Consiliul de onoare care a acordat distinctiile este format din
Ionel Haiduc, Mugur Isărescu, Anghel Andreescu, Dumitru Dorin Prunariu, Ion Ţiriac, Răzvan Cernat si Petre Roman.

Ordinul “Steaua Romaniei” a fost conceput de Al. I. Cuza si se numea pe atunci “Ordinul Unirii”. Cuza a cerut reprezentantului României la Paris, în 1863, să ia legătura cu o cunoscută casă de bijuterii în vederea confecţionării unei decoraţii.

Casa Krétly a prezentat un model, acceptat imediat de domnitor şi, pe baza acordului său, s-au comandat primele 1000 de exemplare ale ordinului, prevăzut a avea cinci grade (Cavaler, Ofiţer, Comandor, Mare Ofiţer şi Mare Cruce).

Fiind conceput in onoarea Unirii, deviza ordinului era “GENERE ET CORDRES FRATRES” (“FRAŢI PRIN ORIGINI ŞI SIMŢIRI”), iar, pe medalionul avers, erau cifrele “5” şi “24”, date care marcau dubla alegere a domnitorului pe tronurile de la Iaşi şi Bucureşti.

Neputând institui şi acorda legal ordinul, Cuza a impartit pe la apropiaţii săi câteva dintre însemne, dar nu ca o decoraţie propriu-zisă, ci mai mult ca un cadou personal, marea majoritate a însemnelor rămânând depozitate în pivniţele palatului domnesc.

Mihail Kogălniceanu, ministrul de externe din cabinetul I.C.Brătianu, duce proiectul lui Cuza mai departe, operand mici schimbari. Deviza ordinului, care nu mai corespundea noului moment istoric, va fi schimbată, alegându-se “IN FIDE SALUS” (“ÎN CREDINŢĂ ESTE SALVAREA”).

Kogălniceanu voia ca Ordinul sa se cheme “Steaua Dunării” (omul editase un ziar cu numele asta) si asa a si ramas. Denumirea de “Steaua României” a aparut in 10 mai 1877.

Comunistii au abrogat Ordinul “Steaua României” la începutul anului 1948. Portul distincţiei a fost interzis, chiar şi păstrarea însemnelor acesteia fiind considerată un delict în primii ani după abrogare.

Problema reinstituirii lui s-a pus în 1993, in cadrul Comisiei Speciale a Camerei Deputaţilor.
Detalii despre cum se poarta, ce se intampla daca titularul Ordinului moare s.a., aici.