Draga Jurnalule, sa stii ca sunt tare furios. Stii ca aseara am fost la crasma aia din centru si am cerut un whyskey si un suc fara zahar. N-aveau suc, mi-a adus barmanita doar spirtoasa. Suc mi-am cumparat de la buticul de langa. Cand a vazut ca vin cu suc “din afara”, barmanita s-o enervat si mi-o spus ca nu am voie sa consum decat de la ei din crasma. Pai, zic, daca nu aveti, cum sa consum? In fine, aia ca nu se poate, eu ii zic sa ia whiskeyul inapoi si sa imi dea o cafea simpla de 3-4 lei si o sa trag de ea 3 ore. Aia se inverzeste la fata, eu ma inrosesc la plamani. Eu nu vreau sa ma dau batut, ea nu vrea sa se dea nebatuta, in fine. Deci, Jurnalule, s-a ajuns la un compromis. Fata m-a rugat sa tin sticla de suc sub masa ca sa nu vaza ailalti clienti ca beau suc din ala, eu am acceptat si totul s-a stins intr-un virtual pupat Piata Endependenti.
Hamburg, seara, crasma. Am pofta de ceva dulce si intreb chelnerul daca au inghetata. Era septembrie, nu prea era vremea inghetatelor, dar aveam eu pata pusa pe dulcegaria cu pricina. Chelnerul, zambitor, imi spune ca nu au, dar ca imi poate face pe loc una. “Cam cu ce ati vrea sa fie?”, ma intreaba. Ii zic ca mi-ar placea cu banane, aroma de vanilie si topping de ciocolata. Chelnerul se inclina si pleaca. In 30 de minute vine cu o inghetata de-ti curgeau toate secretiile cavitatii bucale. Fix cu banane, arome de vanilie si toppingul cerut.
P.S. Ideea acestui post nu e ca stiu nemteste, cum s-ar putea crede…
O crasma din centrul Bucurestiului,
