Un super text

Papandreu se revolta la deea unei Comisii internationale care sa supravegheze finantele Greciei

Aici gasiti cele mai importante evenimente legate e piete, in viziunea Deutsche Boerse.

Urmeaza Portugalia? Seful Deutsche Bank a avertizat ca daca Grecia pica, se duce si Portugalia. Graficul confirma in parte

Nu trageti in pianist. Piesa e proasta nu interpretarea

Un text excelent scris, in WP

In cazul tarii noastre, deficitul bugetar – diferenta dintre veniturile si cheltuielile bugetului Statului – are trei cauze. Criza din lume, coruptia de la noi si lipsa unei viziuni/strategii  e termen lung a Romaniei. Criza a dus la scaderea productiei (fara o reducere corespunzatoare a cheltuielilor sociale). Coruptia a dus la furaciuni cu carul din banii publici si la cresterea economiei subterane. Lipsa unei strategii de tara a fost bomboana de pe tort. Daca Romania nu gaseste nise pe care poate deveni un brand international nu are nicio sansa sa performeze. Lumea e intr-o miscare rapida. Daca nu te adaptezi, crapi cu toata tinta de deficit atinsa.

In graficul de mai jos gasiti evolutia unor indicatori legati de executia bugetara.

Dupa cum au evoluat incasarile din cota unica, putem merge sa ne culcam linistiti. Cota unica si-a facut cat a putut treaba, cota unica poate sa moara. Impozitul progresiv ar trebui sa urmeze, dar teama mi-e ca nu avem calcule de senzitivitate care sa ne arate plajele optimale din punct de vedere al acoperirii deficitului in cazul aplicarii “progresivului”.

Pasul doi ar fi majorarea altor taxe si impozite (proprietate, fiscalizarea agriculturii), dar suntem in an electoral. Poate din 2013 asadar…Oricum, tinta de deficit zero, la care vrea presedintele sa ajungem, mi se pare o prostie pentru Romania de azi.

Poate ar merita sa ne gandim si la o alta teorie, cea a deficitului sistematic (elaborata de un tip cam chelios, pe nume William Beveridge), care spune ca se poate ajunge la echilibrul general economic pe calea deficitului bugetar. Dezvoltata plecand de la Keynes, teoria admite existenta unui deficit bugetar care sa relanseze economia si sa asigure ocuparea deplina. “In viitor, scria Beveridge, statul va avea in sarcina o noua functie publica”. Pentru atingerea ocuparii depline politica bugetara poate folosi reduceri de impozite (pentru relansarea consumului si reluarea productiei) sau cresterea cheltuielilor, mai ales a celor pentru investitii. Prin jocul lor multiplicator cheltuielile suplimentare pot antrena  o crestere a veniturilor distribuite, care sa permite statului sa creasca,intrarile fiscale si sa compenseze suplimentul de cheltuieli initial.
Mai jos aveti un grafic privind calitatea infrastructurii in cateva tari. Graficul masoara pe o scala de la 1 la 7 acest indicator. Unu inseamna execrabil iar 7 inseamna foarte buna. Romania e acolo unde e. Pas de atrage investitori..

Exista si limite, sustine teoria, date in principal de capacitatea de imprumut a statului, situatie in care Romania sta foarte confortabil. Dar o politica fiscala axata pe reducerea nivelului impozitelor si taxelor (cu efecte favorabile in stimularea consumului si investitiei private) trebuie dublata de o reducerea a volumului cheltuielilor  publice.

Pe termen scurt, deficitul bugetar diminueaza economisirea nationala, duce la scaderea ofertei de fonduri pe piata, ceea ce poate determina cresterea ratelor dobanzii. Volumul de investitii scade, consumul se reduce, economia se contracta, somajul creste.
“Sentimentul” pietelor plus efectele in economie ale deficitelor bugetare mari pot duce  la scaderi consistente pe burse si la deprecieri, uneori bruste, ale monedelor nationale.

Nivelul deficitului bugetului general consolidat a oscilat de la -1,5 % PIB, in anul 1991, la -5,4% PIB, in anul 2008, ajungand la -7,2% in anul 2009.  In ultimii ani, aceasta “miscarea” deficitului bugetar a fost influentata de cresterea cheltuielilor de capital necesare proiectelor initiate de guvern, de cresterea indeosebi a cheltuielilor cu bunurile si serviciile in detrimentul cheltuielilor cu investitiile, pe fondul reducerii capacitatii de finantare prin veniturile obtinute din investitiile straine directe, mai ales pe fondul crizei economico-financiare actuale.
Mai jos aveti incasarile la buget ca procent din PIB in cateva tari.

In literatura de specialitate sunt vehiculate mai multe curente de opinie in functie de care poate fi analizat impactul deficitului bugetar asupra economiei. Pe de o parte, avem efectele pe termen scurt asupra consumului si efectele pe termen lung asupra economiilor nationale si asupra investitiilor, asupra crearii de locuri de munca. Pe de alta parte, se aduce in atentie ipoteza neutralitatii pe termen lung a deficitului bugetar prin prisma finantarii acestuia pe seama contractarii datoriei publice. Astfel, deficitul bugetar este, pe de o parte, un rezultat al scaderii volumului activitatii economice, care duce la micsorarea veniturilor persoanelor fizice si juridice, ceea ce inseamna o scadere a bazei de impozitare si deci o scadere a veniturilor bugetare. Pe de alta parte, un deficit bugetar ridicat poate insemna reducerea investitiilor guvernamentale, cu impact asupra locurilor de munca si asupra politicilor de cheltuieli bugetare in domeniul ocuparii. Prin masurile care se urmaresc pentru finantarea deficitului bugetar (cresterea fiscalitatii, reducerea cheltuielilor bugetare, cresterea datoriei publice), putem vedea cu ochiul liber si impactul asupra pietei muncii pe termen scurt si lung.Mai jos, evolutia importurilor in Romania si cateva tari. Suntem “campioni” regionali ai acestei evolutii.

Astfel, pe termen scurt, deficitul bugetar diminueaza economisirea nationala, duce la scaderea ofertei de fonduri pe piata, ceea ce determina cresterea ratelor dobanzii. In acest context, volumul de investitii scade,
consumul se reduce, cu efecte asupra volumului activitatilor economice si asupra locurilor de munca.
Numarul somerilor inregistrati in ultimii ani arata o reducere a volumului activitatii economice, ceea ce are implicatii si asupra veniturilor si cheltuielilor bugetare. Un numar mai mare de someri inseamna, pe de o parte, mai putine venituri la buget, iar, pe de alta parte, cheltuieli mai mari cu protectia si asistenta sociala.

Avand in vedere faptul ca productia este determinata de capacitatea de productie existenta care, la randul ei, este influentata de stocul de capital, in conditiile in care cresterea deficitelor bugetare genereaza reducerea investitiilor, stocul de capital va creste intr-un ritm mai lent. Daca aceasta situatie se perpetueaza pe o perioada mai indelungata, capacitatea economiei de a produce bunuri si servicii va descreste substantial. De asemenea, sporirea fluxurilor de active financiare catre investitorii straini, ca urmare a cresterii deficitelor bugetare, determina, totodata, si expatrierea unei parti importante a venitului national sub forma de dobanzi, profit sau renta. Mai mult decat atat, atunci cand deficitele bugetare determina reducerea stocului de capital, productivitatea marginala a muncii scade, deoarece fiecare salariat are mai putin de lucru, in timp ce productivitatea marginala a capitalului creste datorita raritatii acestuia. Prin urmare, o astfel de situatie va conduce la reducerea salariilor reale si la cresterea ratei profitului.

Un alt canal prin care deficitele bugetare afecteaza economia pe termen lung este cel al impozitarii. De fapt, problema porneste de la alegerea celei mai bune modalitatii de finantare a deficitului. Finantarea prin datorie publica va genera in viitor impozite suplimentare, care vor afecta contribuabilii, direct, prin reducerea venitului disponibil, si, indirect, prin pierderile de utilitate generate de impozitele care distorsioneaza activitatea economica. De asemenea, in cazul in care nu vor creste impozitele se poate proceda la reducerea cheltuielilor guvernamentale, dar atunci se va pune probleme stabilirii acelor categorii de cheltuieli care urmeaza a fi “sacrificate”.
Vezi mai jos rata de taxare din Romania si cateva tari. De ce ar venit investitorul strain in Romania?

Una dintre cele mai mari categorii de cheltuieli bugetare, cu legatura directa cu evolutia pietei muncii, este bugetul asigurarilor sociale (cheltuielile pentru pensii). Bugetul asigurarilor sociale inregistreaza inca din anul 2006 deficite anuale, in anul 2009 ajungand la cel mai mare deficit, cu o valoare de circa 1,5 miliarde euro, cheltuielile anuale pentru pensii constituind cea mai mare categorie de cheltuieli bugetare, ponderea acestora in produsul intern brut fiind de 8%, cu tendinta de crestere in anii urmatori. Aceste cresteri ale cheltuielilor cu pensiile sunt determinate, in primul rand, de procesul de imbatranire al populatiei si de reducerea populatiei active. Prognozele arata ca, la nivelul anului 2050, la 100 de cetateni activi vor fi 149 de persoane inactive, iar populatia de peste 65 de ani va depasi 5 milioane de locuitori, fata de 3 milioane cat reprezinta in prezent, efectele pe termen lung fiind scaderea fortei de munca si insuficienta resurselor economice necesare sustinerii persoanelor varstnice.
Cat de “eficient” ne utilizam talentul, vedeti mai jos. Scala e de la 1-7, 1 insemnand minim si 7, maxim.

Pentru Romania un asemenea raport al securitatii sociale, aflat la mai putin de o persoana activa la un pensionar, arata ca ne aflam intr-o profunda criza a securitatii sociale, care nu-si are solutia in reforma pensiilor, chiar daca aceasta poate sa fie necesara, ci in refacerea raportului dintre cei ocupati productiv si pensionari prin stimularea directa si puternica a cresterii numarului locurilor de munca, cu deosebire in sectorul afacerilor private, prin intermediul unor politici care favorizeaza investitiile, fara a provoca fenomene inflationiste majore. Daca avem in vedere ca, in viitorul apropiat, cresterea investitiilor va fi organic legata de noile tehnologii care creeaza putine locuri de munca, probabil ca un asemenea raport ocupati productivi/pensionari va fi judecat in
termeni calitativi, prin calitatea productivitatii muncii.
Mai jos, indicele competitivitatii globale.

O modalitate prin care sa se depaseasca problema finantarii publice a sistemului de pensii si a programelor de beneficii pentru somaj este sustinuta de economistii Orio Giarini si Mircea Malita, prin sustinerea sistemului de
vouchere si realizarea unui parteneriat public privat pentru administrarea sistemului de munca si educatie prin investitii punctuale in crearea cunoasterii, pe parcursul intregii vieti.

Una peste alta, daca nu reformam sistemul fiscal din radacini, daca nu imbunatatim mecanismul colectarii si nu depolitizam insstitutiile cu atributii in controlul fiscal, o sa fim fix unde suntem si acum, cu mentiunea ca ceilalti vor fi toti deasupra. Degeaba ne incadram “riguros” in tinta de deficit.

Surse:

Consecinţele deficitului bugetar în România în contextul crizei actuale.
Ball, L., Mankiw, G.N., „What Do Budget Deficits Do?”, NBER Working Paper Series, Working Paper, 5263, 1995
Bouvier, M., Esclassan, M.C., Lassale, J.P. (1997). Finance publiques, LGDJ, Paris, France Burda, M., Wyplosz, C. (2002). Macroeconomie. Perspectiva europeană, Editura All Beck,
Bucureşti
Dinu, M. (2010). Economia de dicţionar. Exerciţii de îndemânare epistemică, Editura
Economică, Bucureşti
Dornbusch, R., Fischer, S. (1997). Macroeconomia, Editura Sedona, Timişoara
Eberstadt, N., „World Population Implosion?”, The Public Interest, American Enterprise
Institute for Public Policy Research, 1997, www.aei.org/article/8057
Friedman, M. (1992). Capitalism şi libertate, Editura Enciclopedică, Bucureşti
Gheţău, V. (2007). Declinul demografic şi viitorul populaţiei României, Editura Alpha MDN,
Buzău
Giarini, O., Maliţa, M. (2005). Dubla spirală a învăţării şi a muncii, Editura Comunicare.ro,
Bucureşti
Gupta, S., Keen, M., Clements, D., Fletcher, K., de Mello, L., Mani, M., „Fiscal Dimensions of
Sustainable Development”, Pamphlet Series, No. 54, 2002, Fiscal Affairs Department,
International Monetary Fund
Horne, J., „Indicators of Fiscal Sustinability”, IMF Working Paper, WP/91/5, 1991
Lenain, P. (2000). FMI-ul, Editura Coresi, Bucureşti
Lipsey, R.G., Chrystal, K.A., (2002). Principiile economiei, Editura Economică, Bucureşti
Raffelhüschen, B., „Generational Accounting in Europe”, The American Economic Review,
Vol. 89, No. 2, 1999
Romer, D., „What Are the Costs of Excessive Deficits?”, NBER Macroeconomic Annual, 1988,

Istoria se repeta. Germania, scrie e-Kathimerini, ar fi cerut ca grecii sa renunte la o parte din politica fiscala daca mai vrea sa stea in zona Euro (ceea ce nici asta nu e foarte sigur). “Externalizari” ale politicii fiscale au mai fost. Si in Grecia si in Romania (nu fac prin asta o comparatie intre starea economiilor celor doua state). Despre intrarile in default ale grecilor am scris anul trecut, aici. In cazul Romaniei, treaba nu era mult diferita atunci cand venea vorba sa fim “salvati” de la faliment. Se intampla prin anii 1930.

Romania s-a aflat si ea in situatia de a fi monitorizata de alte tari si de a i se cere sa faca reforme economice radicale inca dinaintea infiintarii FMI. Eram pentru Europa cam ceea ce este astazi Grecia. Atat ca pe atunci notiunea de „speculatori financiari” sau de “instrumente financiare derivate” nu era des intalnita.

In ianuarie 1933, anul de varf al crizei economice romanesti si mondiale, guvernul taranistului Alexandru Vaida-Voevod a incercat sa gaseasca o solutie pentru revitalizarea economiei romanesti. Aceasta a fost intruchipata de semnarea unui acord financiar cu Consiliul Societatii Natiunilor. Numit “Planul de la Geneva” (aveti linkul putin mai jos), prin acest acord tara noastra se angaja sa ia “toate masurile posibile pentru a restaura echilibrul bugetar si pentru a efectua o reforma financiara extinsa”. La randul lor, tarile creditoare promiteau Romaniei asistenta financiara in domeniile finantelor si contabilitatii. Adoptarea planului de la Geneva a iscat numeroase discutii la nivelul Parlamentului. In 1934, rivalitatea dintre taranisti si liberali a avut ca victima si acest Plan, pe care prim-ministrul Gheorghe Tatarescu a refuzat sa-l mai aplice. „Consiliul Societatii Natiunilor va organiza o colaborare tehnica consultativa cu guvernul roman in vederea stabilirii unui program de restaurare economica si financiara”. Asa suna articolul al doilea din Acordul semnat in 1933 la Geneva, intre Romania si SNU prin care expertii Natiunilor Unite monitorizau fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti.

Condusa prost si atunci, Romania inregistrase  in anii anteriori (1916-1922) un deficit bugetar de 11 miliarde lei.  Datoriile externe ale Romaniei catre Franta, Anglia, SUA, Italia, Belgia, au fost “rezolvate” prin lansarea „imprumutului de stabilizare” la banci din strainatate, la costuri uriase.

Pentru garantarea rambursarii acestor bani, s-a concesionat, la 1 iulie 1929, fabricarea chibriturilor catre firma suedeza Svenska Tradsticke Aktiobolaget. Intrucat banii nu ajungeau, alte trei imprumuturi au fost contractate in perioada 1930-1932.

Primul, stabilit in 1930, cu firma americana International Telephone and Telegraph Corporation, a fost urmat de concesionarea pe zece ani a retelei telefonice. Ca asta-i viata. Cand esti la ananghie, ti se ia nu doar umbrela, ci si ciorapii, batista si lenjeria intima.

La 10 martie 1931 a fost negociat, la Banque de Paris et de Pays-Bas si la alte banci, imprumutul de dezvoltare cu un total de 53 milioane dolari S.U.A. In plus, Romania a concesionat catre o societate suedeza, refacerea si constructia de sosele in Romania.

In sfarsit, in 1932 a fost lansat un imprumut de 75 milioane franci elvetieni pentru acoperirea leilor intrati in circulatie.

• Ce masuri a luat Guvernul de atunci?

Criza din 1929-1933 a dus la cresterea pretului la produsele agricole.  Foarte multi mici proprietari s-au aruncat sa ia credite de la banci, ca sa se dezvolte. Ei au imprumutat bani de la bănci ori de la persoane particulare cu care au cumpărat maşini agricole, animale de rasă, seminţe selecţionate sau au plătit forţa de muncă închiriată. Pana si cei mai săraci dintre săteni au împrumutat bani dar pentru a cumpăra alimente în perioadele critice ale anului, în lunile de dinaintea recoltării, când rezervele lor din recolta precedentă erau epuizate, pentru care au plătit, un DAE  de până la 50%.. Odată cu scăderea preţurilor produselor agricole toţi aceşti ţărani datornici au devenit insolvabili.

Vazand ca problema e generalizata si capata proportii ridicate, Statul a pus in practica masuri fiscale de sprijin a exporturilor de cereale, promovand legile de conversiune a datoriilor agricole din 1932 si 1933, si respectiv legea asanarii datoriilor agricole, din acelasi an.
Diminuarea preţului pământului a fost atât de mare încât, în foarte multe cazuri nu mai acoperea valoarea creanţei restante.

• Agricultorii au fost salvati, dar cu pretul falimentelor bancare

În plus, deposedarea debitorilor de averea avută în proprietate era foarte riscantă. Erau multi si cand se trezeau cu executorul la usa, isi pierdeau brusc bunele maniere. Statul a emis patru legi de conversiune a datoriilor agricole. Cea din 7 aprilie 1934, reducea datoriile agricole şi urbane la un cuantum de 50% şi la plata lor eşalonată în decurs de 17 ani, cu o dobândă de numai 1% pe an.

Măsura a salvat pe agricultori de la faliment, dar  multe banci au inregistrat pierderi masive si au crapat.

Astfel, dacă la bilanţul din 31 decembrie 1930 fuseseră înregistrate 1 122 bănci comerciale, cu un capital social de 16 980 milioane de lei, la 31 decembrie 1941 numărul lor scăzuse la 272, iar capitalul social la 7 500 milioane de lei. Nu numai că prin aplicarea legii de conversiune din 7 aprilie 1934 organizaţia bancară a României a primit o lovitură violentă, dar, în acelaşi timp, ea a exclus total populaţia de la credite. Mitiţă Constantinescu (azi o celebra sala in BNR) scria prin 1943, că, după conversiune, milioane de ţărani şi de muncitori nu mai găseau nicăieri credite pentru rezolvarea celor mai elementare probleme ale lor.

Ca veni vorba de banci, iata ce scria Argetoianu: “La începuturile guvernării noastre (Se fac referiri la cabinetul condus de N. Iorga (18 aprilie 1931-6 iunie 1932), în care Constantin Argetoianu a deţinut portofoliul Ministerului de Finanţe.), chestiunea băncilor nu s-a pus în mod acut. Simptome îngrijorătoare îmi erau încă semnalate din toate părţile. Băncile se înmulţiseră în perioada inflaţiei peste măsura bunului simţ; ele fuseseră întemeiate fără nici un control, cu capitaluri prea mici sau chiar inexistente şi erau conduse fără nici un control de toţi şmecherii în goană după un automobil sau în căutarea unui mijloc de a-şi resconta poliţele la Banca Naţională. Optzeci la sută din clientela unor asemenea bănci era alcătuită din oameni sleiţi prin dobânzile uzuale, dobânzi cu atât mai mari cu cât banca era mai mică, şi din agricultorii deveniţi insolvabili atât prin copleşirea datoriilor, cât şi prin lipsa de remunerare a producţiei. Legea cametei, care lăsase intact pasivul fiecăruia nu vindecase răul, şi execuţiile  silite se înmulţeau din zi în zi, ameninţând cu nimicirea pe toţi producătorii fără să salveze băncile creditoare imobilizate până în gât şi ameninţate şi ele în existenţa lor prin exigenţele  rescontului pe diferite trepte. Mi-am dat seama încă de atunci că o nouă organizare a regimului bancar şi o descătuşare a debitorilor  printr-o largă conversiune a datoriilor devenise ineluctabilă. Greutăţile pe care le-am întâmpinat cu Banca Bercovici, cu Banca Moldovei, cu Banca Chrissoveloni, cu zeci de bănci mai mărunte din provincie şi într-o măsură mai redusă cu Banca de Credit şi cu Banca Românească – fără să mai pomenesc de Banca de Scont, de Banca Agricolă, de băncile săseşti şi şvăbeşti din Ardeal pe trei sferturi îngheţate – au fost floare la ureche pe lângă tot ce am suferit din pricina Băncii Blank (Aluzie la răsunătorul faliment al “afacerii Marmorosch-Blank” – 21 octombrie 1931). Acolo dârdâia văpaia cea mare, acolo se înteţise focul. Nesocotita instituţie care se încurcase în întreprinderi de sute şi sute de milioane, care trebuia să răspundă de avutul câtorva zeci de mii de nenorociţi şi să facă faţă unui pasiv de peste 4 miliarde nu se mai ţinea decât în proptele şi ameninţa întreaga noastră economie naţională  prin prăbuşirea ei”

• In materie de somaj- acorduri pentru a-i primi pe romani la munca in strainatate

Pentru a atenua şomajul, în anul 1930, România a semnat cu Franta un acord prin care Hexagonul se angaja să primească la muncă pentru exploatare de păduri, pe o perioadă nedeterminată de timp, mai multe mii de cetăţeni români. Acordul a funcţionat şi în perioada de după criza economică, însă anul de vârf a fost 1931, când Franţa a acceptat 14 704 persoane astfel că măsura nu a putut diminua decât într-o măsură nesemnificativă rata şomajului din România acelei perioade.

• Exportatorii au primit prime si subventii, fiind stopat importul produselor care puteau fi fabricate in tara

Practic, exportatorii primeau prime de export, erau incurajati prin subventii sa cultive plante industriale, Statul instituind chiar monopoluri in ceea ce priveste aprovizionarea si desfacerea produselor agricole.

E drept, nu eram in Uniunea Europeana de azi si nu semnasem Pactul Euro Plus. :)

Izbucnirea crizei economice din 1929-1933 a dus insa la scaderea productiei industriale, cu exceptia exploatarii petrolului, si a preturilor la produsele agricole si industriale, cresterea numarului de someri. Circa 10 000 intreprinderi de diverse categorii au fost declarate falimentare. in 1932, cand criza a atins apogeul in Romania, valoarea productiei industriale a scazut cu 50% in ansamblul economiei. Singura ramura care a continuat sa aiba cresteri de productie a fost cea petroliera. Masurile luate de Guvern au avut caracter protectionist – tarife vamale, prime de export, scaderea importului de produse ce puteau fi fabricate in tara, finantarea obiectivelor industriale, diversificarea productiei prin aparitia unor produse noi (cu focus pe industria optica si acustica).

S-au pus bazele industriei electrotehnice, care producea articole de inalt nivel tehnic, precum becuri, transformatoare, aparate radio, motoare electrice. De asemenea, statul, prin comenzile sale, destinate, in mare masura, apararii nationale, si-a adus contributia la refacerea economiei.

• mi se pare zuper ciudat ca pe sosele avem sute de masini blocate iar in aer niciun avion inghetat!!!

• Cum se face ca iarna soselele sunt blocate de zapada, dar vara nicio sosea nu e blocata de canicula????

• De ce nu exista oare masini de inzapezire care sa opereze pe timp de vara asa cum sunt masini de deszapezire pe vreme de iarna?

• Daca tot sunt pluguri care inainteaza aproape indiferent de cat de multa zapada e, de ce nu leaga de ele o sanie cu care sa traga pasagerii inzapeziti???

• Nu e ciudat ca la doar o zi dupa ce Curtea Constitutionala a declarat ca nu se vor comasa alegerile, in Romania se declara COD PORTOCALIU???

• Oare nu ar trebui sa trecem in Constitutie, pe linga limitarea deficitului structural si a ponderii datoriei in PIB, si urmatoarea fraza: In Romania se interzice ca stratul de zapada sa depaseasca doi metri pe timp de iarna si un metru, vara???

• Exceptional materialul Realitatii TV, in care se compara iarna din comunism cu cea din capitalism. Urmeaza dezvaluiri despre cum era iarna pe vremea lui Gheorghe Doja, un interviu cu Tudor Vladimirescu despre impactul iernii asupra pandurilor si un final in exclusivitate cu nametii din vremea lui Decebalus per Scorilo inainte de a se lua la cafteala cu Traian.

• Agentul termic a paralizat in urma protestelor, fiind amenintat cu moartea de nea Ger. Zloata bate zlotul pana-i iese euro pe nas. Utilajele de deszapezire din Dubai nu mai fac fatza caniculei musulmane. Autoritatile din Husi au instalat corturi in centrul Dubaiului pentru homelesii inghetati din parcuri

Ger-ma-ni-aaaaa/ leul hai a-l a-dop-taaaa!!!

Bancile sa fie toate/Muntele de pietate!!

Inflatie, ochii plansi vor sa te vada 3D!!!

Jos dictatura RMO!

Isarescule, esti tare? Fa leul cat CHF de mare!!!

Ministrule premiant/ scade-acciza carburant!!!

Nu vrem bani nici creditare/ci doar bonusuri mai mare!!!

Fara efectul Balassa Samuelson! Jos Mafia!!!!

Core 2 tu pentru noi/ Esti ca Strauss Kahn doi!!!

Vrem executari silite/ decat norme explicite

Vrem curba Laffer sa fie dreapta!!!

Bancile sa le salvam/ cds-uri sa urcam!

Doamne, vino Doamne/ Sa vezi ce-a mai ramas din debitori..

Cum va evolua in perioada următoare procesul de imbatranire in Romania?

Va continua, insa cu intensitati diferite, determinand deteriorarea echilibrului între grupele mari de varsta: tineri, adulti, varstnici, cu consecinte sociale şi economice;

Populatia an varstă de 65 ani si peste va creste la nivel national de la 3,2 milioane persoane in anul 2010 la peste 5,1 milioane in anul 2050;
In mai putin de doua decenii, fiecare al 5-lea locuitor al Romaniei va intra in categoria „varstnicilor”;
Vom asista la accentuarea gradului de imbatranire demografica, in contextul unei extinderi a starii de saracie;

Va creste într-un ritm foarte intens populaţia de peste 80 ani, ponderea ei în totalul populaţiei vârsnice
Va creste cererea pentru ingrijirea institutionalizata pentru persoanele varstnice de peste 80 ani.

Implicaţiile acestui proces  pentru finanţele publice implică atât scaderea veniturilor la buget cat si cresterea cheltuielilor cu asistenta sociala. Fireste, Guvernelor le pasa mai degraba de cheltuieli pentru ca in ultimii ani, ajustarile au fost facute mai mult prin taiarea de cheltuieli decat prin cresterea de venituri.

Schimbarile demografice duc, potrivit  unui studiu al CE, la o crestere medie cu aproape 5% a cheltuielilor la nivelul intregii UE. Fireste, fiecare tara va suferi cu intensitate diferita, iar printre statele care vor avea de facut fata unor greutati semnificative din acest punct de vedere este Grecia (crestere estimata de peste 9% a cheltuielilor ) . La capatul opus este Polonia, cu o scadere a cheltuielilor  cu 2,7%. Elementul crucial este sistemul public de pensii. Tările în care impactul estimat este mai mic, în general, sunt cele care au pus în aplicare reforme majore care implică, de obicei, o privatizare parţială a sistemului de pensii.

Culmea e ca din totalul cheltuielilor cea mai redusa pondere o au cele cu sanatatea. Aici cifrele oficiale vorbesc despre  doua ipoteze. O crestere care sa adanceasca deficitele bugetare cu 1% in medie (CE) sau cu 3% (FMI). Diferenta este mare si se bazeaza pe investitia si rolul tehnologiilor noi.  O altă controversă, discutata pe larg în Comisia Europeană (2008), se referă la durata in timp a cheltuielilor pentru sănătate. Un punct de vedere este faptul că in timpul vietii, abia catre batranete apar perioade mai lungi de boală, care ar implica o creştere considerabilă a cheltuielilor de sănătate. Un alt punct de vedere este că majoritatea oamenilor care se stiu suferinzi isi pun deoparte bani din timpul vietii active pentru a avea o rezerva  pe care sa o utilizeze pentru probleme de sanatate viitoare, reducand aportul Statului la cheltuielile cu sanatatea.

Sa revenim la Romania

Îmbătrânirea demografică s-a declansat mai târziu în România în raport cu multe din tările europene dezvoltate pentru că si reculul natalitătii a început cu un decalaj. Nivelul  procesului a fost, si mai este încă, mai redus dar viteza este mai ridicată, pe fondul scăderii rapide si masive a natalitătii în anii 1990 -1994 si mentinerii acesteia la o valoare mică în anii următori (scăderea a fost mai rapidă si mai profundă în România).   În felul acesta, decalajul  este în  reducere.

1. Reculul natalitătii după 1989 si mentinerea ei la o valoare scăzută a avut si are avantaje economice si pentru individ/cuplu si pentru societate.  Această natalitate  scăzută va schimba însă dramatic structura pe vârste a populatiei si costurile vor apărea după 2025, când la vârstele avansate se vor afla generatiile mari dinainte de 1990 iar  populatia în vârstă de muncă va fi compusă  din generatii mai mici născute după 1989. Aceste generatii  voi plăti pretul  declinului demografic si al  accelerării îmbătrânirii demografice.

2. O redresare a natalitătii este  singura schimbare care ar putea diminua pe termen lung viteza  procesului de îmbătrânire.  O astfel de evolutie va duce însă – pentru un număr buni de ani -  nu la reducerea raportului  total de dependentă, ci la cresterea sa, prin raportul de dependentă al tinerilor.

3. Întreaga Europă se confruntă cu îmbătrânire demografică si consecintele economice si sociale  ale acesteia.  Se caută solutii.  Societatea va trebui să aloce din ce în ce mai multe resurse pentru o populatie vârstnică în crestere a proportiei  si a raportului său fată de populatia în vârstă de muncă. Sistemele actuale de securitate socială, sisteme născute în secolul al 19-lea si perfectionate în timp, par depăsite de amploarea evolutiilor viitoare. Rămâne de văzut care vor fi solutiile viitorului.

Intrarile proiectate pentru anii  2010-2030 arata ca in cazul barbatilor intrarile urmeaza sa aiba o anumita stabilitate in jurul valorii de 135 mii pana in jurul anului 2025 si crestere in anii urmatori, ajungandu-se la valori de peste 140 de mii in ultimii ani ai prognozei. Evolutia va fi diferita la femei: scadere a intrarilor pana in anul 2025 si  crestere in continuare, o crestere care devanseaza pe cea de la barbati. Ascensiunea sau declinul intrarilor provin din raportul in care se afla intensitatea pe varste a intrarilor – ratele de intrare, si dimensiunea populatiei   la varstele cu ratele cele mai mari de intrare.

Schimbare radicală în timpul crizei
Criza financiară care a izbucnit în 2007 a schimbat radical si problema datoriilor tarilor europene. De fapt, aceasta datorie  a inregistrat o creştere fără precedent şi a dus la contagiuni in sistemele bancare si financiare mondiale.  Grecia, Irlanda, Portugalia, Ungaria au ajuns la concluzia ca nu isi pot sustine cheltuielile fara un tampon de la FMI si CE. Cand problema a depasit puterea FMI de a arunca cu bani, ce s-au gandit Statele? Sa facem un fond de urgenta -Fondul European de Stabilitate Financiară (EFSF), care sa joace rolul imprumutatorului. Acesta va deveni  Mecanismul de stabilitate european (ESM), care va fi pregătit să acorde asistenta financiara guvernelor care se află în dificultate după perioadele de imprumut excesiv. Pietele insa continua sa faca presiuni, iar masuri suplimentare se vor dovedi necesare cat de curand. Oricare ar fi rezultatul acestei crize, zona euro va iesi profund transformata din aceasta provocare a monedei unice.
Nu spunem aici nicio noutate- in Europa cel putin cauza acestei parti a crizei este creşterea mare a datoriilor publice. Din 2007 până în 2011, rata de crestere  a datoriei publice în zona euro a fost intre  10% si 60%,

De unde atata crestere?
În ultimii 20 de ani, unele ţări (Finlanda, Irlanda, Spania, Suedia) au reuşit sa reduca ponderea datoriilor in PIB bazandu-se pe cresterea economica inregistrata. Întrebarea este dacă o creştere suficient de rapida poate fi o posibila strategie. Creşterea rapidă poate contribui la stabilizarea datoriei publice ca procent din PIB prin două canale principale:
1. Mecanic, viteza de creştere a PIB-ului este mai mare decat cea de crestere a datoriei. Raportul se diminueaza, prin urmare.
2.Cresterea PIB ridică veniturile fiscale fără a forţa guvernul sa creasca rata de impozitare, permitandu-i astfel reducerea ponderii  cheltuielilor fara sa apeleze la taieri de cheltuieli.  Cu cat tara este mai avansata tehnologic cu atat este mai bine plasata din acest punct de vedere. Dar Ionescu stie ca nu e cazul….

P.S. Calculele apartin prof Ghetau. Modelul elaborat constă în adaptarea metodei componentelor de proiectare a populatiei pe sexe si varste (cohort-component method), pornind de la dsitributia pensionarilor pe sexe si varste si determinand intrarile si iesirile pe sexe si varste pana in 2030. Iesirile sunt cele pe cale naturala (deces) iar intrarile  pe sexe si varste sunt similare cu cele asociate includerii migratiei in proiectarea populatiei pe sexe si varste.  Modelul permite determinarea numarului de pensionari pe sexe si varste la sfarsitul fiecarui an de prognoza, oferindu-ne contributia a doua componente – pensionari la sfarsitul anului proveniti din cei aflati  in viata la inceputul anului si pensionari la sfarsitul anului din intrarile pe sexe si varste din cursul anului. Vom face observatia ca pensionarii la inceputul fiecărui an de prognoză  provin din stocul de la 1 ianuarie 2010, combinat cu  intrarile din anii  anteriori.  Dupa rularea modelului si proiectarea distincta a iesirilor din stocul initial, s-a elaborat un algoritm care ne-a permis cuantificarea  celor trei componente aflate în numărul pensionarilor la sfârsitul  fiecărui an calendaristic : (i).  pensionari proveniti din stocul de la 1 ianuarie 2010; (ii). pensionari proveniti din intrarile care au avut loc in cursul anului ; (iii).  pensionari proveniti   din intrarile anilor anteriori.

In graficul de mai sus aveti rata somajului. In cel de mai jos, somerii ca numar total

Nu comentez cifrele, graficele sunt interactive, ve puteti plimba cu mouseul pentru detalii. Mai jos avem salariul minim in cateva state europene (exprimat in echivalent eur)

In urmatorul grafic, datoria guvernamentala totala, exprimata in euro

iar mai jos, exprimata ca procent din PIB

Ne ducem apoi la deficit si gasim urmatoarea situatie:

Daca ne uitam la GNI per capita (2005 PPP International $) stam ca mai jos:

Concluzia se poate trage cu ochiul liber. Legatura exista, dar nu e foarte stransa. Sunt tari care stau mai prost decat Romania si Grecia si in care nu se iese in strada, asa cum sunt tari care sunt mai bine pozitionate la anumite capitole ale economiei in care protestele duc la violente. Protestele apar acolo unde mediana celor mai slabe performante afecteaza masa critica de oameni care decid ca nu se mai poate.

Daca vrei sa iti upgradezi setul de injuraturi colectia iarna-primavara, la Universitate trebuie sa ajungi. Nicaieri sentimentul mortii (plural, Mortilor),  al Mamelor si al Sexului, cu toate formele sale din antichitate pana in prezent  nu e parca mai actual. Freud si-ar rescrie teoriile, daca ar fi acolo si nu ar fi luat in duba.

La 12 metri in fata Grupului, trei tigani (rromi etc) privesc la nivelul buzunarelor celorlalti. Categorie oprimata, nu indraznesc socialmente sa ridice privirea mai sus. . Isi fac semn din cand in cand, iar unul dintre ei dispare pentru cateva minute. Cand se intoarce, are un zambet ciudat pe fata.

Un batran cu o plasa de MegaImage sta in spatele Grupului, pe o banca. E clar venit din provincie- are o privire mult prea blanda. De unde esti, bunicule?, il intreb cu maxim curaj. Slobozia, taica. Uite biletul de tren, zice, scotand din buzunar un bilet din acela de pensionari. Mai fac si eu un ban, da`am zis sa vin sa vad ce-i aicea inainte sa ma intorc acasa. Si cum vi se pare? Taica, pensia e mica, banii e putini, il inteleg pe Calafat ca s-a luat cu Basescu in gura…Pe cine?, intreb nedumerit. Pe arab taica, pe Calafat. Ca cine se mai ajunge cu banii astazi? Si eu i-as fi spus vreo doua, ca de cand sunt eu pe pamant nu am vazut asa saracie.

Unul dintre rromi ii face iar semn altuia si dispare.

Un tanar care striga ca din gura de sarpe “Jos Basescu”, e luat pe sus de prietena lui care nu e jandarm ‘Hai prostule ca pierdem trenul si mai avem de facut cumparaturi”. Tanarul tace si o urmeaza spasit.

Batranul din Slobozia are chef de vorba. “Pe vremea lui Ceausescu mai furai mai stiai o treaba. Acu mori cu serviciu cu tot”, zice trist. “Ce faceeee? Astia a vandut tot! Gazele le-a dat, petrolul l-a dat, fabricile le-a dat!”, aud o voce in stanga. Un tip la vreo 40 de ani, in geaca rosie trei sferturi  se plimba ca un fitil caruia ii lipsea scanteia.  Batranul se ridica. “Nu vreau scandal, taica. Ma duc in drumul meu”, zice. Ma ridic si eu si ma indepartez incet de fitilul aprins.  Ma asez iar in spatele Titularului cu  portavocea.

Cineva din grup scapa niste gaze, aproape lacrimogene. Discrete, silentioase dar eficiente.  I-as fi sugerat sa le distribuie mai catre seara, dar era prea tarziu. Fac cativa pasi sa-mi revin.

Din cand in cand grupul izbucneste intr-un “Huoooooo”adresabil oricui. Bine, toti stiu ca ii e adresat lui Basescu, dar e un Huooo atat de impersonal incat te simti personal huiduit cand ii auzi. Cand sa pleci inghetat de frig, un microfon iti rasare in dreptul gurii. “Ati fost si ieri? Cum a fost in confruntarea cu Jandarmii? Va asteptati la violente? Cum veti reactiona daca va vor lua Jandarmii?”Te uiti la femeia din spatele microfonului, ii spuii ca esti un biet gazetar la fel ca ea si o rogi sa te lase in pace. In fond, ai venit sa faci un reportaj, nu sa dai interviuri. Si in timp ce te gandeai ce sa-I mai spui, auzi iar aluziile Grupului  la Moarte, Mame, Sex. Zici soptit “Corect” si mergi inapoi spre redactie.

N. red. Autorul nu este in mod automat fan Basescu  asa cum nu e nici a priori dusman al lui. Gaseste, la fel ca altii, ca anumite pozitii publice sunt exagerate si ca uneori in Romania se incurca rolul Guvernului cu cel al Presedintelui. Pe romaneste, ca e bine sa stii cand sa taci si cand sa vorbesti. Mai ales cand oala ta fierbe la kilometri departare. Dar unde comunicare nu e, nimic nu e.

Nu spun ca la asta se reduc toate protestele. Spun doar ca asta am trait acolo si asta inteleg sa marturisesc. Intre timp am iesit la o cafea unu unul dintre cetatenii rromi. Urmeaza poveste.

Un must read: Trials and Errors: Why Science Is Failing Us

Alt must read: Will Europe walk it off? It is not that simple

S-au gasit cateva cecuri semnate de Lincoln (in ajunul asasinarii sale), Twain s.a.

Perte du triple A : « La majorité des assureurs français devraient être dégradés en janvier ou février »

The unofficial problem bank list

The world’s worst passenger ship disasters

Spend, Spend, Spend. It’s the American Way

Economists in government: what are they good for?

Un interesant punct de vedere

Iran Foreign Ministry Claims Nuclear Scientist Was Executed By CIA, As Nigeria Strike Talks Collapse

The end of Europe

A false down

Libienii inca asteapta 150 de miliarde de dolari…

Merkel vows faster eurozone reform after S&P downgrades

Un interviu cu CEO-ul Societe Generale