- Japonia (1994-2005). Intre doua cutremure de pamant, japonezii mai au parte si de cutremure politice sau de sistem. Mari fotografi amatori si degraba purtatori de genti pe care sa scrie cat mai mare Louis Vuitton, pe la inceputul anilor `90, au inceput sa dea semne de tampeala. Instituisera o regula de acordare a creditelor mai speciala. Nu avea nicio treaba cu venitul sau cu obligatiile financiare ale clientului, ci de relatiile pe care le aveai cu bancherul cu care iti reglai conturile. Il salutai frumos, dimineata ? Te calificai la un credit de consum. Ii transmiteai neveste`sii sarutari de maini ? Capatai un ipotecar. Ii duceai lu ala micu al bancherului un tractoras ? Ti`o luai rau de tot, ca lui ala micu nu`i placeau tractorasele ! Cam asa se faceau jocurile. În plus, criteriile pentru provizioanele de risc împiedicau constituirea acestora la un nivel corespunzator. Foarte pe scurt, ca déjà mi`e sete, in timpul crizei au crapat 18 banci si 158 institutii de credit cooperatiste. În majoritatea cazurilor, afacerile acestora au fost transferate altor banci, pierderile fiind suportate de statul japonez, care pentru o perioada (iunie 1996 – martie 2001) si-a asumat si garantarea integrala a depozitelor (ulterior aceasta perioada a fost prelungita de mai multe ori, pâna în martie 2005). Pentru bancile mari, statul japonez a realizat în mod repetat injectii de capital sub forma de datorie subordonata si preferred stocks. Pe parcursul crizei au fost înfiintate mai multe institutii: Banca de lichidare si recuperare (septembrie 1996), reorganizata ca agentie nebancara în aprilie 1999, Agentia de Supraveghere Financiara, care a preluat atributiile de supraveghere bancara de la Banca Japoniei si Ministerul Finantelor, si Bridge Bank of Japan (martie 2002), care a preluat activele si pasivele nete de pierderi ale unor banci declarate în faliment. Costul crizei pâna în septembrie 2001 a fost estimat la 102 trilioane yeni, adica 20% din PIB-ul Japoniei.
Spania (1978-1985): Era vara, cald si recesiune. Siria si Egiptul isi scoteau limba reciproc, ceea ce pentru pretul titeiului era destul de neplacut. Urca nebunul de ziceai ca nu`i normal. In tot acest timp, bancherii spanioli chefuiau, dand credite amboulea, fara sa ia in calcul sintagma draga domnului Vasilescu – prudentialitatea. Eu, fara sa banuiesc nimic din ceea ce urma sa se intample cu sistemul bancar spaniol, ma jucam in nisip. Aveam 3 ani si dovedeam o severa inconstienta fata de indicatorii sistemului financiar espagnol. Ei bine, intr`o dimineata din martie 1978, beculetul rosu s`a aprins. Din cele 110 banci din Spania, 58 au inceput sa tuseasca si sa acuze stari de greata puternice. Dupa betia creditelor, a urmat mahmureala de a doua zi. Banca Centrala a Spaniei a pregatit urgent o oala de zeama de varza care sa trezeasca bancherii, numai ca nu multi au rezistat. Trei banci au crapat dupa zeama de varza a Bancii Spaniei, iar alte 29 au fost internate pe motiv de restructurare. Pentru alte 20 de institutii financiare, s`a optat pentru metoda Northern Rock. Nationalizare si re/privatizare. Capitalizarea acestora s`a facut cu bani publici, costul întregului proces ridicându-se la circa 6 miliarde dolari. Masura a prins, astazi sistemul bancar spaniol fiind acum invocat drept model pentru Romania.
- Norvegia (1991-1993). Crescusem si eu. Nu ma apucasem de fumat, dar imi cumparasem un tricou galben, pe care scria mare « Neptun ». Habar nu aveam ca pe cand incercam sa agat fericit primele fete, in Norvegia incepuse balamucul bancar. Criză, tată ! Banca centrala a tarii liberalizase sectorul bancar, impuscand cu sange rece tot ceea ce insemna limitarea creditului si dobânzilor. In aceste conditii, tampit sa fii ca bancher sa nu te apuci sa dai cu creditul in stanga si nu`i asa ?, in dreapta. A pornit o lupta dura pentru cresterea cotei de piata, concomitent cu renuntarea de catre banci la prudenta. Ca sa fie treaba, treaba, Banca centrala a renuntat aproape de tot si la supravegherea bancara. Astfel, numarul de inspectii on-site a fost redus de la 57 (în 1980) la una si respectiv doua în 1986 si 1987 pentru un numar total de 193 de banci. Primul semn al crizei a fost volumul creditelor neperformante. Crestea ala a naibii, mai ceva ca neaosul Fat Frumos. Primele banci care au dat ortul popii au fost cele mici. Pe urma, in 1991, a doua banca din sistem si cu a patra au intrat in coma. (Eu eram la ora aia la un film western si, sub cuvant de onoare, chiar nu stiam ce se petrecea in Norvegia.). Cele doua banci de care ziceam erau maricele – cota lor de piata era de un sfert din tot sistemul bancar. Pe cand se termina westernul meu, rata de adecvare a capitalului pentru cea mai mare banca norvegiana coborase la 2%. Acuma ce sa faca si ea, saraca banca Centrala ? Repede repede a facut niste infuzii de capital,a infiintat un Fond Guvernamental de Asigurarea Bancilor, salvand sistemul.
Suedia (1991-1993). Vecini cu Norvegia, Suedia a trecut si ea printr`o perioada mai albastra in ceea ce priveste sistemul bancar. Eu mancam, nu aveam cum sa intervin. Totul a pornit de la preturile caselor. Dom`ne, la suedezi, in 18 luni pretul saltase cu exact 50 la suta.. Si asta taman cand somajul era in floare. In plus, IFK Goteborg, mancase bataie pe teren propriu. Semnele erau clare !!! Intrucat ploua, specialistii Bancii Centrale suedeze s`au apucat de plictiseala sa faca niste calcule. Mai intai, au calculat calitatea portofoliului de credite al primelor 7 banci suedeze (care detineau 90% din piata). Nu le-a venit sa creada cand au vazut rezultatele. Gurile rele spun ca insusi Guvernatorul a reuit sa bea 8 pahare cu apa ca sa isi revina. Pierderile din credite ajunsesera la 12 la suta din PIB. Ca sa nu ramana repetente si in acel an, autoritatile suedeze au introdus rapid garantii nelimitate pentru depozitele bancare. In plus, au înfiintat în 1992 Autoritatea de Sprijinire a Bancilor. Cu toate acestea, o parte din banci au fost închise. Cele viabile pe termen lung au fost capitalizate de guvern (cu reducerea corespunzatoare a valorii capitalului actionarilor existenti, pentru a se evita pericolul moral), iar activele lor neperformante au fost transferate unei entitati special înfiintate. În final, prin privatizarea actiunilor detinute de stat la bancile sprijinite si pe fondul reluarii functionarii normale a sectorului bancar, statul si-a recuperat sumele alocate.
Elvetia (1991-1996). Ei bine, n`o sa credeti, dar si Elvetia isi are falitii ei. Tot pe fond de imobiliare, de fapt o criza geamana a celei americane de azi, bancherii elvetieni s`au lacomit la împrumuturi garantate cu ipoteci.Criza a afectat cele mai multe banci, cu un volum total al creditelor neperformante estimat la 42 miliarde franci elvetieni, aproximativ 10% din PIB, dar numai o mica parte a costurilor a fost suportata din fonduri publice. Metoda utilizata a fost de a „convinge” bancile mari sa le absoarba pe cele mici (7 cazuri rezolvate în acest mod), iar bancile aflate în dificultate sa fuzioneze cu altele mai puternice (20 de situatii). Atunci când solicitarile CFSB nu au fost îndeplinite, bancile slabe au fost închise rapid. Nu au fost semnalate impuscatori sau spanzurari. A existat un caz de zoofilie, dar s`a demonstrat ca nu avea legatura cu sistemul bancar. In plus, vacuta nu a depus nici plangere.

- Venezuela (1994-1998). Eram aproape adolescent si ma plimbam prin parcurile din Brasov. Pe masura ce paseam, criza din Venezuela se adancea. « Pe plan macroeconomic, economia venezueleana era puternic dependenta de pretul titeiului. O reducere semnificativa a acestuia ar provoca numeroase dificultati sectorului real, inclusiv în rambursarea creditelor”, ii spuneam neveste`mii intr`un moment de maxima tandrete. « Dar bine, dar bancile venezuelene sunt prinse în relatii de grup care le fac sa acorde credite fara respectarea practicilor prudentiale », mi`a raspuns ea la marginea unui lac, in timp ce ma saruta tandru ep tample. Si chiar asa era. In plus, Ministerul Finantelor detinea atributiile de reglementare, Superintendenta Bancilor asigura supravegherea, dar era subordonata tot Ministerului Finantelor, ceea ce facea ca activitatea sa sa fie politizata, iar Banca Centrala asigura rolul de împrumutator de ultima instanta. Criza s-a declansat întâi la una dintre bancile mari, care a intrat în încetare de plati, apoi a contaminat si o mare parte din restul sistemului. Autoritatile au închis 8 banci în iunie 1994, au nationalizat 4 banci mari si mijlocii în august – decembrie 1994 si au închis înca 4 banci mai mici între februarie – august 1995.