FIC, AMCHAM, GEA s.a. ofera solutii de iesire din criza. Unele difera radical. Cine are dreptate?

In ultima luna am fost la trei conferinte organizate de 3 institutii/organizatii respectabile, fiecare venind cu solutiile proprii pentru iesirea din criza, consolidare fiscala si alte chestiuni economice presante.  Azi, cei de la FIC au prezentat Cartea Alba 2011 in care au facut si recomandari punctuale pe diverse domenii economice. Ieri, au avut Daianu, Lungu si Kallai un alt studiu pe fiscalitate. Acum o luna, AMCHAM a iesit cu un studiu si cu recomandari pe aceeasi tema.

Ca elemente comune, gasim pe agricultura (unde se sugereaza aproape la unison fiscalizarea ei, comasarea terenurilor s.a.), zona imobiliara (cresterea taxarii proprietatilor), dar si chestiuni unde punctele de vedere par radical diferite. In special in privinta reducerii CAS si /sau nivelul cotei unice.  Pentru un observator din afara, imaginea devine confuza.

Continue reading

Despre banci, recapitalizari, BNR, scrisori si memorii. Ceea ce nu se spune despre banci

In bancile romanesti se petrec lucruri despre care nu se spune si nu se scrie din motive pe care unii le stiu, altii le inteleg iar ceilalti spun ca e imposibil sa se intample asa ceva. Cazul A. Sa presupunem ca un dealer face o tranzactie la ordinul unui client in suma de 15, sau 17, sau 20 de milioane de euro. Asta la ora 10. Pana dupa amiaza, cursul se duce in balarii, iar clientul e dispus sa ofere spaga pentru ca tranzactia sa fie stearsa ca sa isi limiteze pierderile. Caz concret, poate fi documentat. BNR habar nu are de asa ceva, decat daca cineva din interiorul bancii respective ii informeaza. Cazul B. Un sef de sucursala a unei banci de top, participa la o intalnire cu CEO-ul. Un expat care nu a demonstrat foarte multe la viata lui. Oarecum marginalizat. “Romanii sunt clienti de cea mai joasa speta” , spune ditamai presedintele bancii..

Continue reading

Nobel si anti-Nobel

In 2011, castigatorii au fost Thomas J. Sargent si Christopher A. Sims pentru “cercetarile lor empirice legate de relatia cauza-efect in macroeconomie”. N-am prea vazut in presa cat de cat explicat ceea ce sustin ei asa ca am sa rezum ce se afla in spatele acestei sintagme. Munca celor doi e totusi legata de subiecte foarte actuale cum ar fi estimarea consecintelor unor evenimente neasteptate (de pilda modificarea brusca a dobanzii cheie de catre bancile centrale. Cum reactioneaza PIB-ul la o crestere temporara a dobanzii cheie sau la o scadere a inflatiei? Ce se intampla daca o Banca Centrala isi modifica permanent obiectivul privind inflatia?

Continue reading

Grecia. In fond, cine ce risca?

In 2007, cotidianul Wall Street Journal o dadea drept exemplu de economie performanta. Oficiali ai Moody`s o laudau. Dupa cateva luni, calvarul incepea. Mai intai au scazut exporturile. Apoi, banii trimisi din afara scadeau vazand cu ochii.  In scurta vreme, a ajuns paria clubului select in care intrase victorioasa. Acum se discuta despre falimentul ei ca tara. Ce s-a petrecut intre timp? Cum a ajuns Grecia un fel de experiment al zonei euro si ce risca cei care au invitat-o “in marea familie Euroland”?

Continue reading

De ce nu putem face un fond suveran de investitii?

Ideea nu e noua, dar mi-am amintit de ea azi dimineata. Din cate stiu, a existat la un moment dat o propunere, dar niciun minister nu a raspuns. Ata ete, traim in Romania. Teoretic, surse de alimentare a unui asemenea vehicul ar fi.  Unele asemenea fonduri sunt alimentate (cam doua treimi) din excedentele comerciale, altele din banii bancilor centrale, iar altele din participatiile Statului in economie.

Daca in plus, s-ar face si niste analize de impact privind reducerea cotei unice cu 3-4 p.p. ( pentru a atrage investitii si a stimula companiile care lucreaza la negru sau care isi utilizeaza acum timpul cautand metode legale de a ocoli plata taxelor) probabil ca nu ne-am plange de bani la buget. Solutiile sunt simple: reducerea taxelor, un fond suveran de investitii si o mai buna colectare. Ce asa mare scofala?

Se prosteste lumea? De ce nu exista lideri?

O importanta agentie de rating ar putea reduce “scorul” bancilor din Franta. Asta se va lasa iar cu turbulente pe pietele bancare, daca se va intampla. Chestiunea (desi simpla la prima vedere) aduce in discutie doua lucruri: cat de accurate sunt informatiile furnizate de agentiile de rating (cat de bine se documenteaza analistii care recomanda reducerile sau suisurile ratingurilor, daca informatiile la care au acces sunt ele insele accurate, daca nu cumva s-a trecut de la generozitate maxima la prudenta exagerata etc) si a doua de ce naibii singura retea credibila europeana- cea a bancilor centrale- nu isi construieste propria agentie de rating. Au informatii de prima mana, sunt mai credibile decat M, F si S&P si ar evalua mai corect decat o fac agentiile. Partea proasta e ca si in sanul bancilor centrale parerile divergente se inmultesc. Nu au lideri pe masura vremii. Trichet, inainte de pensie, nu mai pare interesat decat sa isi incheie fara scandal mandatul. Draghi isi are “ciudateniile” lui, Stark nu mai e… In locul lui a fost numit Joerg Asmussen, fost student al lui Axel Weber, ale caror competente fusesera apreciate drept insuficiente.  Pe cine ne bazam? Nu sunt lideri.

Continue reading

Mii de scuze, daca…

Nu am mai avut vreme sa postez de cateva zile si le multumesc celor circa 2000 de oameni care au accesat zilnic blogul pentru a cauta ceva anume sau doar pentru a fi la curent cu delirurile mele. Le multumesc si le cer totodata scuze pentru aceasta intarziere. Nu ca as fi putut scrie nu stiu cat de interesante postari, dar pur si simplu nu prea am avut timp pentru blog. Una peste alta, treburile se cam desira, iar sandramaua numita UE pare a-si fi gasit propria destinatie.

Continue reading

Contractele de munca din banci. Caz concret, o banca din top3

Un membru al unui sindicat bancar mi-a trimis o copie dupa un contract de munca. Am incercat sa scot datele de identificare dupa ce m-am convins ca e un document real, drept pentru care il postez aici

Nu am atasat anexele, dar la o adica…

Continue reading

De unde apar totusi crizele? Din prostie, la propriu

Pana prin 1500, standardul de viata era cam acelasi peste tot in lume. Cheltuielile erau cam la fel (calculate la PPP) , dar pe la 1800 apar deja discrepante majore. Cei din orasele mai dezvoltate castigau mai bine, in vreme ce „taranii” aveau mai putin. Dovezile arata ca pana chiar pe la 1595, nivelul de trai al muncitorilor din Asia era similar cu cel al muncitorilor din Italia, Germania, sau Franţa. Daca luam crizele de pana la 1600 si cele de dupa, o sa vedem cateva surprize. Cu cat decalajul intre nivelul de trai masurat pe orizontala (Est-Vest) creste, crizele se inmultesc. De unde au aparut ele, diferentele si ce legatura exista intre crizele lor si crizele „noastre”?

Sa revenim catre zilele noastre.  Sunt doua lucruri care merita amintite. Primul e de natura economica, iar al doilea tine de stiinta cartii.

Continue reading

Furtunul de apa si incendiul de langa

Suntem o economie mica, sa nu ne impaunam. Avem campii si holde manoase, cum ne invatau manualele dintr-a patra, dar intre timp ele au fost date in chirie sau vandute. Faptul ca suntem mici e si un avantaj si un dezavantaj. E de bine pentru ca nu putem pica de sus. Suntem pe cracile mai de jos ale plopului economiei mondial, iar distanta fata de sol e mica. Cat ai scutura copacul, pici de la un metru-doi, nu pici din varful pomului. E de rau pentru ca toata strategia celor ce ne conduc nu ne va conduce niciodata pe ramuri mai sus plasate.Si pentru ca, la fel ca la criza din 2008, toti neaga ca am putea fi zdruncinati.

Continue reading