Dupa 4-5 ani de criza, datorata exploziei produselor subprime, sa tragem o liniuta in buna traditie a lui Adrian Mutu si sa socotim:
-s-au redus produsele derivative, frumos ambalate dar care ticaie? O scurta privire asupra cifrelor ne arata ca nu prea:
Postul se adreseaza celor care m-au intrebat ce sunt acelea CDS-uri-uri.
Nu stiu de ce am impresia ca specula pe moneda se „upgradeaza”. Devine specula pe riscul de faliment al statelor. In lumea moderna, nu mai e suficient sa pariezi pe moneda unui Stat. Pariezi pe intreg Statul, watta hell….
Celebrele Credit Default Swaps (CDS) iti permit asta. De fapt, pentru asta au si fost „inventate”. CDS-ul este un contract prin care cumparatorul plateste vanzatorului o suma anuala (comision, ziceti`i cum vreti) calculata in puncte de baza raportate la dobanda obligatiunilor emise de acesta din urma. Un CDS se poate compara cu o asigurare ( eu i-as spune asigurare-amanet) care transfera riscul de faliment unei entitati numai bune sa si-l asume.
Practic, se speculeaza pe spreadul creditelor.
Continue reading
Toţi arată spre JP Mprgan, celebra bancă de investiţii. Şi aşa şi este.
În 1997, JP Morgan a lansat primul derivativ, numit Bistro (prescurtare pentru Broad Index Secured Trust Offering), prin care instrumentul derivat al Ideea care a atras cel mai mult atenţia a fost asocierea instrumentelor financiare derivate cu creditul.
La început, nu se ştia cum să fie stabilit preţul unui astfel de contract şi nici ce formă legală să aibă acesta. JP Morgan, a creat un contract care o proteja în cazul neperformanţei unui coş de obligaţiuni. Contractul stipula ca în cazul neperformanţei uneia dintre obligaţiuni, un investitor să plătească băncii o compensaţie. În cazul când nu s-a întâmplat ca obligaţiunile să fie neperformante, investitorul câştigă pentru că a primit o primă pentru asumarea riscului. Ca urmare, atât timp cât se poate stabili un preţ care să mulţumească toată lumea, banca îşi reduce riscul, iar investitorul dobândeşte un profit.
S-a pornit de la un cos de credite si s-a facut distinctia (în termeni contabili) între riscul teoretic ca aceste credite sa devina neperformante si creditele ca atare. Unde s-a ajuns, cititi aici