Dan Popa » euro

Cain si Abel. Varianta de business

hymerion — Thu, 22 Sep 2011 11:55:59 +0000

Domnul Cain si domnul Abel erau frati. Faceau parte din aceeasi familie, din aceeasi Uniune. Amandoi contribuiau Celui Care Incasa Impozitele prin taxele pe care le plateau, dar cu intensitati diferite. Domnul Cain investise preponderent in agricultura in vreme ce dl. Abel era mai degraba zootehnist. Cand venea vremea sa dea cota parte din castig, dl. Cain platea cu strangere de inima. Dl Abel in schimb era corect si isi achita partea cu asupra de masura. In final, legea lui Grisham se aplica si la oameni, si-a zis Cain in gand. Omul rau musai e sa il inlature pe cel bun. Dl Cain s-a cam enervat pe bunastarea fratelui intru business si l-a eliminat. Cel cu excedent a fost invins de cel cu deficit. Ca a fost apoi eliminat din comunitate/uniune, e alta poveste. Domnul Cain poate fi zarit si azi, sub forma unui Stat

Subiectele zilei

hymerion — Mon, 12 Sep 2011 05:35:51 +0000

Reforma bancilor britanice va intarzia. Cu cat mai mare va fi intarzierea, cu atat mai tarziu va veni recuperarea. In Franta, urmeaza o saptamana de foc. Daca se va adeveri zvonul privind scaderea ratingului bancilor locale, ne putem astepta la inrautatirea situatiei din pietele financiare. Nationalizarea temporara a bancilor nu mai e un zvon susotit pe la colturi. Asta mai ales de cand situatia din Grecia demonstreaza ca toate planurile sofisticate concepute in marile birouri europene se pot arunca la gunoi. Despre sustinerea bancilor de catre State vorbeste si seful UBS, Oswald Gruber, intr-un interviu acordat Sonntag. Sigur ca e o mare porcarie asta, dar e cea mai mica, zic unii, fata de ceea ce s-ar intampla daca nu s-ar face. Daca atata stiu insa bancile centrale si Guvernele, ce naibii sa mai zici?

La ce bun testele alea de stress, daca de aproape fiecare data in ultimii 3 ani dupa ce ele s-au aplicat cu rezultate “foarte bune” (am citat), apareau cataclisme mai mici sau mai mari in piata. In mod realist, “examenul de maturitate” bancara e prost conceput si are rezultate false. Ultimul test de stress a lucrat cu doua scenarii: unul caldut si altul fierbinte. Bancile centrale au testat, metaforic vorbind, reactia unei persoane care e lovita in cap de o creanga sau careia i se aprind pantalonii. Desigur, persoana in cauza poate fi lovita de fulger, se poate sufoca mancand un peste sau se poate arunca in fata metroului, satula de viata. Nu poti deduce dupa derularea a doua scenarii tipul reactiei si intensitatea aceleiasi reactii la modul general.

Doi la mana, din cate tin minte, si anul trecut ATE Bank a picat testul. Il pica si anul asta si probabil ca o sa-l pice si in urmatorii 4000 de ani. Pateste ceva? Nu. Promite ca se capitalizeaza si trece clasa. Nu mai vorbesc de faptul ca anul trecut au trecut testul toate bancile din Irlanda, iar dupa doua luni s-a demonstrat ca isi ascunsesera starea comatoasa cu mult aplomb.

Nu mai zic ca inainte de criza, BCE a simulat fix caderea pietei imobiliare si a ajuns la concluzia ca toate bancile pot absorbi socul. Nu are rost sa spunem ce a urmat.

Aceste teste au rolul distonocalmului si atat. Calmeaza “pietele” , acesta e scopul lor final. Nu iau “temperatura” sistemului, nu sunt diuretice si nu examineaza EKG-ul bancilor.

PS Tuturor celor care incep astazi scoala le doresc muuuuulta bafta. :)

Cu arma la picior

hymerion — Tue, 09 Aug 2011 03:58:26 +0000

Elvetia. Consiliul Federal e nemultumit de efectele masurilor luate de Banca Centrala. Reunit la Bernerhof pentru a treia oara in aceasta vara, in prezenta Guvernatorului Hildebrand, discuta ce e de facut pentru ca economia Elvetiei sa nu sufere de pe urma francului tare si a ultimelor evolutii internationale. Cu o seara inainte, raportul euro/chf era de 1,06. “Prea slab, prea ca la tara”, vorba reclamei. “Situatia e nesustenabila la un asemenea curs”, spune unul din membrii Consiliului. Cel mai bine ar fi sa tintim cursul undeva in intervalul 1,2-1,3 franci pentru un euro. Duminica, Gerold Bührer, declara pentru SonntagsZeitung ca, “ in situatii extraordinare, un obiectiv pe curs nu ar trebui exclus pentru a sprijini exportatorii si a pastra locurile de munca”. Cei de la Gastrosuisse cere si ei tintirea cursului. Si scaderea TVA in domeniul restaurantelor, pentru a incuraja consumul pe respectivul segment. Elvetia nu are materii prime, iar francul tare ii permite sa le cumpere la preturi ok si sa le exporte cu succes. Saptamana viitoare s-ar putea sa asistam la noi decizii legate de franc.

Ungaria. Ieri, forintul maghiar a inregistrat o volatilitate foarte ridicata. E posibil ca scenariul sa se aplice si la celelalte monede regionale in cursul acestei zile, pentru ca “pietele” nu judeca leul sau forintul, ci intreaga regiune. Ce s-a intamplat in Ungaria? Primariile s-au imprumutat excesiv in franci. De cand cu aprecierea francului, acestea au cerut premierului Viktor Orban să intervină pentru amânarea cu un an a plăţii principalului unor credite în franci elveţieni în valoare totală de 600 de miliarde de forinţi (2,2 miliarde de euro). Pietele au sanctionat asta. De urmarit cum va evolua azi leul.

Dolarul American. Urmeaza QE3. Cum functioneaza? Pentru a finanţa deficitul, SUA emite obligaţiuni noi. Pentru a le vinde , apeleaza la banci care sa le puna pe piata. Băncile au două tipuri de resurse: cele proprii şi economiile americanilor (gospodării şi companii). Capitalurile proprii ale bancilor nu le permit achizitionarea un sume atat de mari, iar rata de economisire a gospodăriilor americane este foarte mica, pentru ca si ele sunt puternic indatorate. Drept pentru care o cerere masiva reala pentru titluri nu exista. Cei care au bani, bogatii Americii, prefera alte investitii, mai profitabile. Rezultatul este ca FED tipareste dolari ca sa cumpere noi obligatiuni. Dolarii se duc in rezervele Chinei (prin canalul comercial s.a.) sau ale Japoniei. Intrucat aceste rezerve nu sunt destinate a fi investite in economia reala, nu se intampla nimic cu ei. Servesc doar ca motiv pentru bonusurile acordate traderilor decat circulatiei banilor in economie. QE3 nu are cum sa ajute economia ci doar sa inrautateasca problema. Solutia pentru SUA este ca Obama sa aplice taxarea celor bogati, iar pentru FED sa gandeasca si alte canale de transmisie a politicii monetare (captive ale sistemului bancar in acest moment). Ar putea foarte bine sa se gaseasca o entitate care, luand bani de la FED, sa finanteze direct economia, atata vreme cat bancile n-o fac. Un fel de Banca Americana de Investitii.

Euro. Asa cum infiintarea lui a fost o decizie politica, si renuntarea la el trebuie sa fie tot prin consens politic. De aceea nu cred inca in „desfiintarea” monedei unice. Euro va supravietui atata cat Germania continua sa sustina BCE si Fondul de Stabilitate. E tot mai evident insa ca avem nevoie de un nou Bretton Woods. Dar ai cu cine? Nu prea. Firmele de asigurari, si bancile au cumparat obligatiuni grecesti sau spaniole sau italiene. Foarte bine, e treaba lor cum isi pierd banii. Daca tarile falimenteaza, normal ar fi sa sufere si bancile. Numai ca bancile sunt sustinute artificial din bani tipariti artificial sau din cei ai platitorilor de taxe, ceea ce nu mai e nromal. Sectorul financiar a devenit mult prea mare în raport cu economia reală. Bancile ar trebui sa aiba grija de banii deponentilor si sa dea credite. Atat. Fara trading, fara alte produse sofisticate. Zona euro este un experiment de proportii. Sa nu uitam ca UE este un “Stat” fara o Trezorerie. Cum sa functioneze sanatos? Apoi, sa ne amintim ca in Germania nu a avut loc niciodata un referendum pentru a adopta euro iar sondajele spun ca daca ar fi avut loc unul, germanii ar fi respins moneda unica. In Franta, referendumul a trecut “la mustata”. Pana la urma, germanii au adoptat indemnul lui Sun Tzu: “Tineti prietenii aproape, iar dusmanii si mai aproape”, insa i-au dat o nuanta financiara respectivului indemn.

P.S. Foarte bun numarul pe august al Currency Trader

Furtunul de apa si incendiul de langa

hymerion — Mon, 08 Aug 2011 13:33:46 +0000

Suntem o economie mica, sa nu ne impaunam. Avem campii si holde manoase, cum ne invatau manualele dintr-a patra, dar intre timp ele au fost date in chirie sau vandute. Faptul ca suntem mici e si un avantaj si un dezavantaj. E de bine pentru ca nu putem pica de sus. Suntem pe cracile mai de jos ale plopului economiei mondial, iar distanta fata de sol e mica. Cat ai scutura copacul, pici de la un metru-doi, nu pici din varful pomului. E de rau pentru ca toata strategia celor ce ne conduc nu ne va conduce niciodata pe ramuri mai sus plasate.Si pentru ca, la fel ca la criza din 2008, toti neaga ca am putea fi zdruncinati.

Ce se poate face si ce nu?

S-o luam pe indelete. Ce inseamna ca SUA si-a pierdut ratingul maxim (trec peste discutiile sterile in acest moment legate de alura morala a celor care au retras AAA)? Inseamna dobanzi (teoretic) mai ridicate la noi imprumuturi. Inseamna devalorizarea usoara a USD. Tarile care incaseaza dolari se vad cu veniturile reale diminuate. Ce pot sa faca ele? Sa vanda altcuiva marfurile, sa continue in aceeasi situatie sau sa isi incetineasca productia, pentru a nu ramane cu stocurile de marfa nevandute. Cea mai probabila situatie pare cea de mijloc. Odata productia ajustata, urmeaza ajustari salariale si/sau somaj. Cand vine refluxul nu prea ai ce face. Vorba cuiva, atunci se vede cine avea slip pe el sau cine facea baie gol. Romania se lauda ca are slip. Partea proasta e ca la ultima criza a demonstrat ca se juca goala in valuri. Sa dea Domnul ca acum sa fie altceva.

E drept, leul e acum bine acoperit in aur. Dar nu te poti baza numai pe asta.

Masurile luate de Guvern au fost corecte. Tarzii, luate greu, la presiunea altora,dar corecte. In eventualitatea unei crize, nu te mai ajuta insa.

Economia inseamna incredere

Daca o luam babeste, in Guvern nu poti avea intotdeauna incrredere. Tentatia e sa isi supraevalueze actiunile, mai ales ca vin alegeri. In BNR ar trebui sa ai incredere, dar estimarile anterioarelor „valuri”au demonstrat ca s-a plasat la fel de prost ca si Guvernul. Din nou, nu discut acum rolul si statutul BNR, ci fac un apel la memoria anilor 2008 si 2009. De unde ar putea veni optimismuol?

Raspunsul nu e deloc complicat: de la o reactie rationala si normala a marilor puteri economice. Din pacate, pana acum nu am putut lua nota de o asemenea reactie. Nu poti la infinit sa arunci cu bani, sperand ca vei rezolva problema. Drama BCE este ca au cuplat furtunul de apa la alt robinet decat la cel care ar putea stinge focul

Rezumat

Romania poate doar sa asiste la tot acest joc mondial in care fiecare incearca nu sa castige, ci sa piarda cat mai putin.Toate povestile cu monitorizarea lichiditatii si cu vigilenta diferitelor banci centrale e aidoma celei cu broasca ce se transforma in printz. Partea aia mai tampita este ca nimeni nu pare sa judece normalm, ci numai dupa modele econometrice care confirma teoriile. In spatele lor, pietele reale isi ascut cutitele.

Complexul lui Oedip opereaza si pentru piete, nu doar pentru indivizi.

Repo 105 si Adam Smith. De la mana invizibila la creierul invizibil

hymerion — Sun, 07 Aug 2011 17:40:22 +0000

Mi-am amintit citind postul lui Theophyle despre o operatiune pe care o fac si bancherii romani. Drept e ca la alta scara. Repo 105 e codul acesteia si despre ce inseamna ea si cum se face in mod concret am scris anul trecut, aici. E o gogomaneala care scapa bancile pe termen scurt de probleme, dar pe termen mediu le agraveaza. Bine, ele spera sa li se rezolve, ceea ce experienta bancilor din SUA arata ca e doar o iluzie. Bine, mai nou si Statele fac tot un fel de repo cu datoria, dar e mai complicat de “desenat” in cuvinte putine.

In alta ordine de idei, am impresia ca se uita de unde s-a plecat. Teoriile lui Adam Smith din Avutia Natiunilor in special cele legate de munca si de bani par a re-capata o tot mai mare credibilitate economica. Sunt de bun simt, oneste si utile. Pacat insa ca a fost nevoie de actuala criza ca sa le re-evaluam. Si mai ales, sa le re-evaluam degeaba.

Dan Selaru vine cu un citat excelent. De bagat la cap. BCE strange randurile la presiunile Bundesbank si organizeaza o reuniune de urgenta. In sfarsit, cu cutitul la os poate vor trece si la masuri normale, nu la carpeli financiare.

FED discuta relaxat despre relaxare. In fond, ei acum exporta inflatie celor care au dolari in portofoliu. Dar am mai scris despre asta aici.

Pe tot acest fond de vesti proaste, sa vii sa anunti ca esti pe drumul cel bun si ca vei da drumul salariilor mi se pare oarecum rupt de realitate. Exact asa stateau lucrurile si inainte de a ne izbi primul val al crizei. Imbalsamati in propriile date statistice, le radeam in nas. Acum o sa le plangem in pumni.

Euro(no man`s) Land

hymerion — Fri, 05 Aug 2011 06:51:07 +0000

Poti sa faci un million de grafice, de analize, poti sa dai drumul tiparnitelor si sa te amagesti ca dragostea cu forta poate da nastere unor copii frumosi si destepti. In realitate, cresti niste retardati cu porniri oedipiene. Dintre toate uniunile monetare, extrem de putine au venit pe cale naturala economica, majoritatea covarsitoare fiind decise politic. Si ca sa parafrazez o vorba celebra, cine ridica arma politica (in economie), de ea va pieri. Mai intai, cateva remarci generale.

Politicul inainteaza intotdeauna mai greu si mai birocratic decat economicul. Pai cum arata din punct de vedere economic Europa in 1998, cand s-au pus bazele Eurozonei si cum arata ea acum, in 2011?

Citeste aici Cat va mai dura experimentul?

Nu deficitul Greciei , Italiei sau cel al Spaniei genereaza si perpetueaza criza, ci constructia politica necongruenta cu cea economica. Cele doua “brate” ale Uniunii par a fi doua grefe fara legatura cu corpul si care in niciun caz nu se coordoneaza in miscari. Acum se incearca “retusarea” diferentelor, dar se face lent, tarziu si confuz.

E drept ca SUA au trait si continua sa traiasca pe datorie, dar au o economie cu cojones. Vorba d-lui Vasilescu-BNR, totusi Internetul nu l-au descoperit malgasii. Nici retelele mobile, nici circuitele integrate, ca sa nu mai discut de inventiile si descoperirile spatiale sau din medicina. Ca isi au bubele lor, este evident, dar nu acesta e acum obictul discutiei.

De regula, dupa asemenea crize manifestarile extremiste se inmultesc si se adancesc. Fiecare economie incearca sa isi protejeze locurile de munca, populatia samd, drept pentru care se recurge la masuri protectioniste. Care dau nastere manifestarilor sovine si provoaca tensiuni interetnice. Speram ca aceasta criza sa nu dureze atat incat istoria sa se repete.

Obsesia monedei unice a existat de la Copernic incoace. Sau de la un neamt mai anonim- Johann Agricola d’Eisleben, pe la 1530 (Agricola, Sybenhundertundfünfzig deutsche Sprichworter, Haguenau, 1534) care a pus-o si in versuri.

Cat despre programele de relaxare monetara de tip QE, se faceau de acum cateva sute de ani dar cel care se intindea cu gluma, platea. Acum greseste unul si platesc toti. In SUA, de exemplu, existau aproximativ 1600 de bănci care emiteau bancnote diferite (asta la mijlocul secolului trecut)- instituirea unui sistem bancar central avand loc abia in 1913, dupa criza si panica din 1907. (R. H. Timberlake, The Origins of Central Banking in the United States, Cambridge (Mass.), Harvard Univ. Press, 1978)

Exemplul Italiei este asemanator. Infiintarea Bancii Italiei in 1893 prin fuziunea mai multor banci regionale care tipareau bani dupa necesitatile de moment. (V. Sannuci, The establishment of a central bank: Italy in the nineteenth century. An European central bank? Perspectives on monetary unification after ten years of the EMS.Cambrige, University Press, 1989, p. 244-289.).

Nu mai zic de faptul ca la 1 mai 1866, cand dupa ani buni de deficite ingrijoratoare, Italia ia decizia tiparirii de bani din care sa isi finanteze razboiul impotriva Austriei. Legea lui Gresham intra in functiune iar Italia ajunge si un demn exportator de inflatie (mai ales in Franta, unde 16% din banii in circulatie proveneau din Italia). De fapt, politica monetara italiana a fost cea care a pus cel mai serios umarul la destramarea Uniunii Monetare latine. – vezi M. Flandreau, On the inflationary bias of common currencies. The Latin Union puzzle, European Economie Review, n° 37, 1993, p. 501-506.

Una peste alta, cauzele posibilei destramari viitoare a actualei Uniuni Monetare Europene nu trebuie cautate in criza. Ea a jucat doar rolul apei din pahar, care ia forma vasului. Materialul din care e confectionat paharul e insa prost.

Aici puteti citi o buna analiza a editiei de azi a Financial Times.

Vezi aici unde se duc Uniunile monetare cand se duc sau aici despre uniuni, reuniuni si nunti monetare

Ce mi-a placut astazi in blogosfera si ce nu voi promova never ever

hymerion — Fri, 22 Jul 2011 15:46:13 +0000

O sa incep cu cee ce nu voi promova. Admit ca poti gresi in aprecieri, dar cand ti se explica frumos ca nu ai dreptate iar tu continui sa faci pe prostul mi se pare inadmisibil. Am vazut materialele cu drumul care se asfalteaza la iesirea din Rachitele, satul de unde se trage Boc, la Realitatea Tv. Mie mi-ar fi fost jena sa abordez subiectul in maniera in care a fost abordat. Puteau gasi alte unghiuri gazetaresti daca tot voiau sa se lege de Boc. In maniera in care au facut-o, descalificarea profesionala vine insa taman dinspre….Nu poti spune despre cineva ca e corupt numai pentru ca are urechile mai mari decat unghiile de la picior. Boc isi are culpele sale evidente (vezi cretinismul cu tentativa recenta de privatizare a Petrom sau unele iesiri publice fundamental neinspirate) dar sa-i scoti pe nas modernizarea unui drum a fost dincolo de bunul simt si de ….

Ceea ce am citit astazi cu interes au fost urmatoarele:

De ce sa salvam economia?

Grecia intre faliment si…

Cateva fotografii extra

Horia Nicola cu care am fost coleg de generala si in fata caruia voi avea permanent palaria ridicata

Neobositul Matash, caruia am permanent sentimentul ca ceva-ceva tot ii datorez ca blogger

Theophyle, asupra caruia nu mai e cazul sa povestesc. Ramane un model de bun simt si normalitate

In plus, ziua de azi a trecut cu doua carti de economie destul de slabute, dar care mi-au fost recomandate si pe care le-am cititi cu speranta ca pana la urma… N-a fost sa fie. In plus, mi-am schimbat serverul de gazduire. Sper sa mearga la noua adresa. Daca nu, primiti rogu-va scuzele mele oneste….

Grecia a mai fost salvata inca o data. Cool!

hymerion — Fri, 22 Jul 2011 03:07:56 +0000

Primul semnal a venit in decembrie 2009. In 8 decembrie. La ora 13 şi 27 de minute pe ecranul unei mari bănci din Frankfurt defilează următorul mesaj : “Fitch reduce nota acordată Greciei la BBB+”. Ştirea se afişează pe ecranele televizoarelor conectate la agenţia financiară Bloomberg, adică câteva mii în întreaga lume : BBB+, asta înseamnă “atenţie, risc de faliment”. Instantaneu, marii investitori încep să-şi vândă titlurile de stat greceşti. Incepea tragedia greaca.

Se stia dinainte ca tara are probleme, ca isi “cosmetizase” bugetul ca sa arate frumoasa si tanara, dar dusul rece al Fitch a confirmat ca sub fondul de ten ridurile si bolile faceau ravagii. FMI, acest CAR al tarilor lumii, a venit si le-a oferit un munte de bani in schimbul unor promisiuni. Dar ce te faci cu promisiunile grecilor, care se respecta la calendele grecesti? Important e ca ai linistit pietele, care nu mai speculeaza impotriva euro.

Vezi aici o infografie despre cum s-a imbolnavit Grecia

Asa incat in 2010 problema s-a agravat. Cuvantul “faliment de stat” apare iar in discutiile confidentiale ale sefilor de Guverne. Oare e bine sa lasi Grecia in faliment? Sau e mai eficient sa continui sa ii dai bani in schimbul a noi promisiuni facute cu si mai mare fermitate? Cand problema a devenit de neocolit, s-a pus problema: bun, le dam bani dar de unde ii luam? Angela Merkel nu vrea un amestec al FMI. Consideră că europenii trebuie să îşi rezolve singuri problemele legate de moneda lor. Un ajutor din afară nu ar face decât să mineze încrederea în euro. Se gaseste o solutie si pietele se linistesc.

Citeste si Istoria secreta a salvarii euro

Suntem in 2011. Din nou, Grecia e pe buza prapastiei. Merkel si Sarkozy preiau fraiele. Se organizeaza un summit si se fac declaratii de solidaritate in favoarea Eurolandului. Se promit solutii care sa rezolve criza. Dupa o noapte de discutii, un pre-plan se configureaza. E cel sugerat de marile banci, dar nu mai conteaza. Se anunta solutia. Grecii vor primi bani cu dobanda redusa si pe termen mai lung. Pietele s-au calmat.

Sa fie asta cea mai buna varianta? ” Daca masurile adoptate se vor rezuma doar la o reducere a ratei dobanzii la datoria publica a Greciei si extinderea maturitatii acesteia problema de fond tot nu va fi rezolvata. Grecia va continua sa ramana cu un grad de indatorare mare iar capacitatea ei de a-si plati aceasta datorie va fi impovaratoare, pentru economie in general, pentru foarte multi ani de acum incolo. La ora actuala Grecia are nevoie de o reducere a dobanzii concomitent cu reducerea stocului datoriei publice, posibil intre 30-50%. Aceasta tocmai pentru a inscrie serviciul rambursarii datoriei publice pe o traiectorie realista. Problema acestei solutii este ca, din punct de vedere tehnic, ar constitui asa numit-ul ‘credit event’, situatie pe care atat BCE cat si CE cauta sa o evite. In plus, este necesar ca economia Greciei sa inceapa sa creasca, fara crestere economica situatia va deveni din ce in ce mai dificila”, imi transmite din Roma, Laurian Lungu.

Niciun Deus ex machina nu va ajuta Grecia sau UE, spune si Roubini. E o nebunie ceea ce se petrece, desi toti vor sa o prezinte ca pe o mare realizare. Sandramaua nu are cum sa dureze la infinit cu asemenea “solutii”. Mai asistam si la isterii intre popoare. Greci vs Germani (sau invers). “Grecii sunt trişori care nu merită ajutor. Germanii trebuie să plătească pentru a scoate Grecia din criză, deoarece naziştii au jefuit ţara. Războiul clişeelor dintre cele două ţări se reaprinde dupa o perioada in care reuşiseră totuşi să treacă peste problemele istoriei”, regretă Süddeutsche Zeitung.

Citeste si o Istorie a panicilor bancare. Un text cu state fictive, isterii si contagiuni

Dupa ce au asezat canistrele de benzina care sa alimenteze motorul economiei grecesti, teama mi-e ca liderii europeni vor sa isi aprinda acum o tigara. Tigara de dupa.

Euro, incredere si falimente de stat. Scrisorile lui Emminger

hymerion — Sun, 10 Jul 2011 04:00:27 +0000

Otmar Emminger a fost seful Bundesbank in perioada in care se puneau bazele teoretice ale UEM, dupa o cariera de alti cativa ani in care a fost vicepresedintele institutiei germane de emisiune. Cand s-a pus problema infiintarii monedei euro, i-a scris lui Helmut Schmidt si i-a spus ca ar fi o greseala ca Germania sa intre intr-un asemenea mecanism. “De ce sa ne punem rezervele tarii la comun cu altii? Ca sa ajungem sa ii finantam apoi pe italieni, pe irlandezi sau pe greci? “se intreba bancherul central in 1979. Cancelarul a notat pe marginea scrisorii “Richtig” (“corect”, adica), insa dincolo de temerile lui Emminger, moneda euro a fost lansata in 1999.

Constructia a fost eminamente politica, fara sa aiba in spate decat niste calcule si ambitii, ambele la fel de subrede. Daca ar fi sa fac o comparatie intre pregatirea pentru infiintarea UEM si adoptarea propriu zisa a euro, as spune ca e acelasi lucru ca in cazul in care o familie se pregateste sa mearga la mare in vacanta, dar pregatirile ii iau o vara intreaga si cand ajung la mare, deja toamna se instalase.

Scrisorile lui Emminger au fost recent date publicitatii. Bancherul central vorbea nu doar de conditiile monetare ci si despre religiile diferite din Europa care vor fi in timp piedici serioase in plan economic. Si atunci, ca si acum, Germania si Franta erau locomotive.

Amanunte de arhiva, fragmente din scrisori intre premieri, sefi de banci centrale si alte detalii le-am citit azi noapte dupa meciul lui Bute intr-o carte excelenta

Cat timp va mai dura experimentul?

hymerion — Wed, 29 Jun 2011 13:44:01 +0000

SUA e un popor care are aceeasi cultura. Cetateanul din Florida si cel de pe coasta de Vest stiu ca apartin aceluiasi Stat. In Europa, lucrurile nu stau deloc asa. Am mai spus si cu alte ocazii ca apartenenta culturala este foarte importanta. Ceea ce se petrece in UE seamana cu dragostea cu de-a sila. Hans nu il are la inima pe Costantinos. Gyorgy se uita catre Frederic cu rezerve. Dominique il saluta pe Gheorghe din obligatie si politete, nu din respect.

Constructia politica nu poate sustine esafodajul economic tot mai subred decat cu costuri tot mai ridicate. In actuala formula, Eurozona va trebui mentinuta la perfuzii continue.

Despre greci nu vreau sa ma pronunt. Cititi aici o carte valoroasa si corecta, sau aici un studiu (vedeti capitolul dedicat Greciei) si veti intelege de ce e aproape imposibil de conciliat merele cu perele.

Cat priveste isteria privitoare la efectele asupra Romaniei, sa nu cautam inca defibrilatoare. Cei care au fost zilele acestea in vizita turistica la greci stiu despre ce vorbesc.

P.S. Cred in continuare ca speranta de viata a zonelor monetare nu tine numai de indicatori si de cifre. Mai tine si de cat de inchegata cultural e zona, de cat de “uniti in cuget si-n simtiri” sunt oamenii. Eurolandul nu ar fi prima sau ultima uniune monetare care s-ar destrama pe fondul unor diferente culturale ireconciliabile.

Prima uniune monetara despre care am eu cunostinta s-a format prin anul 404 î.Hr.. Sapte state de pe coasta de vest a ceea ce este acum Turcia au convenit să bată o monedă comună. Aversul era comun- Heracles stranguland un sarpe, dar reversul continea un simbol distinctiv naţional (un trandafir la Rhodos, Aphrodita la Knidos, un leu la Samos, o albină la Efes samd).

Avem apoi Liga Achaeana (aheiana, dupa altii), puterea principala a sfârşitului secolului de dinainte de Hristos. Asta pana cand romanii le-au dat flit pe la 146 i.HR. Polybius descrie cel mai bine de ce s-a destramat această uniune monetare, cu toate ca sefii statelor componente infiintasera uniunea pentru a oferi “libertate” si nu “sete de putere”.

In 1865 a luat fiinta Uniunea Monetara Latina. A durat pana prin 1927 si a inclus 32 de state (mai putin Germania si Marea Britanie). Fondatorii au fost Franta, Belgia, Italia, Elvetia, Luxemburg si Grecia. Romania a devenit si ea tara membra la un moment dat. Uniunea a crapat dupa primul razboi mondial pe fondul problemelor monetare interne, dar si ca urmare a febrei aurului.

Germania isi avea propria uniune monetara, demarata prin 1818, cand au fost eliminate barierele vamale cu prusacii, iar apoi cele 3 mari regiuni (formate prin aderarea a peste 300 de mici tinuturi germane) au adoptat o moneda unica. Pe urma, in 19 iulie 1853, prin Conventia de la Viena ii reuneste pe prusaci, austrieci si nemti, unind talerul, florinul austriac cu cel nemtesc.

In Italia existau diferite state care alcătuiesc teritoriul de astazi. Circulau nouăzeci valute diferite, dar în 1847 a existat o mişcare parţială spre uniunea economica. Regatul Sardiniei (creat la Congresul de la Viena din 1815), Toscana şi Statele Papale au intrat într-o uniune tarifară, dar Lombardia şi Veneţia au fost păstrate de către austrieci. Sicilia si Napoli au ales să rămână în afara. Numai in provincia Toscana circulau 24 de monede diferite, oraşele avand monede proprii. Dupa ce Italia a fost unificata din punct de vedere politic ( prin 1861), s-au luat masuri de unificare a monedei. In tranzitie, circulau patru valute, lira napoleoniene Piemont, lira Parma, florin austriac de Lombardia şi Escudo-ul de la Roma.

Nu mai discut acum despre uniunile monetare impuse prin intermediul imperiilor (austro-ungar, britanic samd). Nici de succesul dolarului american pe o suprafata mai mare decat cea a UE.

Majoritatea uniunilor monetare din istorie, asta ne spun: ca unde nu e mai nimic in comun (culturaliceste vorbind), nu te poti astepta la speranta prea mare de viata in comun.