Desi sunt abia pe la pagina 40, cartea de mai sus e fascinanta.

Aici gasiti o excelenta explicatie (chiar daca usor tehnica) despre cum e cu criza si cu efectele ei. Desi e pe pagina FMI, nu am vazut multi jurnalisti care sa o recomande.

Aaaa. sa nu uit interviul din Le Temps. E pe abonament, dar pentru a citi un articol sau doua se poate face un trial. “Pentru politicieni e mai important sa salveze bancile decat Grecia”.

PIB-ul SUA nu se simte bine. A crescut mai incet decat in perioada de dupa razboi. Econbrowser stie de ce.:)

Despre neuroeconomie am mai scris pe HotNews. Frontal Cortex , un foarte bun site, scrie despre  mind-wondering. Merita cetit.

Ne auzim mai incolo.O dimineata faina tuturor.

Luati femilia Ionescu, datoare la intretinerea blocului. Ca sa nu le taie caldura si apa cea calda, vecinii  pun mana de la mana sa ii imprumute pe Ionesti ca sa isi achite datoria la administrator. Familia Ionescu isi achita o parte din datorie, dar cu cealalta merge in excursie sa se distreze ca sunt si ei oameni. Intre timp, dl. Ionescu isi pierde serviciul si achita tot mai greu ratele imprumutului. Scara e iar in pericol de a fi debransata. Vecinii alimenteaza Fondul de Imprumut si ii mai dau o sansa amaratei familii. Dar, ghinion!

Ramane fara serviciu si onor familia Popescu. E iarasi nevoie de bani. Mai mult, fiecare cotizant la Fonda cere sa li se mareasca dobanzile la imprumut, ca riscul ca Ionescu sa-i lase cu ochii in soare a crescut. Si uite-asa apare cercul cel vicio. Banii sunt tot mai scumpi, ratele devin tot mai mari iar posibilitatile de a le rambursa, scad. In locul lui Inescu, scriem “Grecia”. In dreptul lui Popescu scriem alta tara (Spania, Italia, Franta sau chiar Ungaria). Ce ne facem cu asemenea vecini?
Daca aceste tari nu ar fi in zona euro, s-ar confrunta cu un scenariu tipic economiilor deschise: Statul, slabit de gestionarea proasta a finantelor, ar apela la imprumuturi exterioare la dobanzi tot mai mari. Investitorii, ingrijorati, si-ar reduce plasamentele acolo. Cursul de schimb s-ar duce naibii, Statul nu ar mai putea face fata platii datoriei si ar invoca falimentul.

Unii vor TVA de 24, altii spun ca trebuie redus la 19%. Vezi aici care e nivelul optim al TVA si ce se discuta in lume pe aceasta tema.

Personal, cred ca simpla reducere a TVA in acest moment, fara a adauga si alte masuri, ar fi nefericita.Dar – se stie-  eficienţa economică este maximizata prin impozitarea bunurilor la rate invers proporţionale cu elasticitatea la preţ a cererii. Pe romaneste, consumul de produse inelastice sa fie taxat mai mult decat cel de produse cu elasticitate ridicata. Drept e ca un asemenea concept ar fi greu de aplicat din ratiuni practice. Cine sa stea sa calculeze elasticitatile fiecarui produs, sa le actualizeze, sa faca apoi reglajul fin samd? Dar ca idee pe baza careia sa starnim discutii, merge.

Revenind. Aici aveti Cartea Alba a FIC, cu propunerile aferente. Aici aveti un excelent interviu cu Ionus Simoin- AMCHAM. Iar aici studiul facut de Daniel Daianu, Laurian Lungu si Ella Kallai. Pentru cei care vor sa compare solutiile fiecaruia.

Una peste alta, din 220 de propuneri ale FIC, au fost luate in considerare circa 27. Dintre care s-au solutionat 11. Cam 5%  ar insemna, nu? E drept, Romania se afla sub un acord cu finantatorii straini, care acord impune niste restrictii. Cu putin curaj insa si cu multe calcule cred ca anumite cifre pot fi atinse cu un set diferit de masuri fata de cele pe care le are in cap Min Finantelor.

Vezi aici topul masurilor de consolidare fiscala (din alte tari, via OECD)

Personal, sunt pentru scaderea fiscalitatii si pt adaptarea cotei la conditiile macro din Europa. Vezi aici ce masuri se luau in antichitate pentru a promova natalitatea (bazinul de unde vei putea recolata contributiile pentru pensii) sau de ce la noi, instituirea unei taxe pe bogatie nu va avea niciodata efectul scontat.

Sunt de acord cu Paun, dar ma desprind de domnia sa in cateva puncte, mai ales in cele legate de BNR si  de atributiile sale strict pe problema fiscalitatii.

Azi am trimis cate un set de intrebari fiecarui participant la discutie.

Steven van Groningen - Presedinte FIC spune asa:

Este nerealist sa credem ca o singura organizatie poate acoperi toate aspectele care tin de mediul de afaceri, chiar daca de exemplu Consiliul Investitorilor Straini reprezinta 130 de companii cu o contributie in PIB de aproximativ 33%,  investitii cumulate de circa 40 miliarde EURO si peste 190.000 de salariati. Vor exista mereu si organizatii care reprezinta o industrie, cu problemele specifice sau organizatii in care nationalitatea de origine a investitorilor primeaza, cum sunt camerele de comert bilaterale. De aceea, Consiliul Investitorilor Straini, crede ca este potrivit sa ne concentram pe probleme generale ale mediului de afaceri, care sunt valabile si se cer solutionate indiferent de industrie, de originea capitalului sau investitorului si chiar de marimea companiei.
Ceea ce vad necesar este intr-adevar o mai buna coordonare intre aceste organizatii de afaceri, pentru imbunatatirea eficientei si eficacitatii. Este unul dintre obiectivele noastre pentru anul acesta.

Rep (adica eu): Ca reprezentant al Guvernului, nu e dificil de ales partenerii de negociere? Ale cui propuneri sa le iau in considerare, cata vreme unele se bat cap in cap?

Din punctul meu de vedere, Guvernul nu trebuie sa adopte ca atare o propunere sau alta, ci sa creeze un cadru si un proces continuu de dialog cu organizatiile care reprezinta mediul de afaceri – si de asemenea, cu organizatii ale societatii civile. Dintr-o dezbatere deschisa intotdeauna rezulta o solutie mai buna, sunt multe fatete ale unei probleme si trebuie documentat impactul oricarei masuri sau actiuni guvernamentale asupra tuturor grupurilor din societate. Este contraproductiv ca Guvernul si autoritatile in general sa ia decizii sau sa adopte reglementari fara consultari, iar ulterior sa incercam in primul rand sa le respectam – pentru ca activitatea tuturor membrilor nostri se bazeaza pe respectarea legislatiei in vigoare – apoi sa incercam sa o imbunatatim, dupa ce efectele negative ale unor prevederi sunt deja un fapt.

Rep: Cat de mult ia Guvernul in serios propunerile diferitelor organizatii, asociatii, institute de cercetare samd?

As zice ca din ce in mai mult. Repet, ceea ce este cel mai important este dialogul continuu, numai asa putem ajunge la politici si reglementari mai bune.

Surse apropiate mediului de afaceri local spun asa:

” Trebuie sa intrebati guvernul. Studiul lui Daianu et comp. nu are propuneri majore de schimbare a fiscalitatii. Celelalte doua sunt facute de jucatori din piata, direct interesati de una sau alta dintre schimbari.  Nici nu e bine sa fie o singura voce, de asta e democratie”

Sau: “Nu am vazut documentele FIC. Dar trebuie sa vedeti cine a elaborat aceste analize. Nu omiteti ca avem de-a face cu organizatii patronale. Mai mult ele reprezinta interese ale grupurilor mari straine…Spun aceasta intrucat noi nu aparam interesele cuiva anume, ci am judecat prin prisma interesului national (desigur, asa cum il percem noi)”

Despre cat de plauzibile sunt cateva reforme punctuale, intr-un post viitor.

Via Facebook, Vlad Craioveanu

Trec peste team-buildingurile cu Alba ca Zapada si cei 7 pitici (fara bicio gluma) si revin la ce scriu angajatii bancilor.

“M-am revoltat asemenea declaratii, bineinteles. Urmarea? M-au chemat in comisia de disciplina si ma obliga sa imi dau demisia. Pe motiv ca nu au nevoie de astfel de angajati.  Ca nu sunt aproape de interesele bancii…Nimeni nu spune ca suntem obligati sa mintim ca sa le luam banii clientilor, ca esti tot timpul amenintat  la serviciu si pentru ca am avut curajul sa trimit un memoriu  la toti cei din banca ceea ce se intampla…”, spun ditamai directori de sucursale ale bancii de mai sus.

Cazul C. Tot din primele 10. Un control intern descopera ca angajatii proprii au facut o gaura de 3,9 milioane de euro. Tehnicile folosite sunt de-a dreptul prostesti.

Tehnica unu: Ai acces la conturile clientilor? Exceptional

In plin centrul Bucurestiului opereaza una din sucursalele cele mai mari ale bancii in cauza. Angajatii bancii au si ei slabiciuni. Una este aceea ca unii dintre ei atunci cand dau de bani nu se pot opri sa nu bage mana pana la cot. Intra in conturile clientilor si fac viramente prostesti, catre alte conturi. La sume mici, unii proprietari de conturi nu  baga de seama. Cand faci insa un virament de 58.770 de lei dintr-o data, cum a facut un asemenea angajat, nu te miri ca esti dat urgent afara. Si ca fostul tau angajator te va urmari si in mormant sa isi recupereze banii si onoarea in fata clientului pagubit.

Tehnica doi. Daca tot esti in banca, de ce sa nu iti faci singur un descoperit de cont? Pai ce, esti orice amarat de pe strada ca sa faci cerere si sa astepti cine stie cat? Intri de bunavoie in sistemul informatic al institutiei  si iti dai singur aprobarea, ca doar de aia lucrezi in banca. 85.000 de lei, ce mare scofala?

Tehnica trei. Esti prost si atat. Vine un cetatean la ghiseu si face o cerere sa retraga niste bani. Tu ai altele pe cap, asa ca il rezolvi rapid pe client. La sfarsitul zilei ti se atrage atentia ca ai dat banii unuia care nu avea nicio treaba cu contul din care l-ai servit. Prinde orbul, scoate-i banii. Cam 100.000 de lei.

Tehnica patru. Retragi bani din ATM. Pe la spate.  Nu de la un singur ATM, ci de la mai multe bucati. In total, angajatul (lucra la departamentul logistic) si-a scos din bancomate 105.890 lei. Nu bagand cardul prin fata, ci prin spate. Banca s-a prins dupa cateva zile. Acum nu mai lucreaza in banca, dar prejudiciul a ramas.

Alte tehnici: Acordarea de credite fictive care nu se regasesc in arhivele bancii, imprumuturi date cu incalcarea normelor interne, bani trimisi unor rude din strainatate sau mici imprumuturi acordate colegilor. Aceasta este descoperirea facuta de controlul intern al unei alte banci banci din top 10, una dintre persoanele implicate fiind chiar directorul unei respectabile agentii.

Oficialii BNR s-au marginit sa declare ca asemenea situatii nu sunt foarte rare si ca totul tine de managementul resurselor umane. “Cata vreme un om are acces la foarte multi bani, ajunge sa isi piarda cumpatul vazand cat de usor se poate fura. Lucrurile pot scapa usor de sub control. Cazurile nu sunt foarte rare dar, din fericire  autorii sunt prinsi si raspund pentru faptele lor”, au declarat surse din BNR

Alta banca “Sunt unul dintre cei care au fost disponibilizati . In momentul plecarii mele imediat mi-a dublat rata la 1000 de unitati monetare. 50 platesc din credit si 950 dobinzi vreme de 30 de ani . Va dati seama in ce situatie sunt ? Am facut cereri pentru refinantare si nu au fost de acord . La ultima nici nu am primit raspuns .Am facut refinantare a unui credit cu putin timp de a fi disponibilz. de atunci ma chinui ingrozitor. Am achitat sporadic si la ora asta am restante foarte foarte mari zile multe intirziere, figurez ca cel mai rau paltnic  si risc sa ramin fara casa . Am lucrat peste 20 de ani in banca .. daca as fi sa ma mai nasc odata niciodata nu voi mai face prostia asta sa lucrez in banca. Iti inoculeaza cultul banului , ca tu esti superior altora iar la un moment dat te elimina si te lichideaza fara mila .

Cazul D ” Mi-au propus 100.000 de euro recompensa ca sa plec dar sa imi tin gura. Nu am acceptat si acum o sa ma judec cu ei”

Povestile europene cu recapitalizari, lichiditati, criza euro,  palesc in fata acestor situatii. Din care situatii mai am vrei 20 de cazuri concrete. Poate le va afla si BNR si centralele bancilor in cauza.

UPDATE: Radu mi-a trimis linkul unde interviul poate fi citit: http://wcorporate.bnpparibas.com/applis/wCorporate/wCorporate.nsf/docsByCode/DMMI-8MKMN8/$FILE/HB.pdf

(mersi, Radu)

După cucerirea Imperiului Bizantin de către turci, cea mai mare parte a Greciei a trecut sub stăpânirea otomanilor.  Evident, grecii s-au mai rasculat, au infiintat chiar si Eteria (care avea misiunea de a organiza rebeliuni- prima incepand chiar în Țara Românească, dar a fost rapid înăbușită de otomani). Între diferitele facțiuni elene au izbucnit la un moment dat conflicte, care au dus la declanșarea unui adevărat război civil. Între timp, otomanii au negociat cu Muhammad Ali ( Egipt), care L-A TRIMIS pe unul dintre generalii săi, Ibrahim Pașa să lupte pentru înăbușirea rebeliunii elene, Ibrahim urmând să primească anumite portiuni din Grecia. Până la sfârșitul anului 1825, cea mai mare parte a Peloponezului trecuse sub controlul Egiptului. In aprilie 1826, Grecia declara falimentul. Razboiul costase mult prea mult.

In 1843 vine urmatorul faliment. Grecii imprumutasera 60 de milioane de drahme in urma cu 11 ani de la Franta, Rusia si Marea Britanie pentru a-si reface economia in urma Razboiului de Independenta. In 1843 Otto, printul Bavarian instalat Rege al Greciei de catre britanici, declara ca nu mai poate sa isi achite datoriile. Omul era un innovator (a infiintat Parlamentul bicameral, a impus o noua Constitutie, dar cam degeaba…). Automat, banii necesari economiei au fost furnizati de catre Banca Centrala, intrucat nimeni nu mai dadea doi bani pe promisiunile Greciei.

Falimentul de la 1893. Haircut 70%

Unii greci se imbogatisera (comercianţii şi armatorii), Piraeus a devenit un important port, dar majoritatea populatiei o ducea prost. Veniturile la buget erau compromise inca din 1890, dar falimentul oficial a fost declarat abia in 1893. Satui de promisiuni si de bani ne-returnati, finantatorii straini au impus un consiliu strain care sa administreze veniturile si cheltuielile Greciei. La 10 decembrie 1893, prim-ministrul Trikoupis, în faţa parlamentului, a rostit una dintre expresiile cele mai memorabile din cariera sa politica  “Regret, suntem în faliment”. Pentru a-si  finanţa programul initial, Trikoupis a luat 6 credite in valoare nominală de 630 de milioane de franci. Cu toate acestea, construirea infrastructurii nu a revigorat economia elena. Trikoupis pariase pe realizarea dezvoltării economice prin atragerea investitorilor străini şi pe constructia infrastructurii. Dobanzile ridicate oferite i-au convins pe investitori sa imprumute statul grec. Prin 1893, circa 67% din veniturile la buget erau destinate platii ratelor de imprumut. Economia greacă a fost, astfel, prins într-un cerc vicios al îndatorării excesive .

În acest timp, incetinirea creşterii economice din  Europa de Vest şi America de Nord au dus la contractia comertului mondial. Preţurile cu ridicata pentru bunurile importate, cum ar fi textilele, grâu şi coacăze s-au prăbuşit. Statele au  recurs la masuri protecţionistedar cu toate acestea, exporturile greceşti au fost afectate negativ . Rezervele Greciei s-au dus pe apa sambetei, iar drahma s-a  depreciat masiv. O sa radeti, dar un important rol l-au avut coacazele, unde Grecia exporta puternic.  Preturile  au scazut în 1890 cu 70%. Prăbuşirea exporturilor de coacăze a avut grave consecinţe sociale şi economice şi a contribuit la falimentul  Greciei. Trikoupis a pierdut alegerile din 1895 şi a murit un an mai târziu în Paris.

1932. Alt default.

La începutul anilor 1930, multe ţări aveau probleme. Economia mondiala cunostea ceea ce urma sa se cheme Marea Depresiune. Grecia a impus un moratoriu privind plata datoriei sale externe în 1932. Ghiciti ce au votat grecii.

Si la ei, ca si la noi, banca centrala a avut de-a lungul timpului, un rol contestat.

Pentru documente, consultati aceasta carte, sau aceste surse.

In total, in cele doua zile de discurs, cele mai utilizate cuvinte au fost “credite” si “economie”, cu tot ce inseamna forme inrudite ale celor doua cuvinte. La “credite” au intrat de pilda in masuratoare formele “credit, creditare, acordare credite, imprumuturi” iar la economie au intrat “economic, economie, economia”- asta pentru a interpreta mai usor datele finale. Primele 10 cuvinte utilizate ca frecventa au  fost “credite, economic, european, fonduri, tari, risc, investitii, consum, resurse, social” . Cele mai putin utilizate au fost “PIB” (0,001 la suta de cuvinte), “Guvern” si “solutii” (ambele cu o frecventa a aparitiei de 0,002 la suta de cuvinte)

Filtrate dupa  tipul discursului (care abordeaza tematici diferite- politica monetara, fiscala, criza actuala samd), cuvantul “criza apare cu o frecventa ridicata, la egalitate cu  “tintire”, pensii”, inflatie” si “autostrazi”, cu o frecventa de aparitie de 0,067 de ori la suta de cuvinte folosite.

O utilizare medie au avut  si expresiile “reforma”, “reducere” si “stimulare” (utilizate cu o frecventa de 0,008 la suta de cuvinte)

In cele doua discursuri, sintagme “FMI” a fost si ea rar utilizata (frecventa 0,026 )

Mesajul Guvernatorului a fost axat in cele doua zile, daca e sa ne luam dupa criteriul frecventei celei mai ridicate, pe chestiuni legate de creditare, fonduri  europene, riscuri si investitii. De remarcat dimensiunea sociala care creste ca frecventa in discursul Guvernatorului, in vreme ce sintagma “solutii” are o utilizare destul de redusa.

Sa incepem cu sfarsitul. Cu riscurile. Bancile elene au investit masiv in propriile titluri de stat. Graficul il aveti mai jos (sursa: OECD). Bancile straine au investit in bancile grecesti si la fel, in datoria greaca. O posibila intrare in incapacitate de plata ( plauzibila, cata vreme datoria Statului este de 1,5 euro la fiecare 1 euro pe care il produce economia) ar insemna ca bancile sa piarda.

Foarte bine, sa isi asume pierderea, veti spune. Numai ca nici bancile nu sunt in cea mai buna forma. Banii pe care i-au investit prost plus credite neperformante in crestere plus cate o gaura data de cate un trader lacom fac ca pierderile sa fie “externalizate” pe numele unor vehicule financiare extreme de dificil de controlat. Nimeni nu stie care e de fapt situatia bancilor europene in acest moment, Suntem exact ca in 2008. Si discutam de sute de miliarde de euro, nu de bani marunti.

Ce risca fiecare parte intrata in joc?

Bancile. Sa nu uitam ca unele dintre cele mai mari au tras profituri din ceea ce numim “criza elena”.  Ai o problema cu deficitul. Iti angajezi un super-specialist (sa zicem Goldman Sachs), el iti ia caruta de bani, iti spune sa faci intr-un anume fel , dupa care el pleaca iar tie ti se infunda.
Nu ar trebui ca GS sa iti dea banii inapoi? Sa suporte, cum ar veni, din miliardele de dolari profit, o parte din “gafa”?  Lumea are nevoie de un cap al lui Motoc acum. Nu doar GS e vinovat pentru masinatiunile facute, sa fie clar. GS e doar unul dintre cuiele din asfaltul pe care masina financiara ruleaza. Băncile elene ar putea pierde circa 5 mld. euro prin pro­gramul de schimb de obligaţiuni care face parte din pachetul de salvare de 159 mld. euro stabilit în iulie de liderii europeni pentru Grecia, potrivit estimărilor guvernului de la Atena, citate de The Wall Street Journal.

“Cuantumul pierderilor încă nu a fost determinat, însă estimările sugerează aproape 5 mld. euro. Pierderile s-ar pu­tea re­flecta în rezultatele băncilor din al doilea trimestru” afirmă un oficial din gu­vernul elen.

Fostul director general al FMI Dominique Strauss-Kahn pledeaza pentru anularea datoriei Greciei, reprosand europenilor ca “nu isi dau seama de amploarea” crizei care zguduie intreaga zona euro, intr-un interviu acordat TF1. In ce priveste stergerea datoriei Greciei, Strauss-Kahn a raspuns: “Cam asta ar fi ideea. Vedem foarte clar ca aceasta datorie este uriasa si trebuie redusa cu orice pret”, a spus Kahn.

Statele. Pierd si ele, prin canalul bancar, comercial si prin cel al contagiunii.

Grecia. Pierde cel mai mult. Dar nu e pentru prima oara. Practica stergerii datoriilor de stat este veche in istorie. In secolul al IV-lea inainte de Cristos avea loc prima restructurare din istorie a datoriilor autoritatilor publice. Rau-platnicul era aceeasi  Grecie. Se imprumutase de la unul dintre cele mai mari centre financiare locale (Templul din Delos). Winkler (1933) estimeaza imprumutul la 215% din ceea ce am numi astazi PIB-ul cetatilor elene. Intre 1820-2003 au existat sute de restructurari ale datoriilor statelor, foarte putine fiind cele care au scapat de acest lucru. De regula, restructurarile veneau dupa perioade dificile din punct de vedere economic (razboaie, recesiuni, sau pur si simplu imprumuturi de fite, cum au facut cativa regi francezi).

Inainte de primul razboi mondial de pilda, Turcia si Bulgaria si-au suspendat ratele in contul datoriilor pe care le aveau la tarile considerate “inamice”. Austria si-a restructurat datoriile in 1802 si 1868, dupa ce a pierdut razboaie. Spaniolii (1831) si  chinezii  (1921) au trecut si ei printr-o restructurare a datoriilor in urma unor razboaie civile.

Ca element comun al tuturor restructurarilor- cei care detineau creantele erau in majoritate companii sau asociatii private, nu alte State. La fel ca si acum, de fapt.

• Cea mai lunga asemenea intelegere a durat 14 ani, si s-a petrecut in 1870

Printre putinele tari care nu au apelat niciodata la restructurari sunt Canada, Australia, SUA (la nivel federal) si cateva state arabe.

In perioada primelor defaulturi din istorie, creditorii se adunau intr-o adunare si incercau sa se inteleaga precum vulturii la impartirea prazii.  Uneori reuseau s-o faca, alteori discutiile se prelungeau cu anii. Cea mai lunga asemenea intelegere a durat 14 ani, si s-a petrecut in 1870, cand cu restructurarea datoriilor Spaniei.

E drept, sumele cu care se intra in default erau infinit mai mici. La 1906, totalul insolventelor scazusera de la 300 milioane de lire sterile la numai 25 de milioane (Mauro, Sussman and Yafeh, 2006). Dupa defaultul tarilor africane din anii 1970 (Zair, Peru, Sudan), clubul creditorilor se organizeaza si apare Clubul de la Roma.

• Cum se face o restructurare de succes?

Istoria ne arata ca asemenea restructurari a datoriilor se face prin:

Acordarea unei perioade de gratie. Statului falimentar I se acorda o perioada de gratie in care nu I se cere plata ratelor, dar I se cere sa faca reforme dure si curatenie in ograda cu bani. Vi se pare cunoscuta metoda? Asa este, se practica si azi, pe alocuri.
Se aplica un moratoriu de plati (steregerea unei sume din datorie) si/sau extinderea maturitatii imprumutului. Asta fac si bancile cu clientii (ma refer la extinderea maturitatii). Ai avut imprumut scadent la anul? Lasa, ti-l prelungim pe inca doi ani, dar fireste, o sa iti crestem putin dobanda.
Reducerea dobanzii imprumutului. Nu mai platesti 5% ca nu ai cum. Platesti 4,99, ca stim ca poti, dar nu vrei.
Infiintam un consiliu care se va ocupa de incasarea banilor la buget, consiliu format din 5 reprezentanti ai creditorilor si unul al datornicului, de sanchi. Este cazul Greciei (1898) Paraguay (1855), Egipt (1876), Turcia(1881), Serbia (1895). Practic, statele isi pierd controlul finantelor publice, iar creditorii fac cam ce vor ei, ca niste recuperatori de treaba ce sunt.

Apoi, asa cum spuneau niste baieti destepti,  problema nu e ca grecii sau spaniolii sunt indatorati, ci ca cineva continua sa le imprum ute bani. Iar cei care le imprumuta ar putea deveni noile victime. Pana la urma, desi pare o criza a datoriilor suverane subprime,  eu unul raman la ideea ca discutam in continuare de o criza bancara.

Sa presupunem prin urmare ca Grecia falimenteaza sau ca iese din Eurozona.Teoretic, potrivit ISDA, mai reduci un principal, mai tai din dobanda, mai amani o plata ca doar oameni State suntem.

Una peste alta, nu e normal ca neamtul sa achite costul lenei grecului, asa ca reticentele germanilor in a ajuta cu bani Grecia pot fi foarte bine intelese. A apela la FMI arata insa o slabiciune a UE in materie de guvernanta economica, ceea ce nu convine europenilor.
Imi vine acum in minte finalul din Zorba, care e exceptional. O uriasa investitie se prabuseste, banii se duc naibii, totul se darama, iar Zorba, privind toate astea, se ridica si incinge un sirtaki. In fond, nu sunt banii lui.
Asta face Grecia si acum.

Sau cititi si de aici

M-am mai oprit azi pe blogul Kayshei- colega jurnalista pe care am cunoscut-o odata cu actiunea umanitara de anul trecut la care m-ati ajutat cu totii. Nu mai zic de Matash cu care am avut discutii asa cum doar noi le puteam avea ( Cristi plsssssss sa ramana intre noi!!!) si de libertatea lui Mihnea, care stie ce e aia diferenta dintre Bucuresti si Cluj (jos palaria, Mihnea!)

As mai putea scrie o tona de povesti despre Vlad Mixich, unul dintre cei mai talentati si mai cu bun simt jurnalisti pe care am avut ocazia sa-i cunosc… dar pentru Vlad promit un post special.

Ordinea lor este aleatoare. Valoarea postarilor lor este la fel de ridicata.Rog iertari de la cei pe care i-am uitat.  Data viitoare voi fi infinit mai atent.