Nu trebuie sa fii doctor in economie ca sa realizezi ce inseamna acest lucru pentru economia SUA. Dobanzi mai mari la mortgage-uri (de regula, dupa un asemenea anunt, ar urma downgrade-ul tuturor entitatilor guvernamentale- Fannie Mae si FreddieMac-  ca si al unor state ca Virginia, Maryland sau New Mexico), colaterale mai mari la imprumuturile date de US Treasury si nervozitate. Luni dimineata se va vedea mai bine impactul. Deocamdata, reactia FED a fost una de minimizare a impactului.

Citeste aici si opinia lui Paul Krugman

(Nota bene. Agenţiile de rating furnizează investitorilor o opinie referitoare la capacitatea unui emitent de a-şi îndeplini obligaţiile financiare. Opinia este cuprinsă în calificativul de credit care nu este o măsură precisă a riscului de credit, ci facilitează compararea emitenţilor cu ajutorul unor categorii de risc standardizate)

Asa cum spuneam intr-un post anterior, totul se reduce acum la teama de lichiditate.

Cum au reactionat guvernele din Asia? Cu precauţie.  Un oficial al Bancii Centrale a Chinei a spus ca decizia S&P va duce la deprecierea USD.  Drept e ca pentru guvernele din Asia, downgrade-ul este o veste proastă. Majoritatea ţărilor din regiune, scrie WSJ, au mari surplusuri comerciale cu SUA, ceea ce se traduce prin sume mari de dolari pe care ii investesc in titluri americane.  Orice perturbări in economia SUA se muta prin urmare destul de usor in Asia.  Japonia, al doilea mare creditor al SUA, a declarat ca nu isi va schimba politica fata de titlurile americane. Coreea inca sta si asteapta sa vada cum vor reactiona pietele. Toti stau insa cu ochii pe China, care detine circa 3200 de miliarde de dolari in rezerva.

Drept e de asemenea ca aceleasi agentii de rating au contribuit intr-o mare masura la actuala criza.

Cat despre impactul deciziei S&P asupra CDS-urilor, e dificil de estimat in mod riguros. Downgradarea Greciei de pilda, a dus la cresterea cu 17 bp a CDS-ului local dar si la cresterea cu cateva bp a CDS-urilor altor tari (Irlanda, cu 5 bp). In cazul downgrade-ului Islandei din 24 noiembrie 2008 insa, acesta  s-a resimtit si pe piata de capital din Austria, inclusiv in sectorul bancar şi in cel de asigurări, dar nu a dus la cresterea CDS-urilor. Adica fix invers de efectul produs de downgradarea Romaniei din 10 octombrie 2008. Asta ne arata   Un studiu al FMI.

Amploarea magnitudinii  depinde  de importanta economiei pe care acestea o coteaza si de gradul de interdependenta dintre economii. Sa stam asadar si sa asteptam pana luni.

Camera Reprezentantilor va analiza joi planul Boehner. In Europa, lucrurile nu capata o turnura linistita. Cipru ar putea apela la FMI dupa ce ratingul a fost coborat. Si cum expunerea Ciprului asupra Greciei este uriasa…

Vezi aici o infografie despre cu functioneaza agentiile de rating

Cei de la Reuters s-au gandit la scenariile alternative. Ce sa poate face teoretic. Am mai adaugat si eu cate un link sau un alt scenariu si le-am pus mai jos.

Optiunea A: Sa vanda aur.

Depinde cat mai au. Teorii ale conspiratiei au inceput deja sa opereze. Chiar si daca vand aur, cu ce mai garanteaza viitoare imprumuturi? Toata lumea stie ca rezervele de aur nu sunt pentru a ti le atarna de gat la 4 iulie, ci pentru a demonstra ca la o adica ai ce pune gaj. Daca il vinzi, nu mai ai.

Vezi aici cine sunt Statele cu cele mai mari rezerve de aur. Infografic

Optiunea B: Sa inchida din serviciile publice

S-a mai vazut. Guvernatorul din Minnesota, Mark Dayton, care insista pe introducerea taxarii suplimentare pentru bogati, nu a reusit sa ajunga la o intelegere cu liderii parlamentari republicani, ingrijorati de evolutia datoriilor pe termen lung, asa ca Minnesota a inceput o inchidere istorica a guvernului local. Fix de 4 iulie.

Optiunea C: Prioritizarea platilor

In august, Trezoreria va incasa circa 172 de miliarde de dolari. O mica parte din cheltuielile pe august, care se ridica la 306 miliarde de dolari, dupa cum a calculat acest think thank. Chibzuit cheltuiti, vor acoperi o parte din datoriile urgente. Nu e o solutie viabila pe termen scurt.

Optiunea D: Vanzarea altor active

Aproape ca iese din calcul. Ce sa vanda, Statuia Libertatii? Parcul Yosemite? Sfatosi in asemenea solutii atunci cand vine vorba de greci, americanii nu vor renunta la activele proprii cand e vorba de ei insisi.

Optiunea E: Amendamentul 14

Exista un mic paragraf in Constitutie care zice ca Presedintele isi poate asuma singur o asemenea decizie. Obama spune ca nu va apela la el (la paragraf) pentru ca avocatii i-au recomandat sa nu se bazeze foarte mult pe asta.

Optiunea F: Sa ia bani de la FED

Daca FED ii va da, desigur. Asta ar insemna inflatie si un dolar mai slab, cu toate consecintele. Oficialii FED au spus ca se lucreaza la un plan B. Dar, desi nu au dat detalii, e putin probabil sa imprumute Trezoreriei bani. Ar insemna sa incalce regula neimplicarii bancii centrale in politica fiscala.

Aveti si alte idei? Repet, presupunem ca nu se ajunge la consens.

Datorie bilaterală reprezintă datoria contractată de la guvernele altor state.

Datoria publică guvernamentală reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, provenind din împrumuturile contractate direct (sau garantate) de Guvern, prin Ministerul lui Ialomitianu în numele României, de pe pieţele financiare.

Datoria publică guvernamentală externă reprezintă acea particica din datoria publică guvernamentală care reprezinta suma obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România.

Deficitul convenţional se determină ca diferenţă între încasările şi plăţile efective şi reprezintă necesarul de finanţare a sectorului public.

Serviciul datoriei publice: suma cheltuielilor cu rambursarea împrumuturilor ajunse la scadenţă, cu plata dobânzilor şi alte costuri aferente datoriei publice.

Prima lege care a încercat să definească termenii şi condiţiile în care statul poate să contracteze împrumuturi a intrat în vigoare în anul 1993. Ulterior, legea respectiva s-a dovedit insuficientă, astfel că în 1999 apare o nouă lege privind datoria publică.  Cand cu integrarea in UE, a mai aparut o lege care armoniza romanismele cu europenimele.

În România, instituţia care gestionează datoria publică este Ministerul Finanţelor Publice, lucru care nu e valabil pentru toate tarile lumii.

Ţările îndatorate care s-au confruntat cu probleme de încetare a plăţilor în contul datoriei externe au avut posibilitatea să obţină reeşalonarea datoriei lor bilaterale în cadrul Clubului de la Paris sau a celei private în cadrul Clubului de la Londra. Datoria multilaterală contractată de la instituţiile financiare internaţionale şi regionale, care de cele mai multe ori deţine ponderi covârşitoare în totalul datoriei ţărilor îndatorate nu poate fi reeşalonată.

La începutul anilor ’80 pe fondul declanşării unor puternice crize ale datoriei externe la nivel mondial, România a încetat să mai contracteze împrumuturi de pe piaţa externă. Ceausescu a demarat o puternică politică de dezîndatorare, de rambursare în avans a datoriei externe. Dusă la extrem, această politică a făcut posibil ca la începutul anilor ’90, ţara noastră să înregistreze un volum foarte redus al datoriei externe.

Nevoia de resurse suplimentare- accentuată de un dezechilibru general înregistrat de economia românească-  a generat contractarea de împrumuturi publice.

Acuma drept e ca recurgerea la împrumuturi  externe are dezavantaje, dar şi unele avantaje. Latura pozitivă este aceea ca te imbraci frumos, iesi pe pietele din afara si strangi bani.  Pe de altă parte, există inconvenientul că apelarea la fonduri masive de împrumut pe plan extern angajează viitorul, şi anume generaţiile viitoare care vor trebui să achite atât ratele scadente de împrumut, cât şi dobânzile.

Există multe  argumente pentru orientarea atragerii de fonduri de pe piata interna, numai ca uneori nu ai de unde. Si atunci apelezi la banii din afara. Drept e ca acestia pot refuza sa te finanteze ori pentru că nu au încredere în stat ori pentru ca ai o rata redusa a economisirii.

Finanţarea deficitului bugetar consolidat se realizează prin intermediul  obligaţiunilor de stat. În structura datoriei publice externe a României pe tipuri de creditori regăsim utilizarea instrumentului obligaţiuni ca formă de contractare a împrumuturilor externe începând din anul 1996.

În prezent, gestionarii datoriei publice au de ales între următoarele categorii de tehnici de vânzare, fiecare categorie prezentând mai multe variante şi posibilitatea de a le combina: Subscripţii publice la preţ fix; licitaţii; emisiuni tap; plasamente către privaţi; alte combinatii inteligente.

Asta cu emisiunile tap e cam asa: titlurile de stat sunt oferite continuu pentru a fi cumpărate de la brokerul guvernamental la bursa londoneză. Emisiunile de noi titluri se fac discontinuu şi sunt nominalizate pentru a fi vândute la anumite date. Emisiunile care nu sunt preluate de public la data emiterii – de obicei, o mare parte a lor – sunt absorbite de Departamentul de Emisiune al Băncii Angliei, care subscrie, de fapt, toate titlurile. Stocul este apoi vândut pe piaţă de brokerii guvernamentali în sistem “tap” (în limba engleză, tap înseamnă “robinet”) pe măsură ce condiţiile de piaţă permit acest lucru şi la rate şi preţuri compatibile cu politica oficială. Bonurile de tezaur sunt şi ele emise în sistem tap, dar numai către departamentele guvernamentale şi de anumite agenţii publice.

În România, legislaţia în vigoare prevede următoarele modalităţi de plasare/vânzare a emisiunilor de titluri de stat, şi anume: subscripţia publică, subscripţia publică garantată şi licitaţia.

În structura pe destinaţii a datoriei publice interne cea mai mare pondere pe întreaga perioadă este deţinută de datoria publică contractată pentru finanţarea deficitului bugetar. Au existat ani în care peste 90 % din datoria publică contractată la intern a fost absorbită de finanţarea deficitului bugetar.

În perioada 1990 – 2004, îndatorarea pe plan extern a României s-a făcut în principal pentru nevoi de consum, cu o uşoară tendinţă de scădere a ponderii împrumuturilor pentru această destinaţie în ultimii ani de analiză. Între 70 % şi 85 % din totalul datoriei publice externe a fost afectat, în perioada 1992 – 2000, susţinerii balanţei de plăţi şi consolidării rezervei valutare.

Dacă împrumutul public poate să ducă, în anumite circumstanţe, la atenuarea unor fluctuaţii conjuncturale şi să susţină temporar activitatea unor sectoare din economie, este puţin probabil că acesta va aduce contribuţii pozitive creşterii economice pe termen lung.

Pe termen lung, datoria publică contribuie la creşterea economică cu condiţia să finanţeze cheltuieli publice sau reduceri de impozite a căror contribuţie la potenţialul de creştere economică a fost dovedită.

La nivelul anului 1992, statul român începe să apeleze la piaţa internă pentru a-şi asigura, într-o anumită măsură, resursele de finanţare de care avea nevoie pentru acoperirea deficitelor bugetare, dar constituie datorie publică internă şi prin preluarea unor pierderi din economie, înregistrate de întreprinderi cu capital de stat.

Deşi în continuă creştere după 1992, în evoluţia datoriei publice interne se remarcă existenţa a două etape distincte din punctul de vedere al mărimii stocului acesteia: perioada 1992 – 1996 şi perioada 1997 – prezent.

Datoria publică internă este compusă în proporţie covârşitoare din datoria publică internă directă generată de deficitul bugetar consolidat şi de activele neperformante preluate de stat la datoria publică pe baza unor legi speciale.

Un indicator important de analiză a datoriei publice interne este reprezentat de serviciul datoriei publice interne.

Raportul dintre datoria publică externă şi PIB, corelat cu nivelul venitului naţional pe locuitor, plasează România în grupul ţărilor puţin îndatorate

Începând din 1990, datoria publică externă a României în raport cu produsul intern brut n-a încetat să crească. Dacă la sfârşitul anului 1990, nivelul datoriei externe reprezenta numai 0,9 % din PIB, un an mai târziu acest indicator atinge 8,6 % din PIB, pentru ca la sfârşitul anului 2004 să înregistreze 19,4 % din PIB.

În totalul datoriei publice externe, datoria externă directă a constituit componenta reprezentativă. În structura pe tipuri de debitori a datoriei externe, ponderea principală o deţin aangajamentele contractate la organismele financiare internaţionale.

Raportul dintre datoria publică externă şi produsul intern brut nu poate să crească în mod nelimitat. Recurgerea la împrumuturi trebuie să fie corelată cu potenţialul economico-financiare al ţării şi cu posibilităţile de a suporta serviciul datoriei.

Datoria publică contractată nu a contribuit la creşterea veniturilor în raport cu PIB, astfel încât aceasta să fie rambursată pe seama creşterii într-o ritm mai rapid a veniturilor, decât ritmul de creştere a datoriei acumulate. Se poate aprecia că fondurile provenite din contractarea de împrumuturi nu au fost utilizate pentru realizarea unor investiţii, ci pentru consum. Împrumuturile contractate atât pe plan intern, cât şi pe plan extern au fost utilizate pentru rambursarea ratelor şi achitarea dobânzilor scadente la împrumuturile deja contractate. Acest lucru a făcut ca împrumuturile în loc să reducă masa totală a datoriei, să crească obligaţiile cu plata dobânzilor de la an la an.

Surse: BNR, Worldbank, Biblioteca ASE

Nu suntem pregatiti sa imbracam costumul Euroland. Nu indeplinim conditiile Maastricht si in plus, dupa cum se arata aici, unele din tarile care le indeplineau si au intrat totusi in euro, s-au cam ars. Adica s-au ars rau (graficele mai tarziu). Notez in treacat faptul ca este ptima conferinta la BNR din ultimii doi ani in care Guvernatorul nu a abordat sub nicio forma starea economiei sau necesitatea reformelor.

Noi acum avem o alta problema. Nu avem bani. Datoria in PIB e mare si avem nevoie ca cineva sa ne dea bani, ca vin scadentele si facturile. Trebuie sa “vindem” datoria asta, da` cine naibii ne-o cumpara? Oricum, indiferent ce partid ar veni acum la putere, dupa sampania victoriei, ar lua lupa in mana si ar cauta bani. Poate s-ar duce la BNR sa ii ceara, asa cum au mai facut-o si altii, inainte. BNR ce sa faca? Sa dea rezerva din mana pe reforma de pe gard, nu poate. In cel mai bun caz, va arata catre FMI, care ti-ar cumpara cel mai ieftin datoriile. Desigur, ti-ar cere in schimb sa dai afara bugetarii, sa faci reforme adevarate si sa strangi serios cureaua.Ceea ce nu ar conveni nimanui.

Mai e solutia ca Finantele sa iasa afara cu o emisiune de euroobligatiuni. Dar ar putea avea surpriza sa constate ca investitorul te ia drept Grecia si sa nu vrea sa iti dea bani decat mult prea scump pentru tine. Si atunci iar te intorci in genunchi la FMI si ii rogi de niste maruntish pentru ei, aur curat pentru noi.

Cei care spun acum ca au solutii dar ca le vor aplica doar daca vin la putere, mint. Nu au.

Din pacate, clasa politica de la noi intelege mai greu ca reformele alea trebuie facute, ca altfel, vorba lui Isarescu, le face economia singura si iese mult mai nasol. Reformele alea isi au costurile  politice foarte mari, e drept, dar fara ele nu se poate.

Una peste alta, Romania are nevoie de bani. Banii aia ii poti lua de la Fond sau de pe pietele internationale. In acest moment, pietele nu au un sentiment foarte dragastos fata de Romania. Iti ramane prin urmare Fondul, care e cel mai ieftin pentru tine.

Ar mai fi de discutat despre ce sunt alea reformele necesare, sau cum se poate iesi dintr-o criza din care nu putem fi scosi decat de altii.

Un fel de factoring pe sume foarte mari, de ordinul miliardelor de euro.

Acum, traducerea:

Germania are o datorie fata de Romania. Documente doveditoare se gasesc atat in Germania, cat si la Basel si chiar la Moscova. Despre datoria asta se stie destul de putin si nici nu se doreste multa publicitate. Unii invoca numele lui Gelu Voican Voiculescu, care ar fi facut un drum pana hat in Elvetia. Altii invoca numele altor oameni de afaceri dispusi sa faca o fundatie privata prin intermediul careia datoria aia sa fie vanduta rusilor, care orisicat, au o putere mai mare de negociere cu Germania decat o avem noi.

Sunt invocate discutii aproape oculte, in care apare numele prim-viceguvernatorului BNR Florin Georgescu, intelegeri la Cotroceni, discutii chiar la cel mai inalt nivel cu partea rusa.

Romania postcomunista a impus retrocedarea integrala a proprietatiilor nationalizate in anii 40. Cum sa explici insa, ca Guvern, ca inlaturarea nedreptatii comuniste se rezuma doar la retrocedari si nu si la lamurirea relatiilor comerciale?

In fine…

“Pe scurt situatia ar fi urmatoarea: rusii au verificat in arhivele lor de la Moscova, unde sunt  depozitate nu numai arhivele CAER, dar si cele ale armatelor din fostul Tratat de la Varsovia. Au descoperit faptul ca intre 1945 si 1952 rusii au “colectat” si au transportat la Moscova documente si arhive din mai toate institutiile din Romania, acolo unde ei aveau interese pe termen scurt si lung. Au scos astfel din tara cam tot ce au gasit interesant. De la MAE, BNR, MF, Ministerul Apararii, dar si din alte institutii. Asa se face ca BNR nu a reusit sa gasesca mai nimic in propria ei arhiva despre sold.

Astazi mi s-a spus telefonic ca, la Moscova, la cel mai inalt nivel, se analizeaza posibilitatea ca BNR sa vanda creanta Germaniei catre Administratia Prezidentiala de la Kremlin, la un pret pe care rusii il vor plati pe loc, urmand ca ei sa-si recupereze investitia de la guvernul condus de Angelika Merkel. Stirea asta este senzationala fiindca poate urgenta finalizarea acestui proiect, practic in doar”, scrie unul dintre personajele “Este obligatoriu ca grupul nostru (doar noi trei, la care, eventual se pot adauga si alte persoane, functie de negocierile pe care le vom purta in aceasta toamna) sa finalizeze formarea Fundatiei sau Asociatiei, precum si obtinerea autorizatiilor necesare din partea BNR;

O delegatie din partea noastra este asteptata sa mearga la Moscova (undeva pe la sfirsitul lui septembrie, inceputul lui octombrie), care sa scotoceasca in arhivele secrete pe care rusii ni le vor pune la dispozitie (dar numai cele aferente soldului).  Mi s-a precizat ca este absolut total interzis (chiar pentru cercetatorii si istoricii rusi !) de a se umbla in aceste arhive, dar pentru acest proiect ei vor obtine o derogare si vom putea cerceta vreo 2 – 3 saptamini aceste arhive.

Acest proiect (soldul) nu poate fi amestecat cu proiectul Tezaurului, chiar daca partile sunt aceleasi; rusii recomanda, cu tarie (!!!) ca BNR sa nu amestece cele doua proiecte, in sensul ca de Tezaur sa se ocupe, pina la finalizare, doar Guvernatorul, iar de proiectul “soldului” sa se ocupe Vice Guvernatorul. Nu am inteles de ce cer rusii acest lucru, dar probabil ca ei au problemele lor interne.

Rusii ne cer ca noi sa obtinem un Raport de Evaluare intocmit de o reputata casa de audit international (KPMG, Deloitte, Ernest & Young, BDO, Price Watterhouse & Couper, etc.), DAR IN CARE VALOAREA REALA, ACTUALIZATA A SOLDULUI SA FIE CIT MAI MARE CU PUTINTA, PESTE 100 miliarde EURO, DACA SE POATE, FIINDCA CU CIT SUMA ESTE MAI MARE CU ATIT AU EI INTERES SA PREIA ACEST PROIECT !

Orice alt raport de expertiza obtinut in plus (Comisia Bergier, Banca Reglementarilor Internationale din Basel, Comisia Europeana, departamentul juridic, etc.) nu poate decit sa ne ajute si sa confirme valoarea soldului.
Avem nevoie ori de o aprobare suplimentara de la Guvernul Romaniei, ori de la Administratia Prezidentiala, prin care viitoarea noastra Fundatie este autorizata de BNR sa negocieze si sa finalizeze acest proiect.

Toate aceste acte si aprobari de mai sus le putem obtine in vreo 2 – 3 luni, daca ne miscam corect si cinstit, cu toate institutiile si persoanele care sunt si vor mai fi implicate in acest proiect. Stiu si mare parte din datele financiare, propuse de partea rusa, dar acestea le vom discuta cu prima ocazie, cand ne vom intalni”, mai scrie persoana in cauza.

Exista vreo implicare in toata aceasta poveste a lui Gelu Voican Voiculescu? Aproape ca nu am habar…

Daca insa reactiile externe ( ma refer la ancheta din Bundestag si probabil la alte reactii de prin Elvetia sa zicem), ar pune in dificultate partea romana?

Daca in curand vor aparea pe posturile de televiziune interviuri care vor lamuri o parte dintre aceste probleme? Intreb si eu, nu dau nici cu parul, nici cu imparul….

O sa pun poate si niste pdf`uri cu semnaturi si stampile, care sa arate unde suntem…

Un mail de acum cateva minute:”BNR nu va mai fi implicata, deoarece documente descoperite recent scot din ecuatie BNR. Problema a fost transferata din ograda BNR in cea a statului roman, mai exact al Guvernului si al Presedintiei. Este adevarat ca Moscova facuse o ofeta BNR -ului, dar neoficiala, adica nu era una scrisa, ci una transmisa prin delegati speciali, de tatonare. Oferta Moscovei catre BNR e din 8 august 2010, pe vremea cand nu se descoperisera noile dovezi. In acest moment BNR nu mai poate fi parte implicata in acest proiect.”