Inchipuiti-va doua familii- Ionescu si Popescu. Ionescu o duce bine si isi cumpara o casa de 300.000 de euro prin credit. Are un venit lunar de 10.000 de euro care ii permite sa faca acest lucru, intrucat nu cheltuie pe luna mai mult de 1000 de euro pentru intretinerea familiei. Anual, el incaseaza prin urmare 120.000de euro si cheltuie 12.000. Inainte de a-si lua casa, este pe surplus bugetar. Dupa ce si-a facut creditul, e pe deficit cu 180.000 euro. Un deficit bugetar de 150%!!! Tehnic, nimeni nu ar mai trebui sa se apropie de Ionescu , ba chiar ar urma sa i se ceara sa isi reduca cheltuielile si sa aplice masuri de austeritate. Asta daca nu i se va impune sa isi vanda si lucruri de prin casa (sa le „privatizeze”).
Popescu. Are un venit de 12.000 de euro anual. Cheltuie insa 13.000 de euro, fiindca ii plac excursiile si mancarea din restaurantele de fitze. Tehnic, e pe deficit. Vinde insa o bucata de teren cu 10.000 de euro si trece pe „excedent”. Nu isi schimba insa stilul de viata. Intrucat a trecut de pe minus pe plus, toata lumea il apreciaza si spune ca acela e modelul corect, sa treci de pe deficit pe excedent.
Este insa mai „sanatos” financiar Popescu decat Ionescu? Nici vorba.
Continue reading →