Preturile la alimente. La ce spune OECD sa ne asteptam?

OECD a publicat Raportul privind preturile materiilor agricole de baza cu estimari pentru acest deceniu si cel care vine. Dupa ce l-am rasfoit, concluziile pe scurt sunt cam acestea: Preţurile produselor agricole de bază au cunoscut o volatilitate ridicata (vezi mai jos grafic) în ultimii ani ani, începând cu scumpirile din 2007-08. După trei ani de turbulenţă, pieţele de mărfuri păreau să revină la condiţii mai calme la mijlocul anului 2010, dar conditiile meteo au cam inversat tendinta. O secetă severă a luat un tribut greu din recolta  de cereale din Federaţia Rusă, Ucraina şi Kazahstan,  scăderea producţiei de grâu lume fiind de aproape 5%- cea mai mare cădere din 1991. Recoltele de porumb în Statele Unite Statele au fost si ele afectate negativ de o vară fierbinte şi umeda. Inundaţiile din Pakistan şi alte părţi ale Asiei au redus recoltele de orez care au influenţat la randul lor pieţele regionale.  În cazul produselor lactate, o combinaţie a cererii puternice din Federaţia Rusă şi Asia de Sud-Est şi consumul din Oceania au contribuit la creşterea puternică a preţurilor. Nu vin vremuri usoare.

Continue reading

De ce se vor scumpi alimentele

Cresterea preturilor la alimente nu trebuie sa surprinda. Face parte din “circle of life”. Daca analizam ultimii 200 de ani vedem  chiar ca aceste evolutii sunt normale. Revolutia industriala a dus la scaderea ponderii agriculturii in PIB, oamenii s-au dus sa construiasca fabrici si uzine pentru ca se alegeau cu mai multi bani. Pana cand s-au trezit ca mai nimeni nu se mai ocupa de agricultura, iar oferta in scadere abrupta, le scumpea mancarea. În Marea Britanie, unde a început Revoluţia Industrială, ocuparea forţei de muncă in agricultura a scăzut la 20 la suta din total (suntem in 1880). Pe continent, lucrurile mergeau in aceeasi directie, dar cu viteze diferite. Belgia şi Finlanda- mai puţin de 30 la sută şi Ţările de Jos – 35 la suta. Prin 1960, ocuparea forţei de muncă era de aproape de 5 la sută în Marea Britanie şi Belgia şi aproximativ 10 la sută în Ţările de Jos, Finlanda, Suedia şi în Germania de Vest. Doar Franta a avut o pondere mult mai mare a populaţiei din agricultură (în jur de 20 la suta).

Continue reading

Cata energie intra in componenta unui produs? Drumul de la ferma la furculita, energetic vorbind

Mai mult de jumătate din energie este utilizată pentru produsele cu grad inalt de prelucrare si ambalare. Pe “junk food”- chips-uri, gogosi etc. Aproximativ o treime este folosită pentru produse de origine animală, cum ar fi carne, ouă, lactate. A sasea parte merge pe cereale, fructe si legume, care sunt la baza unei alimentaţii echilibrate. Cu alte cuvinte, energia relativă pe care o investim in fiecare grup de alimente reflectă fix invers modul in care ar trebui sa mancam.

Producţia de alimente convenţionale şi distribuţia acestora necesită o cantitate uriaşă de energie- zece la sută din energia utilizată anual în Statele Unite a fost consumată de către industria alimentara. Trei calorii de energie sunt necesare pentru a crea o calorie de alimente comestibile. Asta in medie, desigur. Unele alimente necesita mai multa energie (carnea de vită de exemplu necesită treizeci şi cinci de calorii pentru fiecare calorie de carne de vită produsa) . Unii zic ca e mult. Altii ca e putin. Cert e ca practicile industriale ne-au condus la aceasta situatie.

Continue reading