Motto: Soc pe piata valutara. Leul va atinge nivelul record al ultimilor 3 ani, ajungand sa valoreze  5 euro. Isarescu, disperat

Germania si populatia germanofila din Franta, adica ceea ce a mai ramas din zona euro, traiesc momente dramatice.  Moneda odata europeana, tinde sa se deprecieze  in fata leului romanesc pana la pragul de 5 euro pentru un leu.  Germania sugereaza ca ar putea adopta leul romanesc, dar Isarescu a impus conditii dure economiei nemtesti (conditii cunoscute sub denumirea de “Tratatul de la Bucuuresti”).  Pentru a trece la leu, Germania trebuie sa treaca pe un consum irational, bazat pe creditul cu buletinul si sa mareasca anual salariile cu 12% indiferent de fundamentele economice. Deficitul de cont curent nu trebuie sa coboare sub 14%, iar rata inflatiei nu trebuie sa fie sub triplul mediei inflatiei din Romania urmatorilor 20 de ani. Cancelarul german i-a facut o vizita Guvernatorului BNR pentru a depune oficial cererea de adoptare a leului, dar Isarescu a evitat sa dea un raspuns ferm.

Romanul i-a vorbit oaspetelui german despre motorul exporturilor noastre, adica vinul de Cramposie,  care a ajuns nu numai la Casa Alba, dar astronautii rusi au recuperate o sticla goala de “Casa Isarescu”chiar de pe Luna.

Guvernul roman a crescut salariile bugetarilor pentru a patra saptamana consecutive, astfel incat acestia castiga acum de 11 ori mai bine decat mediu privat, fiind in plus scutiti de taxe. Seful FED i-a trimis omologului sau roman o scrisoare in care il roaga sa nu mai atace dolarul intrucat acest lucru oblige FED sa renunte la o parte din rezervele sale in lei, adica 90% din rezervele valutare ale SUA.

Gyvernul roman a anuntat ca nu mai construieste autostrazi din cauza mizeriei pe care santierele le lasa in urma, fiind mai convenabil sa le importe gata facute din strainatate.  La peste 200 de ani de la deschiderea procesului Nastase, fostul premier a fost achitat post-mortem si obligat sa ii remita matusii Tamara mostenirea primita candva in mezozoic.

Baiatul Guvernatorului a mai depasit o data viteza legala tot in Pitesti, dar Politia i-a inmanat un certificate prin care Costin se oblige sa nu circule cu mai putin de peste 50 de km peste limita pentru muritorii obisnuiti.

Seful Guvernului a plecat ieri la Washington pentru a acorda un imprumut Fondului Monetar, slabit de crizele mondiale. Imprumutul  va fi unul de tip preventive, in sensul ca cei de la FMi au fost preveniti sa nu mai ceara altul.

De la sediul FMI, Premierul a mai facut un apel catre grecii care isi retrag banii din banci sa nu mai vina cu ei in bancile din Romania pentru c ail va sun ape Guvernator care ar putea declansa oricand efectul Balassa Samuelson, aflati pentru moment intr-o dilema sugerata de Tosovsky, atat Balassa cat si Samuleson fiind cunoscuti  pentru sentimentele lor anti-elene.

Economia Romaniei a crescut cu peste 18%, la o inflatie de 0,2% dupa acceptarea cererii a doua landuri germane de a se alipi Romaniei. Mai sunt asteptate aprobarile in cazul celorlalte 15 state din SUA si a Elvetiei, care doreste sa renunte si ea la francul elvetian in favoarea leului.

( Fatalmente, textul este un pamflet)

Dl. Ionescu amutise instant. De cate ori premierii din tara lui luau un imprumut, nu treceau mai mult de cateva luni si lui ii cresteau taxele ori impozitele. “Un miliaaaaaaaard de euro?”se intreba dl. Ionescu, izbind cu piciorul in pisica lor neagra  cumparata special pentru a-i proteja de necazuri. La ce 666 le-o trebui?

Il chema rapid pe Vasilescu de la doi, expert in chestiuni financiare. Vasilescu era si cenzorul Asociatiei de Proprietari, asa ca daca cineva pe lumea asta stia de ce Romania are nevoie de un imprumut in plus, Vasilescu era acela!. Dar Vasilescu tacea discret. Mormai ceva cu atacuri speculative pe leu, ca acuma ar fi perioada optima pentru atacatori, ca uite ce gogorite spun unii de prin BNR ca vom avea inflatie fara cresteri de preturi, dar nu indrazni sa spuna mai mult. Devenise unul de-ai LOR.

Georgescu in schimb, parea plin de aplomb. “Hai bey ce naibii, a luat si premierul un credit cu buletinul. Pariem ca va invoca deficitul dupa ce va mari salariile, ca sa aiba cum sa cheltuie banul? Ce`sh copil? E an electoral! Cum sa iei UN MILIARD pentru deficit cand tu ai angajament cu ala de la Fond ca nu depasesti deficitul?  E ca si cum un infirm de ambele picioare s-ar interesa de pretul adidasilor!

Georgescu avea dreptate. Nu e pentru curs, e pentru salarii, isi explica mai mult pentru el dl. Ionescu. De platit vor plati banii aia de peste fix 7 ani, ce treaba am eu? O sa fiu la pensie atunci, pupat Piata Endependenti! Si se duse la culcare.

A doua zi, cand se afisa intretinerea la bloc, Ionescu facu infarct.Scadenta venise  mai devreme decat se asteptau locatarii…

, care era mai abil si stia cum sa traga clapa fara sa se cunoasca la “indicatorii de performanta” .

• Shadow economies around the world – Vox EU
• Spring 2012 Journal of Economic Perspectives – Tim Taylor
• Cyclicalists should start talking about structural issues too – Noahpinion
• The Next Digital Revolution in Education? Grading – Digitopoly
• The Benefits of Manufacturing Jobs – ESA
• How income inequality contributed to the Great Recession – Till van Treeck
• What Really Happened in the Neolithic Revolution? – Acemoglu and Robinson
• Will the elections in Europe change economic policy? – Bruegel
• Monetary Policy Response Op-Ed – Mike Konczal
• When Will Main Street Return to Wall Street? Don’t Hold Your Breath (Barron’s) versus Kass: Buy in May and Go Away (TheStreet)
• Unemployment Rate Without Government Cuts: 7.1% (WSJ)

• Larry Summers vs. the long-termers (Washington Post)
• Occupy London Tour Shows Bankers Profiting Amid Poverty (Bloomberg)
• The Climate Fixers (New Yorker)
• Felix Salmon: The neutrino arbitrage (Reuters)
• Are Smart Phones Spreading Faster than Any Technology in Human History? (MIT Technology Review)
• Studying school quality, to fight inequality – MIT News
• Silly things for this Wednesday morning – MacroMania
• Minimum Age for the NBA – The Sports Economist
• European philosophy of social science – Dan Little
• Yeager v. Tobin – Uneasy Money
• Yes, there is austerity – The Economist
• Questions for Tim Noah – Brad DeLong
• Larry Summers vs. the long-termers – Ezra Klein
• Assessing Structural Unemployment Arguments – Mike Konczal
• Structural Unemployment Talk Is Nonsense – Peter S. Goodman
• Price of a diploma: Class of 2012 faces tough job market – EPI
• Increasing American Jobs Through Greater Exports to Africa – Brookings
• Will Rich People Desert the US if Their Taxes Go Up? – Bruce Bartlett
• Private Jobs Increase More With Democrats in White House – Bloomberg
• Net Neutrality and Economic Equality Are Intertwined – NYTimes.com
• President Obama’s “To-Do List” for Congress – The White House
• Central Bankers under Siege – Raghuram Rajan
• Central banks should do much more – Roger Farmer
• ‘They aren’t here to learn, they’re here to pass’ – Joris Luyendijk
• (Current ECB) Monetary policy is no panacea for Europe – Macro Matters
• Commodity Futures Investing: Method to the Madness – Dallas Fed
• Perhaps the Biggest Libertarian Bias in Economics – Richard Serlin
• BLS: Job Openings increased in March – Calculated Risk
• Interconnectedness and Cooperation? – William Dudley
• Conditional Inflation Now! – Econbrowser

Discutia e cu un om care are pe mana zeci de miliarde de euro-bani gratuiti, nu credite- si cu care am discutat in statia de tramvai din Berna. Omul circula cu tramvaiul desi, vorba cuiva, daca era un roman in aceeasi pozitie, sigur avea ante-mergatori si era intr-un X5 cu geamuri fumurii.”Fost Romania negociam ajutor SME ( IMM-n.m.DP). La Bucuresti vazut Mercedes si Porsche cata adunam USA si Europe la un loc. Eu vandut last year BMW cumparat Dacia Logan. Criza este, deci facem adjustements”, mai zice elvetianul.

Deceptia lui in relatia cu Romania? “Orice posibil la dumneavoastra, deja invatat asta. Nimic sigur, nimic dureaza more than 6 luni”. Vrem ajutat Romania dar primari ,ohoooo, buzunare largi aveam. Nu dam bani asa la noi. Vrem program concret si bun pentru oamenii”, mai zice elvetianul.

2. Invatamant. Am fost la Politehnica din Lausanne. Fotografiile vorbesc de la sine, dar nu asta e la ceea ce m-as rezuma. Spatiul e total neconventional pentru Romania (si nu doar pentru noi).  profesori de fizica, biologie, psihologie cognitiva samd se aduna in acelasi loc si discuta. Ce a iesit din asemenea discutii? ceva banal dar extrem de util.

Un scaun cu rotile pentru persoanele cu dizabilitati, scaun condus prin miscarea mainii, fara volan sau alte pedale. Atingi umarul stang-caruciorul o ia la stanga.  Il atingi pe cel drept, o ia la dreapta. Psihologii cognitivi au “desenat” impreuna cu biologii, schema “medicala”, inginerii au construit fizic acest scaun, fizicienii au contribuit cu calculele lro samd. Acolo studiaza si romani.

Costul studiilor: 1000 chf pe an. O sa revin cu detalii absolut fascinante.

Va inchipuiti insa un profesor la o politehnica romaneasca punand la cale un demers similar cu un biolog, psiholog samd? Sa ne ajute Domnul!

3. Istvan. Fost cioban la noi, ex-cioban si in Italia. Acum muncitor intr-o padure langa St Moritz. Castiga cam 3300 CHF net si lucreaza  10 ore pe zi. Dar 10 ore in stil elvetian, nu romanesc. Are 3 pauze ( la 11, la 13 si la 16) , munca incepe la ora 9 si nu depaseste ora 18,30. E din Covasna si nu vorbeste foarte bine romana. “Domnu`Dan, plimbat seful la mine cu elicopter aratat padurea de sus”, zice. “”Speriat la mine, crezut moarte acuma cade elicopter. Pfuai!

Mancarea o face seful de echipa, Luigi. Felul intai, doi si desert. Plus un pahar de vin sau de  ceva asemanator palincii. Tot seful il ia in week end la el acasa si petrec impreuna. “Atunci se bea serios. In week end sau dupa program. Daca esti prins baut la serviciu, ai zburat de tot. E multumit, va reveni in Romania ca sa fie “noah, ceva trainer”, chestie de care e tare mandru, la cei cativa ani de scoala pe care i-a facut.

“Foresterii”elvetieni au vizitat Romania si au fost ingroziti. “Anul trecut vizitat localitatea Zabala, unde un cetatean a fost reimproprietarit cu padure si voia un management de calitate, asa ca ne-a angajat pe noi. Am fost acolo si am constatat un paradox extraordinar. Inginerii silvici din Romania, desi foarte bine pregatiti intelectual, taiau padurea fara niciun fel de reguli. pe banii nostri, am decis sa aducem cativa padurari aici si sa le aratam cum se taie pentru ca ecosistemul sa nu sufere. Sigur ca ne costa mult, dar ne doare cand vedem uneori bataia de joc la adresa padurilor romanesti”, imi spune un inginer elvetian. Istvan e de departe cel mai fericit.

4. High tech

Televizoarele  la care te poti conecta la facebook si chatta cu cei care se uita in acelasi timp la acelasi program cu tine? O realitate banala pentru elvetieni. Sau sisteme  care iti permit sa te conectezi din orice colt al lumii te-ai afla la programele tv de pe televizorul de acasa? No problem!

Nu mai zic de cardurile bancare obisnuite, considerate “proaste”. Exista cardurile cu un fel de “token”incorporat: permit ca la fiecare cumparatura online sa dai un cod unic de autentificare, nu “staticul” cod format din ultimele 4 cifre, care poate fi spart de hackeri

As putea delira la nesfarsit despre industria orologeriei, unde elvetienii s-au prins de potentialul pietei asiatice si produc strict pentru ei adevarate podoabe din aur, care se vand instant.

Romania continua sa se complaca in mici porcarii care ne dau aerul de mici țațe  europene. Placerea invartirii in rahat si a flegmei nu ne-o poate lua nimeni. Daca Elvetie e tara lui Heidi, Romania e tara lui “Hai, dii!” ( măi Batore ).

PS. La Otopeni, unde am ajuns azi noapte, intreb un taximetrist cat imi ia pana in Berceni. Raspunsul  lui: Nu merg  in Berceni, incercati la alt coleg. Colegul imi cere 150 de lei. E trecut de miezul noptii, doar n-o sa va duc pentru 30 de lei!!!”. Revenisem in Romania, era clar!

(va urma cu episoade legate de francul elvetian, Banca lor Nationala s.a.)

De aici

Aici puteti vedea cele mai recente date ale Bancii Reglementelor Internationale cu privire la interventiile Bancilor straine pe piata valutara.

Mai intai cateva date:

Cele mai active banci sunt cele din Marea Britanie (36,7%) din totalul tranzactiilor se fac prin ele.  In total, se tranzactioneaza in medie pe zi 4.000 de miliarde de dolari echivalent. De cand cu criza, cifrele au crescut. In 2007, anul anterior crizei, se tranzactionau 3.300 miliarde de dolari. Cele mai multe tranzactii sunt spot (ele au crescut in timpul crizei cel mai puternic, cu 48%) si care reprezinta 37% din total tranzactii- cam 1500 miliarde de dolari pe zi.

Tranzactiile fw si swap au crescut mai putin- 7%. Cota de piata a tranzactiilor cu dolari e in scadere, cele mai tranzactionate fiind aussie-ul (dolarul australian), dolarul canadian, euro si yen. Lira sterlina a pierdut si ea teren, francul elvetian a scazut marginal ca pondere iar monedele emergente urca in clasament (lira turceasca si won-ul coreean).

Scurt rezumat: BNR intervine periodic in piata valutara, chiar daca cu discretie . Interventiile nu sunt “agresive” si nici “molcome”- depind ca volum de adancimea pietei, care in Romania nu e una foarte consistenta. Sa nu uitam insa ca nivelul cursului de schimb tine si de politica fiscala, de nivelul dobanzilor, de politica de tarifare in general la preturile administrate si, nu in ultimul rand, de investitiile straine. Principala problema nu consta in nivelul leu/eur, ci de gradul de competitivitate al Romaniei. O depreciere peste un anumit nivel al leului ar insemna presiuni suplimentare pentru sectorul populatiei imprumutat preponderent in valuta, companiile care au obligatii in valuta si desigur in bilanturile bancilor. Ar castiga exportatorii, dar aici sunt mai multe de spus. Alte banci centrale (FED de pilda) publica cu regularitate interventiile pe piata valutara, la  o luna dupa ce ele au loc. Poate ca mai multa transparenta si din partea altor banci  centrale nu ar fi un efort atat de mare. Am utilizat ca surse in acest articol datele FED, BNR, BIS, Dofin

Efectul in piata al interventiilor BNR

Cand BNR cumpara valuta, asta duce la creşterea volumului lichidităţilor din sistemul bancar, ceea ce conduce la deprecierea monedei naţionale. Invers, vânzarea de valută de către banca centrală are ca efect aprecierea monedei naţionale prin reducerea volumului de lichidităţi în monedă naţională de care dispun băncile comerciale.
Influenţarea nivelului cursului de schimb nu este, însă, singurul motiv al intervenţiei băncii centrale pe piaţa valutară. Sistemul Rezervelor Federale (Fed) indică patru motive pentru care ar putea interveni pe piaţa valutară [Dominguez (1999), pag. )]:  influenţarea evoluţiei cursului de schimb , calmarea unor pieţe dezorganizate,  reconstituirea deţinerilor de rezerve internaţionale sau sprijinirea băncilor membre în realizarea operaţiilor lor valutare.
Nu mai spun de faptul ca în cazul ţărilor cu economii mici şi deschise, cu pieţe financiare puţin dezvoltate flotarea liberă a cursului de schimb poate să inducă o volatilitate extremă (cu efecte negative asupra importurilor şi exporturilor, putând să determine, în acelaşi timp, creşterea presiunilor inflaţioniste)

Intervenţia pe piaţa valutară presupune, în acest caz, că banca centrală cunoaşte nivelul de echilibru al cursului de schimb şi dispune de mijloacele necesare pentru orientarea lui spre acest nivel.
De asemenea, având în vedere că rata de schimb reprezintă o relaţie între preţurile a două valute, rezultă că măsurile de politică valutară ale unui stat vor avea efecte asupra variabilelor macroeconomice din celălalt stat. Pentru a promova stabilitatea schimburilor şi a împiedica câştigurile de competitivitate prin deprecierea monedei naţionale, membrii Fondului Monetar Internaţional au hotărât în 1977 să respecte anumite obligaţii legate de cursul de schimb.

Interventiile BNR sunt ori sterilizate, ori nesterilizate.

Cele  nesterilizate sunt atunci când intreprinderea lui Mugur Isarescu vinde băncilor comerciale valută contra monedei naţionale, are loc o reducere a rezervelor valutare ale băncii centrale concomitent cu reducerea lichidităţii din sistemul bancar. Prin efectul de multiplicare, asistam la reducerea ofertei de monedă naţională şi, în  final, aprecierea monedei naţionale.  În mod similar, cumpărarea de către banca centrală de valută străină de la băncile comerciale contra monedei naţionale determină creşterea lichidităţii din sistemul banca. Efectul final va fi reprezentat de creşterea ofertei de monedă naţională şi, deci, deprecierea monedei naţionale.
Intervenţia nesterilizată pe piaţa valutară e o versiune alternativă de implementare a politicii monetare, în care sunt utilizate obligaţiuni în devize şi nu obligaţiuni denominate în moneda naţională, ca şi în cazul operaţiunilor clasice de open-market.

Intervenţia sterilizată  pe piaţa valutară presupune compensarea modificării activelor externe printr-o modificare de sens contrar a activelor interne, astfel încât în urma acestor operaţiuni masa monetară să nu se modifice. Intervenţia sterilizată poate să ia diferite forme. Atunci când BNR vinde valută băncilor comerciale contra monedei naţionale, ea poate anula deficitul de lichiditate prin efectuarea de plasamente pe piaţa interbancară sau cumpărarea de titluri de stat cu angajament de răscumpărare.
Dacă  reducerea rezervelor externe este perfect compensată de creşterea titlurilor cumpărate cu angajament de răscumpărare, lichiditatea din sistemul bancar rămâne nemodificată. Scade, însă, ponderea deţinută de obligaţiunile în valută în activul băncii centrale şi creşte ponderea deţinută de titlurile emise în monedă naţională. Similar, în portofoliul de investiţii al băncilor comerciale creşte ponderea deţinută de titlurile în valută şi scade ponderea titlurilor emise în  monedă naţională.

Dacă aceste modificări ce se manifestă la nivelul bilanţului băncilor comerciale au efect asupra cursului de schimb depinde de gradul  de substituţie între titlurile străine şi cele emise în monedă  naţională. Dacă titlurile străine şi cele emise în monedă naţională sunt perfect substituibile, altfel spus, dacă în condiţia de paritate a ratei dobânzii nu există termenul ce reprezintă prima de risc, intervenţia sterilizată  pe piaţa valutară nu are efecte asupra cursului de schimb.

intervenţia BNR- sterilizata sau nu- poate să influenţeze anticipările jucatorilor din piata cu privire la cursul leului.  Dacă acestia consideră că banca centrală utilizează  intervenţia sau pentru a semnala mersul viitor al politicii monetare, anticipările acestora cu privire la oferta de monedă naţională se vor modifica. Această modificare duce la revizuirea anticipărilor cu privire la cursul de  schimb şi implicit modificarea cursului de schimb la momentul actual. De exemplu, o cumpărare sterilizată de valută efectuată de către banca centrală poate fi interpretată ca semnalând o politică monetară mai laxă în viitor, care va determina deprecierea imediată a monedei naţionale. In plus, pentru ca intervenţia să fie eficientă este necesar ca operatorii de pe piaţă să nu fi anticipat modificarea de politică monetară. Dacă banca centrală nu are o percepţie clară cu privire la acţiunile viitoare de politică monetară sau nu reuşeşte să implementeze modificările anunţate, anticipările companiilor sau bancilor nu vor fi realizate şi acest canal de determinare a cursului de schimb va deveni ineficient.

Ca sa nu ma refer doar la BNR, am sa dau un exemplu din Cehia.  BNC a intervenit  si ea episodic pe piaţa valutară, de fiecare dată în scopul evitării unei aprecieri excesive a cursului de schimb. A fost sprijinită astfel competitivitatea externă a economiei cehe, prevenindu-se o adâncire excesivă a deficitului de cont curent fără a fi puse în pericol ţintele de inflaţie. Cumpărările de valută efectuate de BNC au exercitat un impact temporar şi limitat asupra evoluţiei cursului de schimb, nefiind afectată tendinţa acestuia de apreciere pe termen lung. Cumpărările de valută au fost în mare măsură sterilizate prin operaţiuni reverse repo şi prin emiterea de certificate de depozit ale BNC. In prezent, sterilizarea nu mai este costisitoare pentru BNC; dimpotrivă, dacă cursul de schimb al monedei naţionale nu se depreciază, operaţiunile de sterilizare devin profitabile pentru banca centrală, ceea ce asigură acestei politici o sustenabilitate financiară ridicată.

(Deficitul de lichiditate al sistemului bancar (DL) are următoarea definiție: DL = CA – R < 0, unde R = rezerve, CA = componenta autonomă netă a lichidității. Când sistemul bancar are un deficit de lichiditate, banca centrală este creditor net, adică poziția netă a lichidității (PL) este pozitivă: PL = IS – ID > 0, unde IS = valoarea instrumentelor prin care banca centrală oferă lichiditate (pe scurt instrumentele pe partea ofertei), iar ID = valoarea instrumentelor cu care banca centrală absoarbe lichiditate (pe scurt, instrumentele pe partea cererii). Între DL și PL există următoarea relație: DL+PL = CA – R + IS – ID.= 0)

Zeci de  economişti  contemporani  şi-au  pus  imaginaţia  la  lucru pentru identificarea surselor esenţiale ale dezvoltării: Bauer, Clark, Hirschman,  Lewis,  Myrdal, Prebish, Singer s.a. Dificultăţile economice cu care se confruntă, în prezent, mare parte din populaţia globului, demonstrează fie că „reţeta dezvoltării” nu a fost găsită, fie că – dacă aceasta există – ea nu a reuşit, deocamdată, să câştige încrederea şi interesul decidenţilor politici spre a fi consecvent implementată. De exemplu, presupusa „reţetă a dezvoltării” recomandată asiduu de organismele internaţionale – stabilizare macro, management statal al echilibrelor financiare şi intensificarea asistenţei financiare externe pentru ţările sărace – a generat implicaţii adverse în multe ţări care au experimentat un astfel de program.

În viziunea tradiţională asupra dezvoltării economice, s-a presupus că Lumea a Treia este săracă datorită lipsei capitalului. Astfel, soluţia ar consta în transferul de bani de la cei dezvoltaţi la cei subdezvoltaţi.  După 1950, numai Banca Mondială a acordat ţărilor în curs de dezvoltare o asistenţă financiară de peste 300 mld. dolari. Însă, cei peste 40 de ani de transferuri internaţionale către Lumea a Treia nu au adus beneficiile scontate. Ajutoarele externe de miliarde de dolari, oferite cu generozitate ţărilor africane de organismele financiare internaţionale, au avut eficacitate modestă sau au înregistrat eşecuri usturătoare în planul reducerii sărăciei (India, unele ţări din America Latină şi Africa). Există, în prezent, numeroase lucrări care demonstrează că asistenţa financiară externă nu creează şi nici nu se corelează, în sine, cu factorii esenţiali ai prosperităţii (A se consulta în acest sens Deepak Lal (2002), Peter T. Bauer, Equality, Third World and Economic Delusion, London, 1993; Paul Johnson (2003), Doug Bandow şi Ian Vasquez (2001). De exemplu,  Bandow  şi  Vasquez  demonstrează  caracterul  falimentar  al  programelor  de  asistenţă financiară externă ale Indiei: începând cu „first five year plan” din 1951 şi până în 1990, India a primit cea mai mare asistenţă financiară din toate ţările subdezvoltate, estimată la 55 miliarde $. Deturnarea unei mari părţi a acestor resurse în programe guvernamentale iraţionale, măcinate în general de fenomenul corupţiei care a condus la „osificarea” elitelor statului. Astăzi, după peste 50 de ani de economie centralizată, un procent la fel de mare de indieni (40%) trăiesc sub limita sărăciei. Exceptând puţinele cazuri în care ajutoarele internaţionale au avut rezultate  – când milioane de oameni au fost salvaţi de la înfometare în anii 1950 şi mai apoi în 1960 – asistenţa financiară externă a fost un eşec total, încurajând corupţia şi socialismul.).
Rezultatele raportului FMI indică, de asemenea, faptul că instituţiile manifestă un puternic efect asupra volatilităţii performanţei economice: cu cât instituţiile sunt mai „sănătoase”, cu atât mai mică va fi volatilitatea creşterii economice
Impactul factorului instituţional pare a fi unul semnificativ chiar şi atunci când între ţări există diferenţe semnificative în privinţa unor fenomene şi politici precum inflaţia, supraevaluarea ratei de schimb valutar, deschiderea externă ori deficitul bugetar. Rezultatele arată că o creştere cu o deviaţie standard a indicelui agregat al guvernării va
reduce volatilitatea creşterii economice cu aproape 25 de procente. De exemplu, dacă aranjamentul instituţional din ţările Africii ar fi la fel de bun precum media tuturor celorlalte ţări, atunci volatilitatea economică în regiune s-ar reduce cu peste 16%.
Dani Rodrik analizează explicaţiile formulate, în mod tradiţional, cu privire la diferenţele mari existente în nivelul venitului pe cap de locuitor. El reduce aceste explicaţii la trei surse
determinante, factorul geografic, factorul internaţional şi factorul  instituţional. Dintre aceştia, factorul instituţional este cel care se remarcă printr-o consistenţă a regresiei în planul corelaţiilor cu PIB/real pe locuitor. Rezultatele arată faptul că indicatorul calităţii instituţionale este singurul corelat pozitiv şi coerent cu nivelul venitului

Tranziţia a reprezentat aproape intotdeauna un mod de afirmare, mai mult sau mai puţin transparentă, a grupurilor de interese. Din acest punct de vedere, atât procesul de tranziţie cât şi integrarea europeană, ca transformare de sistem, readuc în discuţie argumentul lui Mancur Olson (1999) cu privire la relaţia dintre rent-seeking şi performanţa economică. Potrivit acestuia, grupurile de interese tind să reducă eficienţa alocării resurselor, contribuind la polarizarea vieţii politice în diverse matrice redistributive, lucru valabil nu numai în cazul oligopolurilor sau cartelurilor, ci şi în cazul sindicatelor sau al birocraţiei din sectorul public. Toate acestea duc la lărgirea sferei de acţiune a statului, cu efecte semnificative asupra performanţei economice şi direcţiei de evoluţie a societăţii.
În planul performanţei economice, dacă restrângem analiza la evoluţia economiilor din zona euro, studiile empirice ilustrează o accentuare a decalajului de creştere economică între SUA şi Uniunea Europeană. De exemplu, în perioada 1990-2005, rata medie de creştere economică în zona euro a fost de 2%, inferioară mediei de 2,3% înregistrată în anii 1980. Dacă în perioada anilor 1980 rata de creştere în zona euro a fost, în medie, cu 0,5 puncte procentuale inferioară celei din SUA, după 1990 acest decalaj s-a
lărgit. De exemplu, între 1996 şi 2005, când zona euro a crescut în medie cu
2,3%, economia SUA a valorificat avansul în domeniul tehnologiilor informaţiei şi a realizat o rată medie de creştere de 3,4%, cu peste un punct procentual peste media zonei euro. Decidenţii de politică economică din UE au recunoscut în repetate rânduri slăbiciunile structurale ale economiei europene, de unde şi diversitatea de agende şi pachete de reformă, unele dintre ele cu vădite componente instituţionale, menite să corecteze deficienţele (şi de competitivitate) identificate şi decalajele de performanţă economică. Se
cuvine a menţiona binecunoscuta Strategie Lisabona, care îşi propunea până în 2010, idealist, să transforme UE în „cea mai dinamică şi competitivă economie bazată pe cunoaştere din lume”. Eşecul recunoscut al Agendei Lisabona a deschis nevoia de a înscrie evoluţia economiei UE în cadrul unor noi ţinte economice, sociale şi ecologice, sintetizate prin Agenda EU 2020.

Asadar, institutiile. Pai cum sta Romania la acest capitol? Ia sa auzim…

Surse:

Fundamentele Institutionale Ale Performantei Economice. Studiu De Sinteza by Marinescu, Cosmin
Acemoglu, Daron, Simon Johnson, şi James A. Robinson, 2001, „The Colonial Origins of Comparative Development: An Empirical Investigation,” American Economic Review, vol.
91, December
Acemoglu, Daron; Robinson, James, 2008, The Role of Institutions in Growth and Development, Commision on Growth and Development, Working Paper no. 10, World Bank
Aidis Ruta; Estrin, Saul, 2005, Weak Institutions, Weak Ties and Low Levels of Productive
Entrepreneurship in Russia: An Exploration, American Economic Association, www.aeaweb.org/annual_mtg_papers
Aron, Janine, 2000, Growth and Institutions. A Review of the Evidence, The World Bank
Research Observer, vol. 15, no. 1 (February 2000), pp. 99–135
Bandow, Doug; Vasquez, Ian, 2001, Perpetuating Poverty, Cato Institute, Washington, 2001
Bastiat, Frédéric, [1848], Ce qu’on voit et ce qu’on ne voit pas, Editions Romillat, Paris, 1993
Bauer, Peter T., 1981, Equality, Third World and Economic Delusion, Cambridge, Mass.:
Harvard University
Baumol, William J., 1990, Entrepreneurship: Productive, Unproductive, and Distructive, Journal
of Political Economy, vol. 98, nr. 5,
Blaug, Mark, 1992, Teoria economică în retrospectivă, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti
Coase, Ronald, 1997, „Natura firmei”, în Oliver Williamson şi Sidney Winter, Natura firmei.
Origini, evoluţie şi dezvoltare, Ed. Sedona, Timişoara
Demsetz, Harold, 1969, „Information and Efficiency: Another View-point”, Journal of Law and Economics 12
Dodd, Randal; Mills, Paul, 2008, “Outbreak: US Subprime Contagion”, Finance & Development  44(4): 15-19
Dutraive, Véronique, 2009, „Economic Development and Institutions. Anatomy of the New New  Institutional Economics’ research program”, in Revue de la regulation, no. 6
Edison, Hali, 2003, „How strong are the links between institutional quality and economic
performance?”, in Finance and Development, IMF, vol. 40, no. 2,
Eggertsson, Thráinn, 1990, Economic Behavior and Institutions, Cambridge University Press
Elsner, W., 1989, Adam Smith’s Model of the Origins and Emergence of Institutions; The Modern  Finding of the Classical Approach, Journal of Economic Issues, vol. XXIII, no. 1
Epstein, Richard, 1995, Simple Rule for a Complex World, Cambridge, MA: Harvard University  Press
Foss, Kirsten; Foss, Nicolai, 2006, “Entrepreneurship, Transaction Costs, and Resource
Attributes”, International Journal of Strategic Change Management
Frankel, Jeffrey; David Romer, 1999, „Does Trade Cause Growth?” American Economic Review, vol. 89
Glaeser, Edward L.; La Porta, Rafael; Lopez-de-Silanes, Florencio; Shleifer, Andrei, 2004, Do Institutions Cause Growth, Working Paper 10568, National Bureau of Economic Research,Cambridge
Gwartney, J., Holcombe, R. G., Lawson, R., 2004, Economic Freedom, Institutional Quality, and Cross-Country Differences in Income and Growth, Cato Journal, vol. 24, no. 3