“Clienti mari, pentru care acum 6 luni am fi facut aproape orice ca sa-si deruleze prin noi businessul, acum nu stim cum sa scapam de ei”, spune unul din bancherii de la o banca de top ai unei banci locale. „Clientii considerati mari si bogati sunt cei care s`au imprumutat in urma cu un an sau doi cel mai mult, iar acum au probleme in a`si finanta datoriile, mai explica el. Cazurile in care vin sa isi faca o refinantare a creditelor s`au inmultit in ultima perioada, chiar daca intre timp costurile creditelor au crescut consistent. Daca e vorba despre o simpla refinantare, nici nu ne uitam la dosar. Suntem acoperi’i de prevederile Basel II, de acoperirea la risc. Dar daca e vorba despre a finanta o noua investitie, deschidem un ochi. E drept, ne uitam mult mai riguros la business plan-ul clientului. Trebuie sa fie “beton”, cum se spune. Oricum, nu mai judecam clientul, ci investitia. Am dori sa vedem imprumuturi pentru camine studentesti de pilda, unde e evident ca banii se vor recupera. Am mai dori sa vedem camine pentru batrani, pentru ca sunt multi romani care si`ar plasa rudele intr`un asemenea asezamant modern. Desigur, la costuri rezonabile. Chiar glumeam cu unii dintre colegi, observand ca acum refuzam cereri de imprumut care acum jumatate de an erau acordate cu ochii semi-inchisi.
Nu se mai gasesc lichiditati pentru a credita cu aceeasi usurinta ca in urma cu 6 luni, asta este evident. Nu mai dam credite nici macar celor bogati. Bancile nu mai vor sa riste, clar. Si asta duce la o crestere oarecum artificiala dobanzilor pe interbancar.
Pana in decembrie, nu cred ca lucrurile se vor schimba. Poate din ianuarie incolo, cineva sa mai toarne putin “ulei” in mecanismul creditului