Despre economie, pe sleau. Un proiect care sper sa reziste

Cinci  bloggeri -Cristian Paun, Florin Citu, Dan Selaru, Bogdan Glavan si subsemnatul-  vom incerca sa discutam saptamanal (sau cu o frecventa mai mare, daca prinde proiectul)  despre  ideile si analizele economice proaste care ne intoxica viata zi de zi. Ca urmare, vineri 4 Noiembrie, la ora 15,  vom discuta relaxat dar incercand sa spunem lucrurilor pe sleau despre economie. Tema de vineri: meritele “contractului cu FMI”

Sloganul  nostru: Inspiraţia blogger-ilor împotriva conspiraţiei ideilor proaste din economie. 

Daca place vom repeta figura cu alte subiecte.

De ce ne legam la cap cand ne doare ficatul? Doua vorbe despre deficitul bugetar

Inchipuiti-va doua familii- Ionescu si Popescu.  Ionescu o duce bine si isi cumpara o casa de 300.000 de euro prin credit. Are un venit lunar de 10.000 de euro care ii permite sa faca acest lucru, intrucat nu cheltuie pe luna mai mult de 1000 de euro pentru intretinerea familiei.  Anual, el incaseaza  prin urmare 120.000de euro si cheltuie 12.000. Inainte de a-si lua casa, este pe surplus bugetar. Dupa ce si-a facut creditul, e pe deficit cu 180.000 euro. Un deficit  bugetar de 150%!!! Tehnic, nimeni nu ar mai trebui sa se apropie de Ionescu , ba chiar ar urma sa i se ceara sa isi reduca cheltuielile si sa aplice masuri de austeritate. Asta daca nu i se va impune sa isi vanda si lucruri de prin casa (sa le „privatizeze”).

Popescu. Are un venit de 12.000 de euro anual. Cheltuie insa 13.000 de euro, fiindca ii plac excursiile si mancarea din restaurantele de fitze. Tehnic, e pe deficit. Vinde insa o bucata de teren cu 10.000 de euro si trece pe „excedent”.  Nu isi schimba insa stilul de viata. Intrucat a trecut de pe minus pe plus, toata lumea il apreciaza si spune ca acela e modelul corect, sa treci de pe deficit pe excedent.

Este insa mai „sanatos” financiar Popescu decat Ionescu? Nici vorba.

Continue reading

Cum trece vremea

De pe la ora 3 jumate dimineata citesc o carte extrem de faina. Kahneman, Thinking fast and slow. Despre D. Kahneman si ale sale teorii gasiti pe Goagal destule amanunte. Mai jos, aveti o scurta prezentare a lui, legata de fericire.

Desi sunt abia pe la pagina 40, cartea de mai sus e fascinanta.

Aici gasiti o excelenta explicatie (chiar daca usor tehnica) despre cum e cu criza si cu efectele ei. Desi e pe pagina FMI, nu am vazut multi jurnalisti care sa o recomande.

Aaaa. sa nu uit interviul din Le Temps. E pe abonament, dar pentru a citi un articol sau doua se poate face un trial. “Pentru politicieni e mai important sa salveze bancile decat Grecia”.

Continue reading

Nobel si anti-Nobel

In 2011, castigatorii au fost Thomas J. Sargent si Christopher A. Sims pentru “cercetarile lor empirice legate de relatia cauza-efect in macroeconomie”. N-am prea vazut in presa cat de cat explicat ceea ce sustin ei asa ca am sa rezum ce se afla in spatele acestei sintagme. Munca celor doi e totusi legata de subiecte foarte actuale cum ar fi estimarea consecintelor unor evenimente neasteptate (de pilda modificarea brusca a dobanzii cheie de catre bancile centrale. Cum reactioneaza PIB-ul la o crestere temporara a dobanzii cheie sau la o scadere a inflatiei? Ce se intampla daca o Banca Centrala isi modifica permanent obiectivul privind inflatia?

Continue reading

Discursul Guvernatorului. O descompunere matematica dupa frecventa cuvintelor folosite

Atunci cand o persoana publica tine un discurs, frecventa cu care abordeaza o tema anume o poate impune in agenda publica. Daca un presedinte, premier, guvernator de banca centrala utilizeaza cuvantul “criza” la fiecare al zecelea cuvant de pilda, e un semnal ca mesajul e perceput de ascultatori ca fiind centrat in jurul “crizei”. Multumita prietenilor de la MediaIQ, am luat cele doua discursuri ale Guvernatorului Isarescu de marti si miercuri si am analizat care au fost cele mai utilizate cuvinte, dintr-un set de 30 de expresii prestabilite (criza, inflatie, bani, banca centrala, credite samd, insotite de familiile de cuvinte).  Softul utilizat masoara frecventa cu care a fost rostit un cuvant la un total de 100 de cuvinte rostite. O frecventa de 0,1 a cuvantului “Craciun” de pilda inseamna ca la 100 de cuvinte, cuvantul “Craciun” a fost utilizat de 0,1 ori. La 1000 de cuvinte, a fost utilizat o data.

Continue reading

Linkurile zilei

Azi a fost o zi destul de incarcata. Nu o sa insist asupra programului meu, ci asupra unor subiecte mult mai interesante. Unul e al lui Dan Selaru. Acesta mai precis, desi am citit de cateva ori si postul lui anterior, ca sa il inteleg mai bine.  Mai e blogul lui Florin, despre care am mai zis si imi mentin parerea ca e cel mai tare blog pe economics. In curand, pe acelasi blog il veti gasi si pe Lucian Isar, un alt zuper- economist de la noi. Theophyle ramane Theophyle. Cine nu-l citeste, ramane prost. Un alt link este catre blogul profesorului Glavan (il vedeti destul de des la Money Channel sau RTV) si care de cate ori ne intalnim, imi face cadouri (carti) sub diferite pretexte. Haios este si postul Balonului Imobiliar.

M-am mai oprit azi pe blogul Kayshei- colega jurnalista pe care am cunoscut-o odata cu actiunea umanitara de anul trecut la care m-ati ajutat cu totii. Nu mai zic de Matash cu care am avut discutii asa cum doar noi le puteam avea ( Cristi plsssssss sa ramana intre noi!!!) si de libertatea lui Mihnea, care stie ce e aia diferenta dintre Bucuresti si Cluj (jos palaria, Mihnea!)

As mai putea scrie o tona de povesti despre Vlad Mixich, unul dintre cei mai talentati si mai cu bun simt jurnalisti pe care am avut ocazia sa-i cunosc… dar pentru Vlad promit un post special.

Ordinea lor este aleatoare. Valoarea postarilor lor este la fel de ridicata.Rog iertari de la cei pe care i-am uitat.  Data viitoare voi fi infinit mai atent.

Cu cat mai destept poti fi decat un laureat Nobel ?

Pornesc de la textul scris de Dan. Am mai scris la randu-mi despre stiinta economica si despre rateurile pe care le-a dat. Cel mai bun lucru pe care economiştii il pot realiza – este sa faca previziuni cu “daca” si cu “atunci”. Daca euro se va mai devaloriza din cauza crizelor europene iar Isarescu nu va dori sa intervina in piata, atunci e posibil ca leul sa se intareasca. Daca eu sunt flamand si un prieten ma invita la masa, e posibil sa accept (daca agenda mea nu include alte prioritati care ma obliga sa refuz). Economia este totusi un fenomen cu miliarde de piese care se misca simultan, iar a crede ca poti face prognoze infailibile inseamna ca esti debil. Una din limitele economiei tine de stiinta in sine.  O alta limita tine de politic. De cei care ne guverneaza. Un economist de dreapta ar veni sa spuna de pilda ca trebuie dati afara 200.000 de bugetari si redus la 7 numarul ministerelor. Nimeni nu va lua o asemenea masura din ratiuni sociale. Pana si Reuters si-a pus problema “abolirii” Nobelului in economie.  “The Guardian” la fel. Daca analizezi lista cu premiantii Nobel de-a lungul vremii, risti sa faci infarct. Unde gresesc totusi, economistii?

Continue reading

Cu arma la picior

Elvetia. Consiliul Federal e nemultumit de efectele masurilor luate de Banca Centrala. Reunit la Bernerhof pentru a treia oara in aceasta vara, in prezenta Guvernatorului Hildebrand, discuta ce e de facut pentru ca economia Elvetiei sa nu sufere de pe urma francului tare si a ultimelor evolutii internationale. Cu o seara inainte, raportul euro/chf era de 1,06. “Prea slab, prea ca la tara”, vorba reclamei. “Situatia e nesustenabila la un asemenea curs”, spune unul din membrii Consiliului. Cel mai bine ar fi sa tintim cursul undeva in intervalul 1,2-1,3 franci pentru un euro. Duminica, Gerold Bührer, declara pentru SonntagsZeitung ca, “ in situatii extraordinare, un obiectiv pe curs nu ar trebui exclus pentru a sprijini exportatorii si a pastra locurile de munca”. Cei de la Gastrosuisse cere si ei tintirea cursului. Si scaderea TVA in domeniul restaurantelor, pentru a incuraja consumul pe respectivul segment. Elvetia nu are materii prime, iar francul tare ii permite sa le cumpere la preturi ok si  sa le exporte cu succes. Saptamana viitoare s-ar putea sa asistam la noi decizii legate de franc.

Continue reading

Greci, romani, banci, Roubini

Capital Histoire a publicat in urma cu cateva zile un numar foarte interesant. Imperiile economice. De la greci, romani (italieni, cum ar veni), portughezi, britanici, pana la China anului 2011. Revista am cumparat-o din Paris si am citit-o cu o curiozitate care  confirma valoarea textelor. Ideea era urmatoarea: imperiile economice cele mai mari (de acum sute sau mii de ani) sunt acum cele care fac cele mai mari probleme economice. Caderea lor s-a datorat lacomiei. Fie celei politice, expansioniste, fie celei de a dori sa controleze zone in care noii cuceritori nu aveau niciun fel de experienta. Fara o legatura directa cu textele din Capital, revin asupra Greciei. Un important personaj economic imi spunea ca la ultima vizita a delegatiei FMI in Grecia, proprietarul unui vas care facea legatura cu una din insule a refuzat sa transporte delegatia internationala. Cand a vazut ecusoanele FMI, omul nu a mai vrut pur si simplu sa treaca in insule. “E nava mea, o pornesc sau o opresc cand vreau eu”, le-a spus membrilor delegatiei Fondului, instalati confortabil la bordul vasului. Omul stia ca evaziunea fiscala “mare” nu se face in Tesaloniki sau Atena, ci in turismul insular.

Continue reading

Analistii economici. De la Pythia la FMI

Primul analist economic a fost cel mai probabil Oracolul din Delphi din Grecia Antica. Pythia  preoteasa, era o doamna mai din mediul rural, cu varsta de peste 50 de ani si cu o foarte buna reputatie. Drept e ca nu estima PIB-ul,  dar se baga la predictii care nu-i ieseau intotdeauna.  Pentru a constata daca zeul era dispus sa vorbeasca prin gura Pythiei, o capra alba era stropita cu apa rece. Daca animalul tremura din tot corpul era semn bun si intrebarea era adresata oracolului. Preoteasa intra in sanctuarul interior, trecand prin fata mormantului lui Dionyssos pentru a bea apa sfintita de la izvorul Cassotis. Cu capul dat pe spate, urcata pe un trepied de bronz, si mestecand frunze de dafin, Pythia intra in transa si transmitea raspunsul lui Apollo prin sunete nearticulate, talmacite de preoti. La inceputul sec.I d.Hr. oracolul intra in declin. Daduse prea multe rateuri.

Continue reading