Gheorghe Apostol, proprietarul unui mic business in industria IT&C. Are afaceri de 1,5 milioane de euro pe an. A solicitat acum o luna unei banci locale, un imprumut de 50.000 de euro, dar a fost refuzat. Motivul? Compania sa are nevoie de o restructurare, i s-a spus de catre reprezentantii bancii. Desi piata de desfacere este 90 la suta asigurata, bancherii i`au spus ca vin vremuri dificile si ca produsele sale de IT nu vor mai fi cumparate. Asa ca, daca vrea creditul de 50.000 de euro, sa faca bine sa dea afara din cei 20 de angajati. Sau sa gireze cu sediul firmei, care valoreaza probabil de zece ori mai mult. Apostol se intreaba cum au facut bancherii calculele ca trebuie sa dea oameni afara, cata vreme nimic nu indica asa ceva. Cat despre gajarea unui imobil de 500.000 de euro pe putin (o vila cu etaj), nici nu poate fi vorba. “E abuziv sa ceri garantii de zece ori mai mari decat imprumutul”, spune el nervos. De partea cealalta, dupa ce s-a uitat mai bine de o luna peste dosarul de credit, banca nu da inapoi niciun pas. Apostol e convins ca pretentiile bancherilor sunt la misto, numai ca sa nu dea creditul. “Voi merge la alta banca, normal, insa cineva ar trebui sa ii ia la intrebari pentru blocarea asta a imprumuturilor. Nu e normal sa fii refuzat in baza unor indispozitii ale cuiva, fara argumente economice clare”, spune el. In lipsa unui mediator bancar, Apostol vrea sa le scrie celor din BNR, ANPC etc. La noi, institutii abilitate special pentru a prelua asemenea cazuri nu exista.
In Franta, in ultima luna, mediatorul bancar a primit 2000 de dosare, dintre care 1500 privesc plangeri ale companiilor cu mai putin de 50 de salariati. Pana acum, din cele 2000 de dosare, au fost rezolvate 470, dintre care 62 %, in favoarea companiilor. La noi, ARB continua sa promita an de an ca ombudsmanul bancar va aparea, fiind doar o chestiune de cateva luni. E drept, am auzit si bancuri mai bune.