Familia Ionescu, protestele din strada, pensia si criza datoriilor

Domnul Ionescu face parte dintr-o noua generatie. Cea de varsta a patra, ca multi dintre cetatenii tarilor europene. Lent, fara să atraga atentia, dar inevitabil, populatia acestor state sufera o a doua evolutie majora: aparitia unei noi grupe „varsta a patra”- “cei mai batrani batrani” de peste 80 de ani. Asta e viata. Dl Ionescu este una din cele 429 de persoane varstnice sustinute economic de alte 1000 persoane adulte. Calculele pentru viitor il ingrozesc pe domnul Ionescu. Ar iesi in strada, dar nu pentru a cere demisia Presedintelui ci pentru a cere o coerenta politica demografica. Ionescu, la fel ca toti ceilalti Ionesti din Romania, stie ca scăderea nivelului fertilităţii (în aproape toate ţările europene) combinata cu creşterea rapidă a speranţei de viaţă face ca procesul de îmbătrânire se va accentua. Pe fondul crizei, aceasta e o bomba cu ceas.

Cum va evolua in perioada următoare procesul de imbatranire in Romania?

Continue reading

Familia Ionescu, deficitul fiscal si Constitutia

Domnul Ionescu veni intr-o seara acasa destul de agitat. Auzise ca Popescu, administratorul bloclui in care locuia, urma sa isi treaca in Cartea cu Reguli a Familiei (CRF) -un fel de Constitutie familiala-, un nou concept: deficitul structural al familiei sa nu treaca de 0,5%. “Musai sa ne trecem treaba asta si noi in Constitutia noastra”, isi zise in barba Ionescu, urcand agitat scarile ca sa ii dea cat mai degraba de stire doamnei Ionescu.

De regula, in CRF se treceau chestii generale care trebuie respectate intr-o familie: cine are ultimul cuvant in casa, cand ai dreptul sa ii strigi partenerului “Taci naibii odata ca m-ai innebunit!”, cine se ocupa de caratul gunoiului si ce exceptii pot fi intalnite. Asta cu deficitul n-o mai auzise domnul Ionescu, dar se gandea ca e ceva de bine din moment ce insusi administratorul…

Continue reading

Familia Ionescu, Asociatia de proprietari si criza datoriilor suverane

Era un bloc ca toate celelalte. Avea 27 de apartamente, fiecare dintre ele cu usi la intrare frumos lacuite. Locatarii nu erau nici ei mai prejos. Fiecare castiga bine, chiar daca aveau un stil de viata diferit. Ionescu de pilda cheltuia mai mult decat incasa, dar cine sa stie asta? Fiecare isi avea secretul sau si nimeni nu stia ce e in spatele usilor inchise, decat din ce mai barfeau vecinii de scara.
Dupa o vreme, s-a aflat ca Ionescu isi pierduse locul de munca sau cam asa ceva. Nu stia nimeni cu exactitate ce se intamplase, dar un lucru era cert: incepea sa aiba restante la intretinere. Nici Popescu nu o ducea mai stralucit,dar la el era alta situatie…Ii placea si lui sa se imprumute de la o luna la alta iar vecinii il alimentau cu bani pentru ca niciodata Popescu nu a intarziat la plata datoriei. Omul tinea in garaj un Porsche si un Jeep pe care la o adica putea sa le vanda. “E solvabil, da-l in ma-sa”, ziceau vecinii de cate ori Popescu venea acasa noaptea, impleticindu-se.

Continue reading

Familia Ionescu si emiterea de bonduri germane

Familia Ionescu era foarte trista cand venea iarna. Nu aveau copii, iar doamna Ionescu suferea din cauza asta. “Sa ne luam un pestisor”, propuse intr-o zi domnul Ionescu. O sa avem o ocupatie, o sa ne mai treaca timpul…, adauga el vesel. A doua zi si-au cumparat un acvariu si cativa pestisori. Parca nu era destul. “Sa aducem si un caine. O sa ne pazeasca, o sa avem cu cine iesi prin parc”, zise intr-o seara doamna Ionescu…L-au cumparat pe Mark, un alsacian exceptional. Dupa Mark au mai adus in casa si o birmaneza care toata ziua torcea si manca, apoi un hamster, o testoasa si un pui de piton.

Continue reading

Au oare EFSF-ul asta nu e un Fond Monetar European (despre care s-a tot vorbit)?

Caci intelepti Dumneavoastra, Fondul Monetar International, un fel de CAR este. Membrii lui doara ca depune bani, iara atunci cand situatiunea o cere, FMI sare sa ajute statul aflat in jena. EFSF-ul se pare ca va functiona cam tot dupa acest principiu, plus o componenta ce a Fond de Garantare aduce. Nu se redescopera focul, caci lesne e sa ne amintim ca prin februarie trecut , un domn profesor de la Paris carele mai lucrat-a la FMI, spus-a  acelasi lucru in  Le Monde . Despre ce e vorba si cat de utila ne-ar fi noua constructia, ramane de discutat.

Continue reading

Familia Ionescu, salamul si dolarul. Varianta culinara a dilemei Triffin

Domnul Ionescu  facuse o pasiune pentru salam. Dimineata isi taia cate o felie pe care o aseza tacticos pe cate o bucata de paine unsa (in prealabil) cu unt cu 35% grasime. Apoi isi impacheta un pachetel cu mancare pe care sa il serveasca la serviciu, se imbraca si o lua catre metrou.  La serviciu, deh , ca la serviciu. Ala beurre comme a la beurre, isi zicea in barba, cu gandul la sandwichul cu unt din geanta. La pranz, domnul Ionescu isi taia o felie mai groasa de salam pe care si-o prajea in bucataria companiei la care trudea. Pe la 7 seara, cand ajungea acasa, isi saruta marea lui dragoste-sotia- dupa care se arunca asupra noii sale iubiri, salamul.

Continue reading

Familia Ionescu si ratele in franci elvetieni

Domnul Ionescu a facut un credit prin 2007.  S-a imprumutat la fel ca vecinul sau Popescu,  in “cea mai ieftina moneda”, cum zicea reclama de la televzor- francul elvetian. Acum, domnul Ionescu si vecinul sau Popescu nici la bancuri nu le mai vine sa rada.

Pauza publicitara. Banc.

Un roman, un neamt si un american crapa si ajung la poarta Raiului, unde statea Sf Petru. Acesta ii intreaba pe fiecare cum s-a intamplat de au murit. Americanul: “Man, am luat un credit cu care mi-am tras un Porsche. Am mers cu 280 la ora, a venit o ploaie, am derapat, m-am dus direct intr-un copac si am crapat”. Germanul: ” Herr Sfinte, am luat un imprumut si mi-am cumparat un Mercedes. Mergeam linistit pe sosea cand mi-a sarit eine Kaprioara in fata si am virat brusc stanga, sa n-o omor. Numai ca pe banda cealalta venea un TIR.  Asa am murit”. Romanul: “Preasfinte, la mine a fost mult mai linistit. Mi-am luat un credit in franci elvetieni din care mi-am tras un Jeep. Am murit de foame”

Continue reading

Familia Ionescu, firmele de asigurari si armatele de avocati

Domnul Ionescu s-a bucurat foarte mult cand marile firme de asigurari au venit in Romania. A ochit una cu staif (din categoria to too big to fail) si a incheiat o polita de asigurare mixta de viata cu plati anticipate si drept de indexare. E drept, omul nu a declarat ca in urma cu vreo 20 de ani facuse o gastrita si nici ca isi luase un concediu medical de doua saptamani pentru astenie. Dupa cativa ani de la incheierea politei, apar necazurile. Domnul Ionescu isi pierde mai intai serviciul, nu reuseste sa se adapteze crizei, incepe sa bea  si in final, se sinucide. Doamna Ionescu face o cerere sa primeasca banii de asigurare, ca doar de aia se cheama polita de asigurare de viata. Fireste, era in drept potrivit contractului, sa incaseze banii. Surpriza, insa. Asiguratorii nu vor sa auda de suma asigurata. Isi angajeaza unul dintre cele mai bune cabinet de avocatura si incepe dansul in justitie.

Continue reading

Familia Ionescu si reorganizarea teritoriala a apartamentului

Domnul Ionescu s-a trezit intr-o dimineata foarte bine dispus. In timp ce isi turna din cafeaua de ieri in ceasca de azi, a realizat Drama: apartamentul in care locuia era prost organizat teritorial. Stiuse asta demult, poate chiar dintotdeauna, dar abia acum reusise sa contureze clar Gandul. A trezit-o din somn pe doamna Ionescu si pe cei doi copii realizati cu sudoare impreuna si le-a spus Planul. “Sufrageria se va numi de acum inainte Dormitor. Toaleta va deveni Balcon, iar livingului o sa-i spunem Debara”. Doamna Ionescu a reactionat printr-un hohot de plans. Copiii, vazand-o plangand, au inceput si ei sa urle din solidaritate cu cea care le-a dat viata si vara, tenisi. Domnul Ionescu le-a explicat si avantajele acestei reorganizari. “Vom face economie la buget si vom fi mai eficienti in fata celorlalti Ionesti din bloc”, a explicat cu rigoare si cu maioul patat de cafea, capul familiei.

Continue reading

Familia Ionescu, iesirea din recesiune si miscarea banilor in economie

Domnul Ionescu a aflat vineri 13 fix la ora zece dimineata ca intreaga familie (alaturi de vecini) a iesit din recesiune. Asa ca s-a imbracat frumos, s-au urcat la bordul autoturismului personal si au plecat la mare. Au oprit la un hotel, au pus pe receptie 100 de lei si au cerut sa vada camerele. Receptionistul l-a poftit pe Dl Ionescu sa vada cum arata camerele, a luat suta de lei si a fugit sa isi plateasca datoria la furnizorul de carne, la care avea o restanta. Macelarul a luat banii si i-a virat crescatorului de porci de la care cumpara carnea. Fermierul respectiv a luat banii, a iesit in oras, a agatat o prostituata si s-a bucurat de serviceiile acesteia de cei 100 de lei. Femeia a incasat bucuroasa contraprestatia financiara a farmecelor ei si a fugit la hotelul la care “presta” si i-a dat receptionerului in contul datoriei pe care o avea la el. Receptionerul a luat suta si a pus-o pe masa Receptiei.

Domnul Ionescu s-a intors la receptie si, intrucat camerele erau cam igrasioase, nu a vrut sa se cazeze. Si-a luat inapoi suta de lei de la Receptie si a plecat la alt hotel. E drept, nimeni nu a produs nimic, nimeni nu a scos un profit net, dar unii au mai scapat de datorii si pot privi mai optimist viata. Cam asta e acel stimulus package despre care se tot vorbeste si de care Romania si dl. Ionescu ar avea nevoie.

Guvernul trebuie insa sa joace rolul turistului, nu al…..