imprumut cate un kilogram de mere, cu conditia ca dupa o luna sa primeasca inapoi un kilogram plus cinci mere. “Cu un drum, mai eliberez din spatiu si pot primi alte fructe de la cei care au surplusuri”, zicea dl Ionescu frecandu-si bucuros mainile. Celor care le depozita la el, le promisese ca la fiecare kilogram luat in custodie, le va returna un kilogram plus doua mere in fiecare luna.

Continue reading

Familia Ionescu, pisica si Grexitul

Cand familia Ionescu si-a adus pisica in casa a fost mare bucurie. Au desfacut sampania imprumutata pentru Revelion si au desfacut conserva de pate tinuta pentru micul dejun de duminica. A mancat si pisica putin pate si si-a bagat boticul in cupa de sampanie a doamnei Ionescu, provocandu-i acesteia lacrimi de emotie. Seara, domnul si doamna Ionescu s-au culcat fericiti: aveau cu cine sa imparta de-acum bucuriile si necazurile vietii. Totul a fost bine si frumos pana intr-o zi in care matza a inceput sa zgarie peretii casei. Domnul si doamna Ionescu se uitau cum tencuiala se facea praf si radeau de cat de jucausa e matza lor. Dupa inca 2-3 zile, matza s-a dat la coltarul cumparat pe credit cu buletinul pe 15 ani si la care inca mai plateau rate. Apoi le-a  ciuruit in ordine masa de televizor, mileul de pe masa din sufragerie si le-a rasturnat si frumosul peste de sticla de pe biblioteca.

Continue reading

Familia Ionescu si linia de credit de un miliard de lei de la Banca Mondiala

Domnul Ionescu avusese o zi proasta. Seful ii cerea pentru aceiasi bani tot mai multa performanta si nu vedea ca un alt coleg- Popescu, tragea clapa la locul de munca. Odata ajuns acasa, dl. Ionescu se aseza la televizor si vazu cum premierul anunta o noua linie de credit de un milard de euro obtinuta aproape moca “Cea mai ieftina posibil si cea mai buna pentru tara”, zicea premierul.

Dl. Ionescu amutise instant. De cate ori premierii din tara lui luau un imprumut, nu treceau mai mult de cateva luni si lui ii cresteau taxele ori impozitele. “Un miliaaaaaaaard de euro?”se intreba dl. Ionescu, izbind cu piciorul in pisica lor neagra  cumparata special pentru a-i proteja de necazuri. La ce 666 le-o trebui?

Continue reading

Familia Ionescu, creditele in euro si nivelul rezervelor minime obligatorii

Domnul Ionescu ar vrea sa ia un credit in euro, dar nu poate. Rata ar fi prea mare fata de salariul pe care firma i-l plateste. Sa ceara o marire de salariu nu are cum, ca firma e inca pe pierdere. A intrebat la banca daca nu i se poate micsora dobanda. Nu se poate, i s-a raspuns. Banii sunt tot mai scumpi si mai avem de plasat la BNR rezervele minime obligatorii, care pentru noi sunt costuri. Domnul Ionescu nu mai stie ce sa creada. Oficialii BNR vorbesc despre reluarea creditarii, dar ca sa poti da credite ar trebui sa scada dobanzile. Care nu scad si din pricina ca Banca Centrala s-a angajat sa nu le scada in “urmatoarele luni”. Asa a citit domnul Ionescu in Raportul Fondului din martie 2012. Si a inceput sa se intereseze ce inseamna RMO si ce s-ar intampla daca ar scadea.

“Echipa (FMI-n.n.) a sfatuit autoritatile sa mentina actualele niveluri ale rezervelor minime obligatorii atat pentru depozitele in moneda nationala cat si pentru cele in valuta”, scrie in Raportul echipei Fondului. “Vom mentine neschimbate, in lunile urmatoare, ratele rezervelor minime obligatorii si vom actiona judicios in privinta ratei dobanzii de politica monetara”, se angajeaza BNR in scrisoarea de intentie semnata de Guvernator. Cum sa reia creditarea domnul Ionescu in aceste conditii?

Pentru el lucrurile sunt clare. Nu “iese” la scoring. Venit mic, grad de indatorare peste medie, refuzat imprumutul. Daca dobanda ar fi mai mica cu doua puncte procentuale s-ar incadra. Dar nu e. Ce naibii sunt acelea rezerve minime obligatorii si cine le-o fi inventat, s-a intrebat frustrat domnul Ionescu.

Continuarea

Consumul familiei Ionescu, PIB-ul si eficienta materiala

Cand dl Ionescu s-a apucat sa isi construiasca o casa din lemn, a facut rost de planuri si schite de pe Internet, a studiat cum se imbina grinzile si mai ales, cum pui acoperisul pentru ca intreaga constructive sa fie durabila si rezistenta. Dup ace si-a burdusit casa cu carti si schite, dl Ionescu s-a pus pe lucru. E drept, nu i-au iesit din prima “lucrarea”, dar mostenise o padure intreaga, asa ca nu-si facea griji. Dupa doi ani, casa era in sfarsit, gata. E drept, nu mai avea nicio bucata de lemn din toata padurea, dar ce mandrete de casa isi inaltase. In termeni de eficienta insa, dl. Ionescu era chiar un pericol: cum sa folosesti o ditamai padurea ca sa construiesti o singura casa?
Continue reading

Familia Ionescu, protestele din strada, pensia si criza datoriilor

Domnul Ionescu face parte dintr-o noua generatie. Cea de varsta a patra, ca multi dintre cetatenii tarilor europene. Lent, fara să atraga atentia, dar inevitabil, populatia acestor state sufera o a doua evolutie majora: aparitia unei noi grupe „varsta a patra”- “cei mai batrani batrani” de peste 80 de ani. Asta e viata. Dl Ionescu este una din cele 429 de persoane varstnice sustinute economic de alte 1000 persoane adulte. Calculele pentru viitor il ingrozesc pe domnul Ionescu. Ar iesi in strada, dar nu pentru a cere demisia Presedintelui ci pentru a cere o coerenta politica demografica. Ionescu, la fel ca toti ceilalti Ionesti din Romania, stie ca scăderea nivelului fertilităţii (în aproape toate ţările europene) combinata cu creşterea rapidă a speranţei de viaţă face ca procesul de îmbătrânire se va accentua. Pe fondul crizei, aceasta e o bomba cu ceas.

Cum va evolua in perioada următoare procesul de imbatranire in Romania?

Continue reading

Familia Ionescu, deficitul fiscal si Constitutia

Domnul Ionescu veni intr-o seara acasa destul de agitat. Auzise ca Popescu, administratorul bloclui in care locuia, urma sa isi treaca in Cartea cu Reguli a Familiei (CRF) -un fel de Constitutie familiala-, un nou concept: deficitul structural al familiei sa nu treaca de 0,5%. “Musai sa ne trecem treaba asta si noi in Constitutia noastra”, isi zise in barba Ionescu, urcand agitat scarile ca sa ii dea cat mai degraba de stire doamnei Ionescu.

De regula, in CRF se treceau chestii generale care trebuie respectate intr-o familie: cine are ultimul cuvant in casa, cand ai dreptul sa ii strigi partenerului “Taci naibii odata ca m-ai innebunit!”, cine se ocupa de caratul gunoiului si ce exceptii pot fi intalnite. Asta cu deficitul n-o mai auzise domnul Ionescu, dar se gandea ca e ceva de bine din moment ce insusi administratorul…

Continue reading

Familia Ionescu, Asociatia de proprietari si criza datoriilor suverane

Era un bloc ca toate celelalte. Avea 27 de apartamente, fiecare dintre ele cu usi la intrare frumos lacuite. Locatarii nu erau nici ei mai prejos. Fiecare castiga bine, chiar daca aveau un stil de viata diferit. Ionescu de pilda cheltuia mai mult decat incasa, dar cine sa stie asta? Fiecare isi avea secretul sau si nimeni nu stia ce e in spatele usilor inchise, decat din ce mai barfeau vecinii de scara.
Dupa o vreme, s-a aflat ca Ionescu isi pierduse locul de munca sau cam asa ceva. Nu stia nimeni cu exactitate ce se intamplase, dar un lucru era cert: incepea sa aiba restante la intretinere. Nici Popescu nu o ducea mai stralucit,dar la el era alta situatie…Ii placea si lui sa se imprumute de la o luna la alta iar vecinii il alimentau cu bani pentru ca niciodata Popescu nu a intarziat la plata datoriei. Omul tinea in garaj un Porsche si un Jeep pe care la o adica putea sa le vanda. “E solvabil, da-l in ma-sa”, ziceau vecinii de cate ori Popescu venea acasa noaptea, impleticindu-se.

Continue reading