Aceasta nu este o postare pesimista. Aceasta este o poveste de iarna. E povestea lui 2011, iar personajele sunt cateva State.
Poveste de iarna, fara pic de morala
7
Tag Archives: banca centrala
Si Guvernatorii se imprumuta, nu-i asa? Bernanke si-a refinantat a doua oara creditul
Ben Bernanke trăieşte într-o casa cu trei dormitoare, luata printr-un credit ipotecar in 2004, credit facut pe 30 de ani. Casa lui – aproape de Capitoliu- se intinde pe 2.100 de metri square feet, are o valoare estimata la aproximativ 850.000 dolari. Cand a cumparat-o, prin 2004, a platit pentru ea 839.000 dolari. Mai are de achitat o “coada” de 672.000 dolari pe casă, după a doua refinanţare a creditului, scriu ziaristii de la WSJ.
Prima refinantare a facut-o in 2009 iar a doua in septembrie, la scurta vreme dupa ce FED a anunţat un nou program, cunoscut sub numele de “Operaţiunea Twist”. Bernanke a fost obligat cat e el de bancher central sa aduca la banca o adeverinta de salariu pentru ca sa i se aprobe imprumutul.
Bernanke joaca ocazional baschet, citeste mult (se lauda cu peste 200 de carti citite in ultimul an si jumatate pe Kindle-ul sau) si isi petrece serile impreuna cu sotia lui.
Guvernatorul Bancii Nationale a achizitionat un apartament de 110 mp in Bucuresti, pentru care a platit aproape 200.000 de euro. Locuinta, a carei suprafata atinge 110 metri patrati, a fost cumparata cu un credit ipotecar contractat de la Volksbank in 2006. Recent, creditul a fost rambursat.
It’s awful – Why did nobody see what`s happening?
E o parafrazam stiu. Regina Elisabeta, la o intalnire cu reprezentanti ai lumii economice a spus (eram in 2008): ‘It’s awful – Why did nobody see it coming?’ Cum naibii nimeni nu a vazut ce urmeaza? Lumea financiara s-a comportat ca un copil lasat la joaca nesupravegheat. Mai intai a spart un geam, apoi a dat foc unei case dar acum ameninta intreg cartierul. Ce fac parintii copilului? Se aduna in sedinte familiale si decid ca nu e bine cum evolueaza pustiulica. Poate ar merita o palma la fund, spune mama. Dom`ne sa nu ne grabim sa pleznim din senin. Sa vedem, poate o fi pubertatea de vina si in final isi va reveni, zice tatal. In vremea asta pustiulica pune la gatul oamenilor cutitul ca sa isi mai faca un ban.
Linkurile diminetii, plus doua discursuri ale lui Thatcher
Cafeaua intr-o parte, tigara in cealalta. Pun mancare Animalului, deschid incet computerul si ma uit la alertele sosite peste noapte in email.
Un interviu cu Sinn, presedintele institutului elvetian IFO, in Le Temps (necesita abonament, dar merge si cu un trial). E despre cum si cand s-a indatorat Germania si despre criza euro. Sinn face parte din grupul euroscepticilor, asa incat concluziile sale nu socheaza. Merita citit tot, nu poate fi rezumat. Idei plauzibile, prezentate corespunzator. E aici.
Un antidot al Black Friday, cu un video de exceptie despre consumerism.
New York Times: Banks Build Contingency for Breakup of the Euro. No comment, not at all….
Italian Prime Minister Mario Monti said the two biggest euro-zone countries are aware that Italy’s failure would lead to the end of the bloc’s single currency and the stalling of the continent’s integration. Din WSJ
Poate ca nu stiti care sunt cele mai “cool” 17 economii ale lumii. Luati de aici
Do you believe in Merkels? Un alt text foarte bine scris, din sectiunea Alphaville a FT
O poveste care mi-a placut mult cum e scrisa.
Si peste toate, iata ce inteleg eu prin lider. ceea ce nu avem acum. nici la nivel national, nici european:
iar aici, M. Thatcher despre moneda unica:
Maine sper sa fac un interviu cu prof. Altar. Moisa Altar.
Ne-am cunoscut la o conferinta, in urma cu circa doi ani. M-a cucerit prin simplitatea lui. In materie de economie, Moisa Altar e totusi o legenda. Din mana lui au iesit majoritatea economistilor sefi ai bancilor comerciale si jumatate din actualii directori din Departamentul de Cercetare al Bancii Nationale. E printre foarte putinii romani care se duce prin lume la congrese, ca sa stea de vorba cu laureatii Nobel in economie, cu care discuta de la egal. Pe seama lui, finantistii glumesc spunand ca daca bancherii au in buzunarul de la piept o poza cu Mugur Isarescu, Guvernatorul poarta in buzunarul de la piept o poza cu Moisa Altar. Ne-am revazut cu alte cateva ocazii (cea mai recenta chiar la intalnirea de vineri a bloggerilor) si sper sa “intremam” o discutie si maine. Cea mai recenta e disponibila aici. Pana maine, delectati-va cu asta:
O istorie crestineasca a falimentelor Greciei. Cum scrie la Deuteronom…
Pana acum, grecii au mai falimentat ca tara de vreo 5-6 ori. Prima data s-au imprumutat prin secolul al patrulea, de la Templul din Delos mai mult decat putea duce. Datoriile grecilor erau echivalente cu 215% din PIB (Winkler, 1933). Fireste, s-a facut un haircut intrucat altfel nu se putea. S-a taiat atunci circa 80% din datorie. In 1826, ca sa ne apropiem fulgerator, Grecia da iar faliment si e alungata de pe pietele international vreme de 53 de ani. Era in vremea Razboiului de Independenta (inceput la 1821, detalii mai jos). 1843 , alt faliment. 1893, un altul (haircut 70%). Urmeaza noi si noi falimente. A invatat Europa ceva din asta? Nimic. Dar ce zice Biblia? In Deuteronom, gasim asa: În anul al şaptelea vei face iertare. Iertarea însă va fi aceasta: tot împrumutătorul, care dă împrumut aproapelui său, să ierte datoria şi să n-o mai ceară de la aproapele său sau de la fratele său, că s-a vestit iertarea în cinstea Domnului Dumnezeului tău.Ceea ce grecilor li s-a aplicat cu succes.
Ne-am intors de unde-am plecat. Salvam bancile
Politicieni prosti si bancheri centrali nehotariti. Primilor nu ai ce sa le ceri. Celorlalti, poate mai putina auto-suficienta. In fond, la asta se reduce criza bancara pe care o vom vedea incepand din zilele astea: indecizii si baibaieli. Cineva parca da copy/ paste scenariului privind criza din 2008. Dexia mai primise cateva miliarde de euro de la Stat, pe care le-a returnat ulterior, proclamandu-si sanatatea financiara. KBC isi vinde banca privata qatariotilor. In Danemarca e la fel de rau. Grecii au salvat in ultimul minut una din banci (printr-un fond al Bancii lor Centrale). In Franta, in Germania, lucrurile stau la fel de prost in privinta sectorului bancar. Neincrederea e iar la cote inalte. Nemtii se tem ca francezii isi vor recapitaliza bancile pe banii tuturor europenilor. Francezii se tem ca Germania isi va urmari propriul interes, fara sa dea doi bani pe solidaritatea europeana.
Cu cat mai destept poti fi decat un laureat Nobel ?
Pornesc de la textul scris de Dan. Am mai scris la randu-mi despre stiinta economica si despre rateurile pe care le-a dat. Cel mai bun lucru pe care economiştii il pot realiza – este sa faca previziuni cu “daca” si cu “atunci”. Daca euro se va mai devaloriza din cauza crizelor europene iar Isarescu nu va dori sa intervina in piata, atunci e posibil ca leul sa se intareasca. Daca eu sunt flamand si un prieten ma invita la masa, e posibil sa accept (daca agenda mea nu include alte prioritati care ma obliga sa refuz). Economia este totusi un fenomen cu miliarde de piese care se misca simultan, iar a crede ca poti face prognoze infailibile inseamna ca esti debil. Una din limitele economiei tine de stiinta in sine. O alta limita tine de politic. De cei care ne guverneaza. Un economist de dreapta ar veni sa spuna de pilda ca trebuie dati afara 200.000 de bugetari si redus la 7 numarul ministerelor. Nimeni nu va lua o asemenea masura din ratiuni sociale. Pana si Reuters si-a pus problema “abolirii” Nobelului in economie. “The Guardian” la fel. Daca analizezi lista cu premiantii Nobel de-a lungul vremii, risti sa faci infarct. Unde gresesc totusi, economistii?
Se prosteste lumea? De ce nu exista lideri?
O importanta agentie de rating ar putea reduce “scorul” bancilor din Franta. Asta se va lasa iar cu turbulente pe pietele bancare, daca se va intampla. Chestiunea (desi simpla la prima vedere) aduce in discutie doua lucruri: cat de accurate sunt informatiile furnizate de agentiile de rating (cat de bine se documenteaza analistii care recomanda reducerile sau suisurile ratingurilor, daca informatiile la care au acces sunt ele insele accurate, daca nu cumva s-a trecut de la generozitate maxima la prudenta exagerata etc) si a doua de ce naibii singura retea credibila europeana- cea a bancilor centrale- nu isi construieste propria agentie de rating. Au informatii de prima mana, sunt mai credibile decat M, F si S&P si ar evalua mai corect decat o fac agentiile. Partea proasta e ca si in sanul bancilor centrale parerile divergente se inmultesc. Nu au lideri pe masura vremii. Trichet, inainte de pensie, nu mai pare interesat decat sa isi incheie fara scandal mandatul. Draghi isi are “ciudateniile” lui, Stark nu mai e… In locul lui a fost numit Joerg Asmussen, fost student al lui Axel Weber, ale caror competente fusesera apreciate drept insuficiente. Pe cine ne bazam? Nu sunt lideri.
Concertul trupei G7. Unde sunt vocile de altadata….?
2011, Marsilia. Trupa G7 se reuneste pentru un concert. Corul principalilor lideri se aude insa pe mai multe voci. Refrenul ramane intonat pe o singura voce, dar dupa asta, fiecare cu strofa lui. “Ne vom coordona deciziile. Suntem hotărâţi să avem o reacţie fermă şi coordonată la nivel internaţional” canta membrii trupei G7 Band, la unison. O parte din echipa tehnica a formatiei a parasit trupa (Jurgen Stark) iar disensiunile dintre membrii formatiei (Germania-principalul solist european si restul trupei) par sa ameninte urmatoarele turnee. Daca ne uitam in trecut, succesele concrete asumate de G7 Band nu mai sunt atat de laudate. Mai toate concertele se incheiau cu refrenul “Am luat masuri decisive, am raspuns prompt si viguros crizei”, dupa care urmau alte furtuni pe scena. Poate ca trupa a obosit iar vocea nu mai e cea de odinioara (doua diniori-sic!). Sa luam solistii pe rand: SUA- are inca o voce puternica, dar nu mai poate dansa- scartaie din toate incheieturile. Canta cu medicul curant in culise, ca sa intervina daca e necesar.