Datele sunt de la FMI. La nivel global, cea mai mare crestereo are categoria “alte monede”. Adica dolarul australian, cel canadian samd. Dintre “alte monede”, cea mai mare pondere o are “aussie”-ul,urmat de yuanul chinez. Dolarul australian devine incet incet o noua moneda de rezerva. Si yenul japonez creste, dar acolo e vorba de interventiile masive ale bancii Japoniei Surpiza vine din al doilea grafic, unde sunt reflectate rezervele economiilor dezvoltate. Dar mai intai primul grafic
Domnul Cain si domnul Abel erau frati. Faceau parte din aceeasi familie, din aceeasi Uniune. Amandoi contribuiau Celui Care Incasa Impozitele prin taxele pe care le plateau, dar cu intensitati diferite. Domnul Cain investise preponderent in agricultura in vreme ce dl. Abel era mai degraba zootehnist. Cand venea vremea sa dea cota parte din castig, dl. Cain platea cu strangere de inima. Dl Abel in schimb era corect si isi achita partea cu asupra de masura. In final, legea lui Grisham se aplica si la oameni, si-a zis Cain in gand. Omul rau musai e sa il inlature pe cel bun. Dl Cain s-a cam enervat pe bunastarea fratelui intru business si l-a eliminat. Cel cu excedent a fost invins de cel cu deficit. Ca a fost apoi eliminat din comunitate/uniune, e alta poveste. Domnul Cain poate fi zarit si azi, sub forma unui Stat
Reforma bancilor britanice va intarzia. Cu cat mai mare va fi intarzierea, cu atat mai tarziu va veni recuperarea. In Franta, urmeaza o saptamana de foc. Daca se va adeveri zvonul privind scaderea ratingului bancilor locale, ne putem astepta la inrautatirea situatiei din pietele financiare. Nationalizarea temporara a bancilor nu mai e un zvon susotit pe la colturi. Asta mai ales de cand situatia din Grecia demonstreaza ca toate planurile sofisticate concepute in marile birouri europene se pot arunca la gunoi. Despre sustinerea bancilor de catre State vorbeste si seful UBS, Oswald Gruber, intr-un interviu acordat Sonntag. Sigur ca e o mare porcarie asta, dar e cea mai mica, zic unii, fata de ceea ce s-ar intampla daca nu s-ar face. Daca atata stiu insa bancile centrale si Guvernele, ce naibii sa mai zici?
Elvetia. Consiliul Federal e nemultumit de efectele masurilor luate de Banca Centrala. Reunit la Bernerhof pentru a treia oara in aceasta vara, in prezenta Guvernatorului Hildebrand, discuta ce e de facut pentru ca economia Elvetiei sa nu sufere de pe urma francului tare si a ultimelor evolutii internationale. Cu o seara inainte, raportul euro/chf era de 1,06. “Prea slab, prea ca la tara”, vorba reclamei. “Situatia e nesustenabila la un asemenea curs”, spune unul din membrii Consiliului. Cel mai bine ar fi sa tintim cursul undeva in intervalul 1,2-1,3 franci pentru un euro. Duminica, Gerold Bührer, declara pentru SonntagsZeitung ca, “ in situatii extraordinare, un obiectiv pe curs nu ar trebui exclus pentru a sprijini exportatorii si a pastra locurile de munca”. Cei de la Gastrosuisse cere si ei tintirea cursului. Si scaderea TVA in domeniul restaurantelor, pentru a incuraja consumul pe respectivul segment. Elvetia nu are materii prime, iar francul tare ii permite sa le cumpere la preturi ok si sa le exporte cu succes. Saptamana viitoare s-ar putea sa asistam la noi decizii legate de franc.
Suntem o economie mica, sa nu ne impaunam. Avem campii si holde manoase, cum ne invatau manualele dintr-a patra, dar intre timp ele au fost date in chirie sau vandute. Faptul ca suntem mici e si un avantaj si un dezavantaj. E de bine pentru ca nu putem pica de sus. Suntem pe cracile mai de jos ale plopului economiei mondial, iar distanta fata de sol e mica. Cat ai scutura copacul, pici de la un metru-doi, nu pici din varful pomului. E de rau pentru ca toata strategia celor ce ne conduc nu ne va conduce niciodata pe ramuri mai sus plasate.Si pentru ca, la fel ca la criza din 2008, toti neaga ca am putea fi zdruncinati.
Mi-am amintit citind postul lui Theophyle despre o operatiune pe care o fac si bancherii romani. Drept e ca la alta scara. Repo 105 e codul acesteia si despre ce inseamna ea si cum se face in mod concret am scris anul trecut, aici. E o gogomaneala care scapa bancile pe termen scurt de probleme, dar pe termen mediu le agraveaza. Bine, ele spera sa li se rezolve, ceea ce experienta bancilor din SUA arata ca e doar o iluzie. Bine, mai nou si Statele fac tot un fel de repo cu datoria, dar e mai complicat de “desenat” in cuvinte putine.
Poti sa faci un million de grafice, de analize, poti sa dai drumul tiparnitelor si sa te amagesti ca dragostea cu forta poate da nastere unor copii frumosi si destepti. In realitate, cresti niste retardati cu porniri oedipiene. Dintre toate uniunile monetare, extrem de putine au venit pe cale naturala economica, majoritatea covarsitoare fiind decise politic. Si ca sa parafrazez o vorba celebra, cine ridica arma politica (in economie), de ea va pieri. Mai intai, cateva remarci generale.
O sa incep cu cee ce nu voi promova. Admit ca poti gresi in aprecieri, dar cand ti se explica frumos ca nu ai dreptate iar tu continui sa faci pe prostul mi se pare inadmisibil. Am vazut materialele cu drumul care se asfalteaza la iesirea din Rachitele, satul de unde se trage Boc, la Realitatea Tv. Mie mi-ar fi fost jena sa abordez subiectul in maniera in care a fost abordat. Puteau gasi alte unghiuri gazetaresti daca tot voiau sa se lege de Boc. In maniera in care au facut-o, descalificarea profesionala vine insa taman dinspre….Nu poti spune despre cineva ca e corupt numai pentru ca are urechile mai mari decat unghiile de la picior. Boc isi are culpele sale evidente (vezi cretinismul cu tentativa recenta de privatizare a Petrom sau unele iesiri publice fundamental neinspirate) dar sa-i scoti pe nas modernizarea unui drum a fost dincolo de bunul simt si de ….
Primul semnal a venit in decembrie 2009. In 8 decembrie. La ora 13 şi 27 de minute pe ecranul unei mari bănci din Frankfurt defilează următorul mesaj : “Fitch reduce nota acordată Greciei la BBB+”. Ştirea se afişează pe ecranele televizoarelor conectate la agenţia financiară Bloomberg, adică câteva mii în întreaga lume : BBB+, asta înseamnă “atenţie, risc de faliment”. Instantaneu, marii investitori încep să-şi vândă titlurile de stat greceşti. Incepea tragedia greaca.
Otmar Emminger a fost seful Bundesbank in perioada in care se puneau bazele teoretice ale UEM, dupa o cariera de alti cativa ani in care a fost vicepresedintele institutiei germane de emisiune. Cand s-a pus problema infiintarii monedei euro, i-a scris lui Helmut Schmidt si i-a spus ca ar fi o greseala ca Germania sa intre intr-un asemenea mecanism. “De ce sa ne punem rezervele tarii la comun cu altii? Ca sa ajungem sa ii finantam apoi pe italieni, pe irlandezi sau pe greci? “se intreba bancherul central in 1979. Cancelarul a notat pe marginea scrisorii “Richtig” (“corect”, adica), insa dincolo de temerile lui Emminger, moneda euro a fost lansata in 1999.