Nobel si anti-Nobel

In 2011, castigatorii au fost Thomas J. Sargent si Christopher A. Sims pentru “cercetarile lor empirice legate de relatia cauza-efect in macroeconomie”. N-am prea vazut in presa cat de cat explicat ceea ce sustin ei asa ca am sa rezum ce se afla in spatele acestei sintagme. Munca celor doi e totusi legata de subiecte foarte actuale cum ar fi estimarea consecintelor unor evenimente neasteptate (de pilda modificarea brusca a dobanzii cheie de catre bancile centrale. Cum reactioneaza PIB-ul la o crestere temporara a dobanzii cheie sau la o scadere a inflatiei? Ce se intampla daca o Banca Centrala isi modifica permanent obiectivul privind inflatia?

Continue reading

Ne-am intors de unde-am plecat. Salvam bancile

Politicieni prosti si bancheri centrali nehotariti. Primilor nu ai ce sa le ceri. Celorlalti, poate mai putina auto-suficienta. In fond, la asta se reduce criza bancara pe care o vom vedea incepand din zilele astea: indecizii si baibaieli. Cineva parca da copy/ paste scenariului privind criza din 2008. Dexia mai primise cateva miliarde de euro de la Stat, pe care le-a returnat ulterior, proclamandu-si sanatatea financiara. KBC isi vinde banca privata qatariotilor.  In Danemarca e la fel de rau. Grecii au salvat in ultimul minut una din banci (printr-un fond al Bancii lor Centrale). In Franta, in Germania, lucrurile stau la fel de prost in privinta sectorului bancar. Neincrederea e iar la cote inalte. Nemtii se tem ca francezii isi vor recapitaliza bancile pe banii tuturor europenilor. Francezii se tem ca Germania isi va urmari propriul interes, fara sa dea doi bani pe solidaritatea europeana.

Continue reading

La ce m-am oprit astazi

In primul rand la filmul pus de cetateanul Selaru pe blogul proprietate personala. Dureaza ceva, dar musai e de vazut. Vorba cetateanului Selaru, nu au trecut decat 75 de ani…Sa nu dea 666 sa apara alti ca EI…Abia astept sa ii ascult prelegerea cetateanului Selaru la studentii lui Bogdan. Am oarece sentimente ca va fi de mare clasa :)

Continue reading

Discursul Guvernatorului. O descompunere matematica dupa frecventa cuvintelor folosite

Atunci cand o persoana publica tine un discurs, frecventa cu care abordeaza o tema anume o poate impune in agenda publica. Daca un presedinte, premier, guvernator de banca centrala utilizeaza cuvantul “criza” la fiecare al zecelea cuvant de pilda, e un semnal ca mesajul e perceput de ascultatori ca fiind centrat in jurul “crizei”. Multumita prietenilor de la MediaIQ, am luat cele doua discursuri ale Guvernatorului Isarescu de marti si miercuri si am analizat care au fost cele mai utilizate cuvinte, dintr-un set de 30 de expresii prestabilite (criza, inflatie, bani, banca centrala, credite samd, insotite de familiile de cuvinte).  Softul utilizat masoara frecventa cu care a fost rostit un cuvant la un total de 100 de cuvinte rostite. O frecventa de 0,1 a cuvantului “Craciun” de pilda inseamna ca la 100 de cuvinte, cuvantul “Craciun” a fost utilizat de 0,1 ori. La 1000 de cuvinte, a fost utilizat o data.

Continue reading

Cum comunica guvernatorii? O comparatie

Mai intai, cateva observatii. Iesirea de ieri a Guvernatorului BNR impotriva presei de business nu este nici prima si (desi mi-as dori) nici ultima. Nu cu mult timp in urma, Isarescu admitea ca e extrem de important cum comunici ca banca centrala. “Toate seminariile pe care le organizam la BNR nu sunt un moft. Evident, exista instrumentele de politica monetara – rezervele minime obligatorii, rata dobanzii, interventii pe piata monetara si valutara – insa transmisia se face prin mesaje. (…) Comunicarea este esentiala pentru o banca centraal. Intr-un fel comunici cu un public educat si in alt fel cu unul needucat. Si nu este vina populatiei ca este needucata”, a explicat Isarescu.

Desi tactic, e o gafa sa te iei in colti cu media de specialitate, Isarescu nu e primul Guvernator care a “gafat”. Au fost altii ale caror gafe au costat economia tarii pe care o reprezentau.

Continue reading

Cateva vorbe despre bani, incredere si criza datoriilor suverane (1)

Unii economisti spun ca banii nu sunt altceva decat o promisiune a rambursarii unei datorii si atat. Cand iei un leu imprumut de la o banca tu iei de fapt o hartie prin care recunosti ca esti dator cu un leu bancii si atasezi promisiunea restituirii lui. Inainte vreme, cand Ion ii imprumuta un sac de faina lui Gheorghe pe timp de un an, la scadenta poate Gheorghe nu avea sacul de faina, dar ii dadea ceva de o valoare similara pentru Ion si cu care Gheorghe era de acord. De pilda un cojoc. Cu acel cojoc, Ion se ducea la tamplarul Bebe care statea in frig si ar fi fost in stare sa dea o masa cu 4 scaune in schimbul unui cojoc.  Asta e comertul de tip barter. Banii au aparut pentru a usura acest schimb.

Continue reading

Cu cat mai destept poti fi decat un laureat Nobel ?

Pornesc de la textul scris de Dan. Am mai scris la randu-mi despre stiinta economica si despre rateurile pe care le-a dat. Cel mai bun lucru pe care economiştii il pot realiza – este sa faca previziuni cu “daca” si cu “atunci”. Daca euro se va mai devaloriza din cauza crizelor europene iar Isarescu nu va dori sa intervina in piata, atunci e posibil ca leul sa se intareasca. Daca eu sunt flamand si un prieten ma invita la masa, e posibil sa accept (daca agenda mea nu include alte prioritati care ma obliga sa refuz). Economia este totusi un fenomen cu miliarde de piese care se misca simultan, iar a crede ca poti face prognoze infailibile inseamna ca esti debil. Una din limitele economiei tine de stiinta in sine.  O alta limita tine de politic. De cei care ne guverneaza. Un economist de dreapta ar veni sa spuna de pilda ca trebuie dati afara 200.000 de bugetari si redus la 7 numarul ministerelor. Nimeni nu va lua o asemenea masura din ratiuni sociale. Pana si Reuters si-a pus problema “abolirii” Nobelului in economie.  “The Guardian” la fel. Daca analizezi lista cu premiantii Nobel de-a lungul vremii, risti sa faci infarct. Unde gresesc totusi, economistii?

Continue reading

De ce nu putem face un fond suveran de investitii?

Ideea nu e noua, dar mi-am amintit de ea azi dimineata. Din cate stiu, a existat la un moment dat o propunere, dar niciun minister nu a raspuns. Ata ete, traim in Romania. Teoretic, surse de alimentare a unui asemenea vehicul ar fi.  Unele asemenea fonduri sunt alimentate (cam doua treimi) din excedentele comerciale, altele din banii bancilor centrale, iar altele din participatiile Statului in economie.

Daca in plus, s-ar face si niste analize de impact privind reducerea cotei unice cu 3-4 p.p. ( pentru a atrage investitii si a stimula companiile care lucreaza la negru sau care isi utilizeaza acum timpul cautand metode legale de a ocoli plata taxelor) probabil ca nu ne-am plange de bani la buget. Solutiile sunt simple: reducerea taxelor, un fond suveran de investitii si o mai buna colectare. Ce asa mare scofala?

Subiectele zilei

Reforma bancilor britanice va intarzia. Cu cat mai mare va fi intarzierea, cu atat mai tarziu va veni recuperarea.  In Franta, urmeaza o saptamana de foc. Daca se va adeveri zvonul privind scaderea ratingului bancilor locale, ne putem astepta la inrautatirea situatiei din pietele financiare. Nationalizarea temporara a bancilor nu mai e un zvon susotit pe la colturi. Asta mai ales de cand situatia din Grecia demonstreaza ca toate planurile sofisticate concepute in marile birouri europene se pot arunca la gunoi.  Despre sustinerea bancilor de catre State vorbeste si seful UBS, Oswald Gruber, intr-un interviu acordat Sonntag.  Sigur ca e o mare porcarie asta, dar e cea mai mica, zic unii, fata de ceea ce s-ar intampla daca nu s-ar face. Daca atata stiu insa bancile centrale si Guvernele, ce naibii sa mai zici?

Continue reading