Un membru al unui sindicat bancar mi-a trimis o copie dupa un contract de munca. Am incercat sa scot datele de identificare dupa ce m-am convins ca e un document real, drept pentru care il postez aici
Nu am atasat anexele, dar la o adica…
Citesc informatia asta aproape dupa fiecare stire legata de vreun summit. Ca “Pietele” nu s-au calmat. Ca ele raman in continuare nervoase. Fie ca Obama se vede cu seful Chinei, fie ca Sarkozy puna la cale planuri alaturi de Merkel, fie ca G20 se intalnesc ca se puna lumea la punct. Pietele raman mereu “sub tensiune”. Ce ar trebui sa se intample pentru ca pietele sa se linisteasca? Dar oare cauta pietele linistea?
Pana prin 1500, standardul de viata era cam acelasi peste tot in lume. Cheltuielile erau cam la fel (calculate la PPP) , dar pe la 1800 apar 
deja discrepante majore. Cei din orasele mai dezvoltate castigau mai bine, in vreme ce „taranii” aveau mai putin. Dovezile arata ca pana chiar pe la 1595, nivelul de trai al muncitorilor din Asia era similar cu cel al muncitorilor din Italia, Germania, sau Franţa. Daca luam crizele de pana la 1600 si cele de dupa, o sa vedem cateva surprize. Cu cat decalajul intre nivelul de trai masurat pe orizontala (Est-Vest) creste, crizele se inmultesc. De unde au aparut ele, diferentele si ce legatura exista intre crizele lor si crizele „noastre”?
Sa revenim catre zilele noastre. Sunt doua lucruri care merita amintite. Primul e de natura economica, iar al doilea tine de stiinta cartii.
…la Institutul Bancar Roman, in Aula. Era cazut dupa ultimul rand de scaune. Am intrebat in stanga si in dreapta al cui e, dar nimeni nu l-a revendicat. Organizatorilor nu am vrut sa il las ca sa nu se piarda de tot. E negru, are o husa neagra iar cel care l-a pierdut imi poate scrie pe blog spunandu-mi ce fotografii are in el sau daca are vreun semn distinctiv.
Cand apare un zvon, chiar daca nu are niciun fundament, pietele innebunesc. Ieri a fost cazul SocGen, azi zvonurile au “mancat” titlurile a doua banci din Italia. Nu le numesc, ca sa nu prelungesc panica. Degeaba se vine apoi cu scuze, dezastrul a fost produs. Pentru maine, dealerii se pregatesc sa faca fata unor noi zvonuri. Vizata ar fi o banca spaniola, iar n-o s-o numesc. “Cand apare cate un zvon din asta, desi banca e in regula, multi musca si vand. Actiunile bancii in cauza scad in valoare, efectul se propaga in toate pietele si asistam la ceea ce se vede”, zice un trader.
Idiotii in Finante fac rating. Am un amic care judeca foarte limpede: “Dom`ne, logica e simpla. O complicati voi, economistii, zice bunul meu prieten. Daca o femeia are unghii la picioare iar o maimutza are si ea unghii la picioare, evident ca ori femeia e maimutza, ori maimutza e femeie. Si continua: daca un scaun are patru picioare si un elefant are tot patru picioare, e clar ca elefantul este de fapt scaun, ce sa ne tot ascundem dupa….?” Degeaba ii explici ca elefantul respira iar scaunul, nu. Degeaba ii spui ca elefantul e animal iar scaunul e obiect. Degeaba ii spui ca Eco, undeva in Pendul, a impartit oamenii in idioti, cretini, stupizi si prosti ( si chiar nu a exagerat) , ca tot degeaba. Ei o sustin pe a lor: domn`ne, asta e drama voastra, a economistilor. Nu pricepeti ca ce are 4 picioare si respira, e ori scaun ori elefant. Nu exista criza, vinovati sunt cei care scriu despre asta.
Discut aici de un foarte apropiat prieten al unui foarte indepartat (de mine) Guvern. Asta crede, de asta e convins si asta va sustine pana in panzele albe. Omul e tampit. Daca ii spui asta, se supara. Daca ii sugerezi, se enerveaza.
Unul dintre noi e clar idiot. Fiecare insa, sustine ca celalalt.
Domnul Ionescu facuse o pasiune pentru salam. Dimineata isi taia cate o felie pe care o aseza tacticos pe cate o bucata de paine unsa (in prealabil) cu unt cu 35% grasime. Apoi isi impacheta un pachetel cu mancare pe care sa il serveasca la serviciu, se imbraca si o lua catre metrou. La serviciu, deh , ca la serviciu. Ala beurre comme a la beurre, isi zicea in barba, cu gandul la sandwichul cu unt din geanta. La pranz, domnul Ionescu isi taia o felie mai groasa de salam pe care si-o prajea in bucataria companiei la care trudea. Pe la 7 seara, cand ajungea acasa, isi saruta marea lui dragoste-sotia- dupa care se arunca asupra noii sale iubiri, salamul.
Suntem o economie mica, sa nu ne impaunam. Avem campii si holde manoase, cum ne invatau manualele dintr-a patra, dar intre timp ele au fost date in chirie sau vandute. Faptul ca suntem mici e si un avantaj si un dezavantaj. E de bine pentru ca nu putem pica de sus. Suntem pe cracile mai de jos ale plopului economiei mondial, iar distanta fata de sol e mica. Cat ai scutura copacul, pici de la un metru-doi, nu pici din varful pomului. E de rau pentru ca toata strategia celor ce ne conduc nu ne va conduce niciodata pe ramuri mai sus plasate.Si pentru ca, la fel ca la criza din 2008, toti neaga ca am putea fi zdruncinati.
Vineri, cei de la S&P au notificat Casei Albe ca le va reduce ratingul si le-au trimis si ciorna cu calcule din care reiesea ca naturala decizia. Casa Alba le-a trimis inapoi ciornele spunandu-le ca s-au incurcat la calcule cu vreo doua trilioane de dolari la cheltuielile pe urmatorii doi ani. S&P au refacut calculele si au confirmat eroarea de doua trilioane, dar si-au mentinut opinia. Pentru prima oara in istoria SUA (si la 70 de ani de la obtinerea ratingului AAA in 1941), SUA e eliminata din clubul statelor celor mai de incredere. Mai mult, perpectiva atribuita SUA pentru urmatorii doi ani e negativa, ceea ce inseamna ca ar putea urma un nou downgrad pana in 2013. Decizia S&P ar putea reaprinde panica pe piete, si asa agitate de evolutiile economice europene. JP Morgan spune ca downgrade-ul mareste costul finantarii SUA de pe piete cu 100 miliarde de dolari anual (SUA plateste anual numai pe dobanzi circa 250 de miliarde de usd). Vezi aici reactia guvernelor asiatice
De ce se tem in acest moment bancile centrale cel mai tare? De o criza de lichiditate, care ar putea duce la paralizia platilor si la sufocarea sistemului financiar. Vezi episodul Lehman Bross. Daca cititi comunicatele institutiilor de emisiune, veti vedea ca furnizarea de lichiditate sau gestionarea “adecvata” a ei e cel mai intalnit concept. Grosier, sunt doua tipuri de scenarii: cel prost si cel foarte prost. In primul, statele vor trece la reduceri massive de cheltuieli incercand sa isi tina deficitele sub control. Vor lua o aspirina financiara care sa “stinga” durerea de cap. Se va intari guvernanta economica. Omenirea va trece la mustata pe langa o noua criza, dar nu va fi “muscata” de ea. In scenariul foarte prost, criza revine. Iar o revenire a crizei pe fondul unor organisme economice deja slabite are un efect mai puternic decat in cazul in care esti prins la ananghie cat de cat sanatos.