Basescu si recesiunea. 1-0 pentru President. In media, cel putin…

Base e cu culoarea  albastra  in vreme ce textele despre recesiune sunt cu rosu. Evident, castiga presedintele. Oamenii par mai interesati de ce spune un cetatean (ca il cheama Basescu sau Ionescu) decat temele privind criza/recesiunea. Graficul il aveti in stanga. Multumesc Media IQ.

In rest, comentariile pot veni din orice parte. Am monitorizat discursurile despre criza ale Presedintelui vs discursurile despre criza/recesiune in general. Basescu pare  sa aiba un rating mai bun decat Krugman, Stiglitz, Roubini. Stie mai bine cum stau lucrurile. Drept pentru care nu pot decat sa imi scot palaria.In fond, e ditamai Presedintele…

Nu avem nevoie de mari eforturi de memorie. La fel s-au petrecut lucrurile si in 2008/2009, cand acelasi a spus ca stam bine si ca nu e nevoie de acorduri cu FMI. Sa fim bine intelesi. La fel de debili pareau atunci si cei din PNL sau PSD, nu e Basescu de vina.

E de vina neintelegerea unor mecanisme si procese. Atat.

O sambata frumoasa.

Pacientul e pe moarte, medicii sunt la congrese

Ca va urma o noua criza, pare destul de clar. Ca ea va lovi mai dur decat precedenta, e la fel de evident. Organismele economice sunt mult mai slabite decat in 2008. Pana si semi-irationalii nostri lideri admit ca e groasa. Inainte vreme, tineau sa ne asigure ca Romania e ferita de criza, ba ne si indemnau sa ne luam proprietati in SUA. E drama  pacientului.

Continue reading

Cain si Abel. Varianta de business

Domnul Cain si domnul Abel erau frati. Faceau parte din aceeasi familie, din aceeasi Uniune. Amandoi contribuiau Celui Care Incasa Impozitele prin taxele pe care le plateau, dar  cu intensitati diferite.  Domnul Cain investise preponderent  in agricultura in vreme ce dl. Abel era mai degraba zootehnist. Cand venea vremea sa dea cota parte din castig, dl. Cain  platea cu strangere de inima. Dl Abel in schimb era corect si isi achita partea cu asupra de masura. In final, legea lui Grisham se aplica si la oameni, si-a zis Cain in gand. Omul rau musai e sa il inlature pe cel bun. Dl Cain s-a cam enervat pe bunastarea fratelui intru business si l-a eliminat. Cel cu excedent a fost invins de cel cu deficit. Ca a fost apoi eliminat din comunitate/uniune, e alta poveste. Domnul Cain poate fi zarit si azi, sub forma unui Stat

Cu cat mai destept poti fi decat un laureat Nobel ?

Pornesc de la textul scris de Dan. Am mai scris la randu-mi despre stiinta economica si despre rateurile pe care le-a dat. Cel mai bun lucru pe care economiştii il pot realiza – este sa faca previziuni cu “daca” si cu “atunci”. Daca euro se va mai devaloriza din cauza crizelor europene iar Isarescu nu va dori sa intervina in piata, atunci e posibil ca leul sa se intareasca. Daca eu sunt flamand si un prieten ma invita la masa, e posibil sa accept (daca agenda mea nu include alte prioritati care ma obliga sa refuz). Economia este totusi un fenomen cu miliarde de piese care se misca simultan, iar a crede ca poti face prognoze infailibile inseamna ca esti debil. Una din limitele economiei tine de stiinta in sine.  O alta limita tine de politic. De cei care ne guverneaza. Un economist de dreapta ar veni sa spuna de pilda ca trebuie dati afara 200.000 de bugetari si redus la 7 numarul ministerelor. Nimeni nu va lua o asemenea masura din ratiuni sociale. Pana si Reuters si-a pus problema “abolirii” Nobelului in economie.  “The Guardian” la fel. Daca analizezi lista cu premiantii Nobel de-a lungul vremii, risti sa faci infarct. Unde gresesc totusi, economistii?

Continue reading

Cine ridica restructurarea, de restructurare va pieri

Teleconferinta a fost amanata cu doua ceasuri. Oricum era o chestiune formala, asupra careia se convenea dinainte. Era pentru “piete”. Nimeni cred ca isi inchiopuie ca ministrul elen de Finante formeaza un numar de telefon si intreaba “alo, doamna Lagarde? Ce bine ca v-am prins la telefon…” Consultarile echipelor de tehnicieni au loc periodic, astazi urmand sa se concretizeze discutiile anterioare. Comisia Europeana nu va cere se pare noi masuri de austeritate, realizand ca se afla deja la limita imposibilului. Drept ca ca si daca se iau angajamente si se fac juraminte de iubire, problema de fond nu se rezolva. Grecii sunt tinuti sub perfuzii financiare si asa vor ramane lucrurile inca o bucata de vrem, daca…

Continue reading

Dreptatea d-lui Adrian Vasilescu

In cele mai recente iesiri “pe sticla”, consilierul Guvernatorului  BNR a repetat aceeasi fraza:”Lumea se schimba si nimeni nu stie cum va arata noua lume in care intram”.  Asa este. Poate ca daca am adauga ca “schimbarea”lumii asteia se datoreaza in buna masura politicilor duse de bancile centrale si de guverne nu ar fi foarte exagerat.

Continue reading

Subiectele zilei

Reforma bancilor britanice va intarzia. Cu cat mai mare va fi intarzierea, cu atat mai tarziu va veni recuperarea.  In Franta, urmeaza o saptamana de foc. Daca se va adeveri zvonul privind scaderea ratingului bancilor locale, ne putem astepta la inrautatirea situatiei din pietele financiare. Nationalizarea temporara a bancilor nu mai e un zvon susotit pe la colturi. Asta mai ales de cand situatia din Grecia demonstreaza ca toate planurile sofisticate concepute in marile birouri europene se pot arunca la gunoi.  Despre sustinerea bancilor de catre State vorbeste si seful UBS, Oswald Gruber, intr-un interviu acordat Sonntag.  Sigur ca e o mare porcarie asta, dar e cea mai mica, zic unii, fata de ceea ce s-ar intampla daca nu s-ar face. Daca atata stiu insa bancile centrale si Guvernele, ce naibii sa mai zici?

Continue reading

Se prosteste lumea? De ce nu exista lideri?

O importanta agentie de rating ar putea reduce “scorul” bancilor din Franta. Asta se va lasa iar cu turbulente pe pietele bancare, daca se va intampla. Chestiunea (desi simpla la prima vedere) aduce in discutie doua lucruri: cat de accurate sunt informatiile furnizate de agentiile de rating (cat de bine se documenteaza analistii care recomanda reducerile sau suisurile ratingurilor, daca informatiile la care au acces sunt ele insele accurate, daca nu cumva s-a trecut de la generozitate maxima la prudenta exagerata etc) si a doua de ce naibii singura retea credibila europeana- cea a bancilor centrale- nu isi construieste propria agentie de rating. Au informatii de prima mana, sunt mai credibile decat M, F si S&P si ar evalua mai corect decat o fac agentiile. Partea proasta e ca si in sanul bancilor centrale parerile divergente se inmultesc. Nu au lideri pe masura vremii. Trichet, inainte de pensie, nu mai pare interesat decat sa isi incheie fara scandal mandatul. Draghi isi are “ciudateniile” lui, Stark nu mai e… In locul lui a fost numit Joerg Asmussen, fost student al lui Axel Weber, ale caror competente fusesera apreciate drept insuficiente.  Pe cine ne bazam? Nu sunt lideri.

Continue reading

Concertul trupei G7. Unde sunt vocile de altadata….?

2011, Marsilia. Trupa G7 se reuneste pentru un concert. Corul principalilor lideri se aude insa pe mai multe voci. Refrenul ramane intonat pe o singura voce, dar dupa asta, fiecare cu strofa lui. “Ne vom coordona deciziile. Suntem hotărâţi să avem o reacţie fermă şi coordonată la nivel internaţional”  canta membrii trupei G7 Band, la unison. O parte din echipa tehnica a formatiei a parasit trupa (Jurgen Stark) iar  disensiunile dintre membrii formatiei (Germania-principalul solist european si restul trupei) par sa ameninte urmatoarele turnee. Daca ne uitam in trecut, succesele concrete asumate de G7 Band nu mai sunt atat de laudate.  Mai toate concertele se incheiau cu refrenul “Am luat masuri decisive, am raspuns prompt si viguros crizei”, dupa care urmau alte furtuni pe scena. Poate ca trupa a obosit iar vocea nu mai e cea de odinioara (doua diniori-sic!). Sa luam solistii pe rand: SUA- are inca o voce puternica, dar nu mai poate dansa- scartaie din toate incheieturile. Canta cu medicul curant in culise, ca sa intervina daca e necesar.

Continue reading

Emilian

Habar nu am prin ce increngatura de Youtube am ajuns sa ascult azi o piesa a lui Emilian Onciu, cantata in anul in care se stingea cu maxima discretie. Ascultasem Andries vreo 3 ceasuri, apoi Phoenix, dupa care fara sa dau vreun click, mi-a intrat Emilian in casti.

Niciodata nu apucam sa le spunem celor pe are ii iubim cat de mult tinem la ei, decat postum. Drept e ca asta e aproape inutil. Cat timp am trait, am iesit cu Emilian la nenumarate cafele si sucuri in centrul Satmarului, dar niciodata nu am apucat sa ii spun cat de mult tin la el. Martor mi-e un alt prieten care lucreaza in presa satmareana, Florin Muresan,  care stie despre ce discutam.

Continue reading