Există trei motive care justifică ajustarea parţială a ratei dobânzii. Primul, când Bamca Centrală are incertitudini cu privire la adevărata structură a economiei şi această sursă potenţială de erori de politică monetară o determină să acţioneze mai puţin decis. Al doilea, când BNR este la fel de ezitantă să reacţioneze la publicarea de date iniţiale, care fac obiectul unor revizuiri ulterioare. Şi al treilea, care sugerează că factorii de decizie în domeniul politicii monetare pot influenţa aşteptările pieţei, dacă au suficientă voinţă să aplice, chiar şi treptat, o ajustare amplă a ratei dobânzii, atunci când este necesar. De exemplu, dacă oficialii BNR sugerează pieţei că e dispusă să majoreze rata dobânzii de referinţă cu 120 de puncte de bază (cu condiţia persistenţei unei creşteri de, să presupunem, 40 de puncte de bază a inflaţiei) şi chiar să demonstreze această hotărâre prin aplicarea unei creştero treptate a ratei dobânzii. Dacă publicul crede că această direcţie va fi aplicată atâta timp cât este necesar pentru a reduce inflaţia, aşteptările pieţei se vor ajusta rapid, cu efect benefic asupra reducerii inflaţiei. Deocamdată, BNR e în situaţia 1 sau cel mult 2. Adică ezitantă. Un studiu al FED, legat de momentul oportun al modificării ratei dobânzii de politică monetară, aici