Domnul Ionescu ar vrea sa ia un credit in euro, dar nu poate. Rata ar fi prea mare fata de salariul pe care firma i-l plateste. Sa ceara o marire de salariu nu are cum, ca firma e inca pe pierdere. A intrebat la banca daca nu i se poate micsora dobanda. Nu se poate, i s-a raspuns. Banii sunt tot mai scumpi si mai avem de plasat la BNR rezervele minime obligatorii, care pentru noi sunt costuri. Domnul Ionescu nu mai stie ce sa creada. Oficialii BNR vorbesc despre reluarea creditarii, dar ca sa poti da credite ar trebui sa scada dobanzile. Care nu scad si din pricina ca Banca Centrala s-a angajat sa nu le scada in “urmatoarele luni”. Asa a citit domnul Ionescu in Raportul Fondului din martie 2012. Si a inceput sa se intereseze ce inseamna RMO si ce s-ar intampla daca ar scadea.
“Echipa (FMI-n.n.) a sfatuit autoritatile sa mentina actualele niveluri ale rezervelor minime obligatorii atat pentru depozitele in moneda nationala cat si pentru cele in valuta”, scrie in Raportul echipei Fondului. “Vom mentine neschimbate, in lunile urmatoare, ratele rezervelor minime obligatorii si vom actiona judicios in privinta ratei dobanzii de politica monetara”, se angajeaza BNR in scrisoarea de intentie semnata de Guvernator. Cum sa reia creditarea domnul Ionescu in aceste conditii?
Pentru el lucrurile sunt clare. Nu “iese” la scoring. Venit mic, grad de indatorare peste medie, refuzat imprumutul. Daca dobanda ar fi mai mica cu doua puncte procentuale s-ar incadra. Dar nu e. Ce naibii sunt acelea rezerve minime obligatorii si cine le-o fi inventat, s-a intrebat frustrat domnul Ionescu.
