In BNR, lucrurile se precipita. Surse apropiate intregii afaceri mi-au povestit despre o discutie la celmai inalt nivel prin care s-a decis sa nu se dea unda verde actiunii de recuperare a banilor pentru a nu dauna relatiilor diplomatice dintre Romania si Germania.

Asa o fi, inteleg bine ratiunile superioare de Stat, dar nu pot sa nu ma intreb daca nu putem negocia altceva la schimb. Nu-mi dai frate 18 miliarde ( o parte din bani am inteles ca reprezinta creanta BNR iar o alta parte creantele unor firme private- prin mostenitori, desigur), dar poate gasim altceva….

Trecand la alt subiect, am scris azi despre cea mai profitabila firma din Romania. Zero angajati, dar profit cat 2,5% din PIB-ul tarii. Incredibil, dar real. Varfurile Top 300 cei mai bogati pot merge sa se culce. Are cine sa le ia locul.

Fiscul si Justitia germana au trimis un comando in sediile Credit Suisse dupa ce s-a gasit un fisier cu datele privind 1100 de clienti germani acuzati de evaziune fiscala. Perchezitie fara precedent, noteaza ziarele de specialitate. Despre asta mai scriu desigur, si ziarele elvetiene. Elvetienii mai spun ca Germania vrea de fapt sa le arate pisica propriilor contribuabili. Partea haioasa este ca daca nemtii le arata pisica, elvetienii o sa iasa sa le arate cainele. .

FED a publicat minutele intalnirii Federal Open Market Committee. Optimism in scadere, pregatirea de noi masuri de incurajare a economiei (“daca va fi necesar”), teama de o crestere a somajului (indicator revizuit in crestere), riscul unei deflatii…Un recviem, ce mai…

In Belgia, lupta cu evaziunea fiscala a adus la buget 4,2 miliarde de euro, rezultate considerate “excelente”. 32 de dosare au fost inaintate Justitiei. Ca sa va faceti o idee, in Belgia, evaziunea este estimata la 20 de miliarde de euro anual. Grecia este campioana Europei in materie de fraude fiscale, iar nordicii (scandinavii) sunt cei mai corecti. Romanii nu apar in statistici din astea intrucat probabil ca nu s-a putut determina exact cat fura

Agricultural Bank of China spera sa obtina o suma-record de pe urma listarii la Bursele din Shanghai si  HongKong. Recordul mondial in materie e detinut tot de chinezi ( 2006, ICBC -21,9 miliarde dolari). Interesul este foarte mare, banca avand 320 de milioane de clienti si fiind cotata a 8-a banca a lumii. De fapt, primele doua banci sunt tot din China, a treia este HSBC, urmata de JP Morgan, Bank of America, Wells Fargo si  iar banci chineze. (clasament valabil in 7 iulie. Sursa- The Economist)

Cu cat castiga mai putin, cu atat cheltuie mai mult cu animalele de companie. E vorba tot despre belgieni, care au cheltuit aproape un miliard de euro anul trecut pe animalele de casa. O familie care are un caine sau o pisica (adica una din cinci), aloca anual 484 euro pentru “bestie”. Parca m-as baga sa ma fac matza la un belgian..Si cum flamanzii sunt mai generosi decat wallonii…

Coalitia conservatori-liberali din Germania (aflata la putere) a pierdut majoritatea in Bundesrat, ceea ce ar putea complica adoptarea viitoarelor legi. Se pare ca Merkel pierde incet-incet teren, desi e unul dintre cancelarii foarte eficienti.

Vaticanul ar putea face astazi o declaratie cu privire la acuzatiile de pedofilie tot mai dese aduse preotilor.

Lee Cooper Belgia a fost declarata falimentara si se pare ca nu mai e nimic de facut. Nimeni nu vrea sa o cumpere sau sa o finanteze.

Votul din 2014 va fi complet informatizat in toata tara, anunta oficialii belgieni

Un grec de 77 de ani a obtinut de la fabricantii elvetieni ai unui iaurt 160.000 de euro. Motivul ? Acestia ii utilizasera imaginea pe cutiile de iaurt fara sa ii fi cerut consimtamantul. Uite ca se intampla, desi m-as fi asteptat la mai multa rigoare din partea elvetienilor…

Dupa cateva ore de zbor, un avion al Air France s-a intors pe pista de unde decolase. Avea probleme la vasul de toaleta, iar pasagerii urmau sa suporte mirosurile urate timp de 11 ore, cat dura cursa

Un e-mail privat publicat de Le Nouvel Obs. Re-deschide cazul Bettencourt.

Activele bancilor se vor deteriora. Un interviu cu Yi Zhang – analist al biroului Moody’s din Pekin.

Situatia se normalizeaza in Europa, crede seful Fondului European de Stabilitate financiara, Klaus Regling intr-un interviu din Les Echos. Gracia, Spania, Portugalia sunt pe drumul cel bun.

Este modelul economic francez depasit? Un fost sef al Citi asa sustine

Guvernul Frantei a lansat Planul “Digul”. 500 de milioane de euro investitie, orientat in 3 directii, situatia luata la bani marunti. Foarte riguros, numai sa se si tina de el.

“O sa iau deciziile care trebuie, indiferent de cat ma va costa”, anunta premierul spaniol Zapatero, tot mai izolat in ultima vreme. El a prezentat traditionalul raport (nu e chiar atat de traditional la urma urmei, fiind doar a cincea editie) privind starea natiunii, incercand sa faca fata criticilor tot mai puternice la adresa lui. Si acolo se vorbeste despre anticipate, motiuni de cenzura, dizolvarea Parlamentului etc

Mantia Reginei Regatului Unit al Marii Britanii va fi expusa pentru prima oara in public, in cadrul unei expozitii deschise la Buckingam.

Economia singaporeza creste, bazata pe industria manufacturiera. Amanunte, aici

Din presa britanica am mai retinut ca inflatia creste, ca economisirea poate dauna cresterii economice intrucat afecteaza consumul, sau ca Murdoch ar trebui sa dea cu 3 miliarde mai mult decat a oferit pentru controlul deplin al Sky

Violentele reapar la Belfast, dar cine se mai mira?

Gata cu beep-urile care acopera cuvinte gen “fuck” sau “shit” la televiziunile din SUA.  Janet Jackson poate sa isi arate sanii fara sa riste vreo amenda. Incepand de astazi, sunt legale toate astea si inca altele…

Va spuneam de afacerea “tonului rosu”, din Algeria, in care au fost implicate ditamai secretari de stat care faceau contrabanda cu ton. Ei, au fost condamnati la 1-3 ani de puscarie cu executare.

Tot algerienii au demarat un amplu proiect de reforma a industriei locale a cinematografiei. Strainii care vor sa filmeze in Algeria vor fi obligate sa angajeze colaboratori locali, Statul va sustine micii producatori independenti samd. Drept e ca sunt incurajate productiile istorice, legate de castigarea independentei, dar si cele moderne.

Ma sunase dl profesor Altar sa imi spuna ca anul asta in comisie va fi si Florin Bilbiie, alaturi de prof. dr. Simon Burke – Universitatea Reading (Anglia) si prof. dr. Peter van der Hoek – Universitatea Erasmus (Olanda).

Despre meseriasii intr-ale Finantelor care ies de la Dofin nu cred ca mai e cazul sa scriu. Lucreaza  la nivel de varf in cele mai bune banci din lume, conduc departamente prin banci centrale si sunt platiti cu peste 50% mai bine decat restul absolventilor de economie. “Si ganditi-va ca avem absolventi care lucreaza in invatamant si care trag mult in jos salariul mediu al absolventului”, imi spunea aseara dl. Altar.

Aseara si-au luat masterul cativa oameni din BNR, cativa de prin banci comerciale (un sef de risk management si alti middle-manageri), care au fost felicitati de membrii comisiei pentru calitatea lucrarilor. Mi s-au parut reconfortante doua lucruri: Primul, ca am vazut tineri foarte bine inzestrati intelectuali, cu idei si cu entuziasm. Eu le-as da pe mana un comitet consultativ care sa propuna solutii optime pentru iesirea din criza. Poate ca unele nu se vor potrivi sau poate ca altele nu vor putea functiona. Dar aerul merita improspatat.

A doua idee e ca toate disertatiile au fost legate de situatia din Romania. Nu s-au facut cercetari generale, la modul “Rolul creditului in functionarea sistemului bancar” .

Notele obtinute au fost foarte bune pentru un prof cum e Altar. Sa iei 9,31 la Altar mi se pare o performanta care ar putea ea insasi sa se constituie in CV. Atat. Numele si o fraza. “Am luat 9,31 la Moisa Altar”.  Se stie, Moisa Altar nu da 10. “La Cambridge s-a dat intr-adevar un 10, dar nu recent”, zice Altar. “L-a luat Isaac Newton. De atunci, 10 nu s-a mai acordat. Cristi Popa (actialul viceguvernator, absolvent si el al Dofin- n.m.DP) stie”, mai zice Altar si zambeste.

Bilbiie e un  tip extrem de modest. De un bun simt si politete foarte bine dozata, n-ai zice ca e ditamai profesorul citat de bancheri centrali in lucrarilor lor.

Am sa revin in zilele urmatoare cu cateva interviuri facute atat cu cativa tineri absolventi, cat si cu membrii comisiei. Merita atentia, infinit mai mult decat alte subiecte care ne umplu zilele si ne provoaca nervos.

Nu uitati de Initiativa. Haideti sa ajutam cateva familii sa uite macar o secunda de dramele prin care trec.

Villani, fost bancher, a lasat o cronica foarte importanta, o istorie a Florentei intre 1300 si 1348. Florentinii incepeau sa isi faca primele retele bancare prin europa, in special in Nord. Afacerile pe care bancherii le faceau cu foarte bun profit era sa imprumute Statele care aveau nevoie de armate puternice, de drumuri bune samd. Pe la 1290, englezilor  li se facuse de castele cat mai mari, care  necesitau bani multi. Nu numai pentru construirea lor, ci si pentru  intretinere.  Potrivit  cronicarului, regale britanic s-a declarat insolvent si a refuzat sa mai achite ratele la banci care prin urmare au falimentat.

Eduard I-ul, pe la sfarsitul secolului al  XIII-lea avea nevoie disperata de bani asa ca se imprumuta frecvent la bancheri. Ca sa isi acopere imprumuturile, a marit taxele, punandu-se rau cu  toate clasele sociale, aducand tara in pragul falimentului. Pana la urma a murit, intrucat nu era cunoscut ca highlander.

Regele francez avea o alta tactica. Devaloriza moneda si  isi platea ratele la banci la o valoare mult mai mica.

Venetia a avut si ea mari probleme cu deficitul public. Venetienii tineau o armata in Lombardia, ca sa se bata cu invadatorii francezi si mai duceas si un razboi in Egee, contra turcilor.  Pentru a-si finanta aceste nevoi, se imprumuta la greu. In plus, Eduard III se imprumuta de la bancherii venetieni si pe urma il durea undeva de bani.

In  acea perioada, cheltuielile ordinare ale Italiei erau acoperite din taxele incasate la buget. Pentru razboaie si alte asemenea costisitoare treburi, Venetia lansa titluri de stat. In sec XV-XVI,  ordona pur si simplu bancherilor sa ii finanteze, asa incat o buna parte din banci au dat banii Statului si apoi au falimentat.

1715. La moartea regelui Louis XIV, Franta era intr-o stare financiara precara, chiar daca nu in pericolul falimentului. Trebuia redresata, pentru asta fiind adus un scotian, John Law, care a  consfintit falimentul de stat. A infiintat o banca dupa modelul Bancii  Angliei, a introdus bancnotele care erau garantate de rege. Familiilor le era interzis sa detina mai mult de 500 livre de  metal pretios, suspenda valoarea liberatorie a aurului, apar speculatiile si in final, falimentul. Despre masurile care au readus economia pe linia de plutire , maine.

Cu mult inainte,  in vechea Grecie, legislația lui Dracon, în Atica ca și alte legislații asemănătoare în alte cetăți stat nu au izbutit să îmbunătățească și să reglementeze situația critică a debitorilor rurali. Micii proprietari împovărați de datorii nu pot face față unei economii de schimb în care circulația monetară se intensifică, nu mai pot trăi împreună cu familiile lor în condițiile inumane ce li se impun de către cei care le împrumută bani, răscoala este pe cale să izbucnească și oprimații se constituie în grupări gata de a acționa, cu un program politic care începe să se contureze tot mai pregnant: ei cer ștergerea datoriilor și împărțirea pământului.

Solon, arhonte din anul minus 594, ( citat de Aristotel), a abolit datoriile micilor proprietari rurali, care-și garantasera idiotii nu numai cu pamanturile ci si cu propria lor persoană. Unii au fost vanduti ca sclavi; urmarea firească a acestei măsuri era redobândirea libertății personale pentru cei căzuți pradă bancherilor. Eliberarea debitorilor de povara datoriilor a căpătat denumirea de seisachteia, scuturarea de poveri, se referea la două grupuri de oameni și a fost întărită printr-o lege care pe viitor oprea înrobirea pe calea contractării de datorii. Datoria era în general garantată prin propria persoană și atunci când datoria nu era plătită, debitorul devenea sclavul creditorului. În perioada anterioară introducerii monedei, un om care nu se putea întreține singur , nu prea avea alternativă decât să devină sclav și să fie hrănit și adăpostit în schimbul muncii sale. Solon a schimbat moneda ateniană, trecând de la standardul din Egina la moneda mai ușoară din Eubeea, talantul având acum 100 de drahme în loc de 70. Cetatile grecesti ajunsesera in pragul insolventei ca urmare a cheltuielilor  cu inarmarea si ducerea de razboaie. In unele cazuri s-a ajuns la conflicte, in vreme ce in cazul altora s-a apelat la imprumuturi masive  puse la dispozitie de consortii bancare.

Cred ca maine o sa scriu despre deficitele publice ale Daciei si mai ales despre cum a facut Burebista inflatie, ca sa iasa tara dintr-o criza serioasa.

• Protectia consumatorilor

-infiintarea unui Birou de protectia a consumatorilor in cadrul Bancii centrale (FED), care sa supravegheze abuzurile (credite, carduri, depozite samd)
-infiintarea unei linii „verzi” pentru a denunta aceste abuzuri

• Reglementatori

- infiintarea unui consiliu de supraveghere a stabilitatii financiare care va regrupa 7 reglementatori financiari-bancari diferiti
-Banca Centrala (FED) va reglementa direct toate institutiile cu active de peste 50 miliarde de dolari
- cei doi reglementatori ai Trezoreriei vor fuziona (OCC si OTS)

• Institutiile „prea mari ca sa falimenteze”

- noul consiliu de supraveghere va putea solicita cresterea fondurilor proprii de cate ori situatia o impune.
- fiecare institutie 2B2F va fi obligata la un „testament” in care sa indice modul de achitare ordonată a datoriilor în caz de faliment
-FED va putea prelua integral sau partial o asemenea banca sau ar putea-o „sparge” separand activitatile care i se par prea riscante.

• Produse derivate

- interdictie la “swaps”

- Statul nu va ajuta financiar niciun emitent de “swapuri”

- institutiile financiare vor fi obligate sa schimbe produsele derivate pe care le detin prin iontermediul unei Camere de Compensare in cazul in care destinatarul produsului il refuza.

• Fonduri speculative

- vor fi obligate sa sa se inregistreze la organismul de reglementare al Bursei, sa conserve si sa puna la dispozitia reglementatorilor orice date financiare solicitate

• Agentiile de rating

- abordarea unei metodologii transparente privind modul in care acorda ratingul

-evaluarea periodica a performantelor si in caz de erori repetate si manifeste, retragerea autorizatiei de functionare

- desemnarea de catre autoritatile publice a unei agentii care sa evalueze produsele derivate cu scopul de a elimina orice conflict de interese care ar putea aparea

• Salarizarea

- actionarii vor vota un mecanism de salarizare si vor institui o coimisie independenta de supraveghere a acestora.

- salariile vor fi legate de performantele actiunilor companiei

• Titrizarea

- emitentii care practica titrizarea creditelor (transformarea lor in titluri financiare) vor constitui un provizion de minim 5% din valoarea creditului.

- compozitia produsului supus titrizarii va fi transparenta si explicata

• Banca Centrala

-Curtea de Conturi va efectua un audit al imprumuturilor acordate in regim de urgenta

-se va infiinta un post de vicepresedinte insarcinat cu supravegherea

-fostii sefi ai institutiilor controlate de FED nu au dreptul de a fi angajati in nicio sucursala regionala a Bancii Centrale si nici sa participe la votul pentru desemnarea vreunui reprezentant

- presedintele SUA numeste seful Bancii Centrale

In cele din urma, accepta creditul oferit de banca. Banca insa are si ea probleme cu georgescu, care nu ii mai poate rambursa banii imprumutati si trebuie sa isi constituie un provizion. Ca sa isi „scoata” parleala, ii mareste dobanda lui Ionescu. In cele din urma, Ionescu da faliment. Ii da bancii cheile atelierului pus gaj pentru credit si pleaca in tarile cu dobanzi mai calde.

• Paradigma banilor.

A,B si C au cate 150 euro in buzunar si decid sa se imprumute intre ei cu cate 150 euro. In urmatorul moment, fiecare dintre ei are tot cate 150 euro in buzunar, dar si creante de cate 150 euro asupra celuilalt.
In actuala formula de calcul, „masa lor monetara” se dubleaza. In termeni reali insa, nici vorba ( vezi teoreticianul economist Schumpeter, care a scris foarte ok despre drama bogatiei reale si cea a bogatiei „negative”, adica datoriile). Numai in caz de criza inveti care e diferenta dintre aceste doua „bogatii”. Am mai scris despre asta.  Atunci cand iei un credit, semnezi un contract prin care admiti ca ai o datorie la banca. E o dovada de onoare prin care te obligi sa iti rambursezi datoria. In acest moment, banca isi face calcule. Oare Ionescu imi va putea returna banii? Care e probabilitatea lui de default? Cat va mai valora promisiunea lui peste un an?

• Cand promisiunile nu mai valoreaza doi bani

Criza subprime a demonstrat ca uneori, promisiunile nu valoreaza nimic. Cei care au luat bani de la banci desi nu erau calificati sa o faca, au obtinut casa, dar nu mai puteau plati ratele. Masa monetara M1 si M2 se duceau pe apa sambetei si toti se intrebau unde dispar banii? Banii lichizi erau imobilizati in cladiri, dar hartiile prin care oamenii isi recunosteau datoriile nu mai valorau nimic.
Eroarea de calcul? Nu poti aduna mere cu pere ca sa faci compot de struguri. Marul era real, para era doar pe hartie iar compotul de struguri nu se vedea nicaieri. Asa cum imi spunea un amic bun, asta este criza „banilor facuti cu mouse-ul”

• Banii pana la urma, sunt un bun substitut al trocului.

Inainte vreme, bogatia se masura prin numarul de sclavi pe care il aveai. Acum, dupa ce a trecut peste noi un Ev Mediu, o Revolutie Franceza, aristocratii au priceput ca nu neaparat sclavii iti aduc bogatia, ci si banii. Ca si banii (vezi Aristotel) reflecta tot o forma de dominatie care inlocuieste violenta sociala.
Pana la urma, vorba Guvernatorului Isarescu. Criza asta se va rezolva intr-un fel sau in altul. Economia se va regla. Important e sa dai de lucru oamenilor, ca ei sa poata produce. Probabil vom asista la o re-echilibrare a distributiei valorilor financiare. Pericolul consta in poteca ingusta prin care aceasta ajustare se face. Poate fi prin stanga (comunism) sau prin dreapta (nu vreau sa dau exemple aici).

• De ce FMI e inutil?

Pentru ca impune un mijloc de schimb poate inadecvat. FMI lucreaza prin intermediul DST. Grefeaza o moneda pe un spatiu care poate nu e dispus sa il accepte. Cati dintre noi am accepta, in ipoteza dezastruoasa in care ne-am pierde o mana, sa ni se puna o alta mana de la o maimutza?
SUA si-a trecut in constitutie solidaritatea economica intre statele federale. Europa mai are putin de lucrat la acest capitol. Eurolandul ( si mai ales Germania) vrea anumite reguli care functioneaza acolo, dar care in alte state nu au cum opera. Fiecare vrea sa isi vanda produsele peste tot si sa incaseze bani cat mai multi, dar nimeni nu vrea sa piarda. Toti vor excedent comercial, uitand ca economia asta e un joc cu suma nula. Ca sa vinzi ceva, altcineva trebuie sa cumpere. Nu pot fi toti exportatori net, ca sa citez din cineva. Iar Keynes stia asta. Hjalmar Schacht stia si el.
Nu asistam la o criza a capitalismului, ci la una a banilor. Iar in fata, avem un Carrefour, o rascruce. Stanga sau dreapta. Asta nu pricep uniifunctionari publici  care se pierd in proteste inutile si degraba de  pericole aducatoare. De asta nu am nicio compasiune pentru ei.

Postul a fost scris ca urmare a unui email primit in aceasta seara de la seful unei directii bancare dintr-o banca ce nu are treaba cu Romania. E din Canada  si e o banca de pe la 1830. Citez din mesajul bancherului respectiv (roman plecat demult acolo) :”

Buna Dan,

Sint tare busy aici. Ar fi fain sa mai particip la blog-ul tau, trebuie sa-mi gasesc un nick name si am probleme acum sa ma exprim in romaneste. In orice caz – …e groasa oricum si toata lumea e worried…practic cu Euro-ul acum se echilibreaza balantile de plati intre tari…nu mai conteaza daca e Euro sau nu, oricum sint tarile europene incurcate intre ele (see below!); ti-am pus si niste articole interesante”

M-am mai inspirat de acolo.

Comentariul, un text al lui Horatiu Malaele, este antologic. Il puteti vedea aici

Una peste alta, asistam la apliucarea legii lui Gresham, direct in viata. Sunt fie niste frustrari prost consumate, fie doar prostie si atat.
Cum sa spun? E o performanta acceptabila ca un bou sa se creada animal de rasa. Drama apare atunci cand se si comporta public ca si cum ar fi unul.

PS. Imi amintesc o istorioara pe care mi-a spus-o la o cafea seful unei companii de consultanta fiscala din tara. Fusese rugati de Finante sa ii ajute la stabilirea strategiei. Omul s-a dus cu echipa acolo, a luat hartiile la purecat, au facut calcule si dupa doua saptamani le-au propus 3 variante de lucru. “Poate aici ar merita sa schimbati asta..” le-a sugerat seful multinationalei. “Cati ai tu salariul?”, l-a intrebat oficialul roman. Pai ce legatura are asta?, zice seful firmei de consultanta. “Pai vii tu cu 10.000 de dolari salariu sa ma inveti cum sa imi fac eu treaba cu 1000 de lei salariul? Ia mai dute-n p…a mea!”. Si fireste, nu a schimbat nimic.

“Nu stiu daca putem vorbi de o revenire a economiilor Europene, in pofida ratelor de crestere positive afisate de multe dintre acestea in trimestrele recente.”

“..Sper ca nimeni nu are iluzia ca economiile statelor care nu au adoptat euro sunt mai avantajate prin faptul ca isi pot monetiza datoria! Stim deja de la Sargent si Wallace ca monetizarea datoriei duce ineluctabil la inflatie. In plus, noua teorie fiscala a preturilor (“fiscal theory of the price level”, propusa in anii ‘90 de catre Sims, Woodford, Cochrane, Leeper si altii) ne atrage atentia ca atunci cand guvernul duce o politica fiscala ‘iresponsabila’ (in sensul ca nu alege nivelul deficitului astfel incat restrictia sa bugetara sa fie satisfacuta independent de ceea ce se intampla cu preturile), nivelul preturilor este determinat de catre politica fiscala, si politica monetara nu mai joaca nici un rol”

Boc este ca un croitor care incearca sa repare o haina rupta peste tot. Meritul lui e ca stie sa bage ata in ac, dar coase prost.
Nu am sa insist asupra cauzelor crizei. Ele se stiu foarte bine, dar nu pot sa nu amintesc foarte pe scurt .
• căderea ratei dobânzii la fondurile federale de la 6,5% la 1,0 %, stimuland exploziv piaţa imobiliara. Preţurile imobiliare au alimentat explozia consumului, iar politica monetară expansionistă continuă a Rezervei Federale a menţinut SUA inundate de lichidităţi.
• orientarea economiilor emergente catre achizitia de active americane. Astfel, SUA li s-a permis finanţarea deficitului lor masiv de cont curent pe o perioadă prelungită fără a schimba radical ratele reale ale dobânzilor sau a cursurilor de schimb reale.
• Wall Street a înregistrat inovaţii financiare profunde, create de încercarea de a obţine randamente mai mari ale profiturilor într-un mediu cu rate scăzute ale dobânzilor. O mare parte a acestor inovaţii a fost făcută de firme cu activităţi ne-reglementate, iar noile instrumente erau prea complicate pentru a putea fi reglementate în mod eficace.

Ce a adus pana acum criza? Efecte care se pot vedea cu ochiul liber

Pierderile crizei aduc cu ele efecte semnificative asupra consumului. Pe urma, multi romani se vad in imposibilitatea de a se mai imprumuta la banci.
Proprietarii de bunuri imobiliare nu se vor mai butea baza pe creşterea rapidă a preţurilor care să le poată permite să îşi cumpere locuinţe mai mici după pensionare şi să trăiască din câştigurile din capital. Aceştia vor fi nevoiţi, în schimb, să fie mai precauţi în ceea ce priveşte consumul şi să economisească o mare parte a veniturilor lor curente.

Interesant este ca aceste efecte nu se traduc printr-o crestere substantiala a gradului de economisire, ceea ce poate indica saracia romanilor.

Efectele crizei asupra economiilor emergente

• reducerea exporturilor, pe măsura reducerii drastice a ritmului rapid al expansiunii comerciale
• efect negativ major asupra investitiilor straine directe

Sursele principale de investiţii scad drastic în cursul primului val. Investiţiile de portofoliu vor scădea, deoarece teama mai mare de riscuri determină menţinea capitalului pe pieţele interne.

• Deşi, în mod istoric, investiţiile directe străine au dovedit o elasticitate mai la şocuri, scad şi ele.
• În plus, tarile emergente, cum e si Romania, vor plăti mai scump accesul la capital din cauza exodului spre pieţe mai sigure şi a aversiunii mai mari pentru riscuri.
• Incetinirea globală va reduce cererea de bunuri de larg consum şi de produse industriale, reducând câştigurile din exporturi
• Pe măsură ce pieţele de forţă de muncă vor scădea, lucrătorii de peste hotare vor avea, probabil, de suferit de pe urma impacturilor disproporţionate asupra veniturilor lor, ceea ce va reduce remiterile.
• Rata investitiilor va scadea consistent
Al doilea val de efecte va accentua reducerea investitiilor
Datorită afluxului mare de investiţii din ultimii cinci ani, un număr extrem de mare de proiecte de investiţii sunt deja în curs de realizare. Pe măsură ce finanţările investiţiilor vor descreşte, este posibil să apară două consecinţe.

În anumite cazuri, proiectele nu vor fi terminate şi, prin urmare, vor deveni neproductive şi vor împovăra bilanţurile contabile ale băncilor cu împrumuturi neperformante/riscante.

În alte cazuri, dacă proiectele sunt încheiate, ele vor crea o capacitate de producţie excedentară rezultată din încetinirea globală, sporind astfel riscul de deflaţie.

Efectele resimţite de economiile emergente nu se vor limita la scaderea veniturilor generate de investitiii, ci risca fenomenul crizelor singulare, individuale. Pericolul este ca anumite segmente din economiile locale sa intre in colaps (efect social, vezi Grecia) si asta sa antreneze prin contagiune caderea altor sectoare. De-o pilda, cel bancar, Doamne fereste.

Ţările cu deficite ale balanţelor de plăţi şi fiscale mari vor fi cele mai vulnerabile
Datoriile publice sunt gestionate actualmente mai eficient în majoritatea ţărilor decât pe timpul crizei asiatice, iar trecerea (în majoritatea cazurilor) rate de schimb flexibile contribuie la o absorbire parţială a şocului prin reglarea ratelor de schimb.
Criza a diminuat presiunile inflaţioniste, a dus la schimbarea dramatică a previziunilor, iar (pentru importatoarele nete) a redus preţurile bunurilor de larg consum, ceea ce ar trebui să reducă tensiunile din unele economii emergente.

Din cauza legăturilor puternice dintre companiile financiare şi sectoarele din întreaga lume, aceste efecte au început să-şi facă simţită prezenţa înaintea efectelor economiei reale din unele ţări.

Bursele de valori au scăzut dramatic, unele monede s-au depreciat substanţial, iar spredurile ratelor dobânzilor suverane au crescut din cauza „exodului spre investiţii sigure” din pieţele mondiale. La un nivel mai redus, exportatorii unora dintre ţările în curs de dezvoltare se confruntă deja cu dificultăţi în obţinerea creditelor comerciale care sunt esenţiale pentru ei, ceea ce ar putea afecta sectoarele exportului, care vor primi, în curând, lovitura dată de scăderea cererii peste hotare.
Aşadar, exact ca şi în cazul ţărilor dezvoltate, este important ca ţările emergente să ia măsuri rapide, hotărâte şi sistematice pentru a asigura evitarea consumului rapid al creditelor şi colapsurile bancare la nivel local. Şi în ceea ce priveşte extinderea garantării depozitelor, guvernele trebuie să stabilească praguri adecvate şi să-şi coordoneze politicile pentru a evita politicile de „pauperizare a competitorilor” prin devalorizări în scop competitiv, luând, totodată, măsuri de precauţie împotriva efectelor pe termen lung ale pericolelor asupra moralului care ar vor îngreuna sarcinile viitoare ale autorităţilor de reglementare.

Ţările emergente care intră în această criză cu deficite ale balanţelor de plăţi şi fiscale mari vor fi cele mai vulnerabile la aceste efecte. Aceste ţări vor fi nevoite să ia măsuri financiare şi să facă ajustări mai ample, dacă conturile lor curente vor înregistra oscilaţii ample de la deficit la balanţă pe măsură ce capitalul este consumat, aşa cum s-a întâmplat în criza financiară din Asia.

Acest lucru va tensiona puternic situaţiile financiare ale companiilor şi băncilor naţionale, putând duce la o cascadă de falimente în rândul acestora. Dacă resursele lor fiscale au ajuns deja la limită, s-ar putea să fie imposibil pentru ele să suporte măsurile de salvare a sectoarelor lor financiare finanţate pe plan intern.

Aceste ţări se vad astfel nevoite să încerce să obţină finanţare pentru instituţiile financiare internaţionale, în special în momentele în care donatorii bilaterali se vor strădui să îndeplinesc cerinţele generate de criza de la nivelul intern.

În general, administraţiile ţărilor în curs de dezvoltare dispun de două instrumente de reacţie la şocurile negative cu care sunt gata să se confrunte: politica monetară şi politica fiscală.
Un mare risc este acela că, în cazul în care criza creditelor nu este rezolvată în mod eficient, conomia globală ar putea intra într-o perioadă de deflaţie cum a fost cea din Japonia din timpul anilor 1990.

În ceea ce priveşte politica fiscală, Guvernele dispun de o multitudine de instrumente pe care le-ar putea folosi pentru a atenua lovitura şocului.

Ele pot reacţiona folosind anumite stimulente fiscale bine proiectate în economiile lor, pentru a genera o cerere la nivel intern care să poată compensa declinul preconizat al cererii de pe pieţele externe. Orice economie emergenta are necesităţi stringente care pot fi satisfăcute prin investiţii publice.

O asemenea necesitate este cea de construire a infrastructurii, în special după o perioadă în care creşterea sectorului privat a depăşit, uneori, capacitatea sectorului public de a asigura infrastructura necesară susţinerii acestei creşteri şi infrastructura rurală, acolo unde există decalaje între infrastructura urbană şi cea din zonele rurale.
Un al doilea sector de investiţii este protecţia socială şi dezvoltarea umană, în vederea prevenirii transformării unui şoc temporar într-un declin permanent grav al avuţiei gospodăriilor mai sărace.

Există multe programe care au fost evaluate pentru a se stabili dacă merită, sau nu, să primească investiţii; guvernele trebuie să acorde prioritate protecţiei şi extinderii celor care pot atenua în modul cel mai eficient impactul crizelor asupra celor mai sărace gospodării.
Exemplele de astfel de programe care ar putea fi luate în calcul includ programele de transfer condiţionat de lichidităţi pentru a sprijiniri copiii dezavantajaţi să îşi continue şcoala, cum este programul indonezian derulat pe durata crizei din 1997-98 (Cameron 2002), programele de oferire de locuri de muncă în domeniul lucrărilor publice cum ar fi Sistemul de Garanţie a Angajărilor din India (Gaiha 2004), şi subvenţiile pentru consumul produselor de calitate inferioară (cele care nu sunt consumate decât de populaţia săracă).

O asemenea experienţă se referă la importanţa încercării de a obţine rapid un consens social privind modul în care pot fi împărtăşite pierderile.10 În lipsa unui asemenea acord, economia poate fi blocată într-un conflict social şi împiedicată să continue reforma.

Numeroase studii de după criza din anii 1980 ridicat problema motivelor pentru care stabilizările au fost întârziate (vezi, de exemplu, Alesina şi Drazen 1991) precum şi cea a costurilor generate de aceste întârzieri, atât în planul fiscal cât şi în cel economic.
Un argument adus la momentul ultimei crize majore a fost că democraţia şi guvernarea legii s-au dovedit a fi mecanisme importante folosite pentru a se ajunge la un consens privind împărtăşirea pierderilor suferite ca urmare a şocurilor economice negative, în special în societăţile eterogene (Rodrik 1999).

Având în vedere costurile economice care vor fi, probabil, suportate ca urmare a crizei şi anumite costuri fiscale imediate de reacţie a sectorului public, guvernele vor fi, probabil, supuse presiunii contribuabililor şi alegătorilor în sensul de a crea bariere comerciale şi poate chiar în acela de a reduce asistenţa financiară internaţională. Dar dacă vor ceda la aceste presiuni, s-ar accentua presiunile asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi riscurile care ar crea un cerc vicios la fel de puternic ca şi cercul virtuos din 2002-07.

In acest text am folosit materiale de pe site-urile Bancii Mondiale, Bancii Centrale Europene, interviuri si lucrari ale economistilor sefi ale celor doua institutii