Datele provin din bancile centrale nationale plus Banca Centrala Europeana. Mai intai, despre bancile noastre. La noua luni, pierderile depasesc 200 milioane de euro, pe total sistem. Cam jumatate inregistreaza pierderi iar cealalta jumatate, profit. La fel ca anul trecut. Daca imparti ROE pe segmente, obtii graficul de mai jos:
Se vorbeste nu de azi si nici de ieri despre nationalizarea bancilor. Ca e temporara, ca e permanenta, presa germana si cea franceza au pus in ultimele zile problema aceasta. Aveti linkurile la finalul acestui post. In 1980, au mai avut loc nationalizari bancare. Nu in stilul in care de Gaulle le facea, dar….
Intrati aici si jucati-va cu parametrii oentru a vede cum “se misca”diferitele outputuri in functie de inputuri. Discutam in special de recapitalizarea bancilor, dar si de altele..
Via Adrian Codirlasu
In bancile romanesti se petrec lucruri despre care nu se spune si nu se scrie din motive pe care unii le stiu, altii le inteleg iar ceilalti spun ca e imposibil sa se intample asa ceva. Cazul A. Sa presupunem ca un dealer face o tranzactie la ordinul unui client in suma de 15, sau 17, sau 20 de milioane de euro. Asta la ora 10. Pana dupa amiaza, cursul se duce in balarii, iar clientul e dispus sa ofere spaga pentru ca tranzactia sa fie stearsa ca sa isi limiteze pierderile. Caz concret, poate fi documentat. BNR habar nu are de asa ceva, decat daca cineva din interiorul bancii respective ii informeaza. Cazul B. Un sef de sucursala a unei banci de top, participa la o intalnire cu CEO-ul. Un expat care nu a demonstrat foarte multe la viata lui. Oarecum marginalizat. “Romanii sunt clienti de cea mai joasa speta” , spune ditamai presedintele bancii..
In 2007, cotidianul Wall Street Journal o dadea drept exemplu de economie performanta. Oficiali ai Moody`s o laudau. Dupa cateva luni, calvarul incepea. Mai intai au scazut exporturile. Apoi, banii trimisi din afara scadeau vazand cu ochii. In scurta vreme, a ajuns paria clubului select in care intrase victorioasa. Acum se discuta despre falimentul ei ca tara. Ce s-a petrecut intre timp? Cum a ajuns Grecia un fel de experiment al zonei euro si ce risca cei care au invitat-o “in marea familie Euroland”?
Reforma bancilor britanice va intarzia. Cu cat mai mare va fi intarzierea, cu atat mai tarziu va veni recuperarea. In Franta, urmeaza o saptamana de foc. Daca se va adeveri zvonul privind scaderea ratingului bancilor locale, ne putem astepta la inrautatirea situatiei din pietele financiare. Nationalizarea temporara a bancilor nu mai e un zvon susotit pe la colturi. Asta mai ales de cand situatia din Grecia demonstreaza ca toate planurile sofisticate concepute in marile birouri europene se pot arunca la gunoi. Despre sustinerea bancilor de catre State vorbeste si seful UBS, Oswald Gruber, intr-un interviu acordat Sonntag. Sigur ca e o mare porcarie asta, dar e cea mai mica, zic unii, fata de ceea ce s-ar intampla daca nu s-ar face. Daca atata stiu insa bancile centrale si Guvernele, ce naibii sa mai zici?
Sa tai cheltuielile cand esti in criza e ca si cum ai taia din ratia unui bolnav; cum o sa se mai intremeze? Pentru a mai usura efortul Statelor, adica al medicului care “face” portiile, Lagarde a cerut recapitalizarea bancilor. Ca sa aiba de unde da bani, chiar daca nu e cert ca o vor face. Sunt si ele pesimiste, iar o privire aruncata peste Europa le da dreptate. Din martie, activitatea economica a Europei pare a fi inghetat. In zona euro, cresterea a fost de 0,2% – între aprilie şi iunie. Activitatea nu a fost niciodată atât de lentă, desi oficial, regiunea a iesit din recesiune la sfarsitul anului 2009. Mai mult, apar frictiuni in interiorul statelor si chiar intre tari si guverne.
Dupa oferta refuzata de a se uni cu NBG, Alpha a acceptat mariajul cu Eurobank. Probabil vor urma si alte fuziuni in aceasta toamna. Un raport al Deutsche Bank sugereaza cateva nume si asocieri posibile. Cum ar fi de pilda Piraeus– -Postbank- – ATE BANK
..si o interventie a lui Stiglitz la Lindau Meetings
Se mai balbaia, mai articula prost cate un sunet, dar a ajuns unul din marii oratori. Cine a citit cele 4 Filipice ale lui Demostene stiu despre ce vorbesc. Acolo si in alte cateva discursuri sunt descrise sau se fac referiri la modul in care functiona atunci economia si sistemul bancar elen. Care era importanţa economică a băncilor, riscul activităţii bancare si cum erau cautate aproape permanent sursele secrete de capital. În economia ateniană nimic nu era clar. Puţine lucruri au putut fi cuantificate cu precizie în timp ce şi mai puţine au putut fi aduse la cunoştinţa publicului larg. Prin intermediul băncilor, identitatea deponenţilor – în special cele ale căror venituri erau „invizibile” – a fost ţinută în secret. Doar dacă dovedeau că au o reputaţie de integritate, bancherii erau capabili să colecteze şi să gestioneze sume mari de bani.
Continue reading