Sindicatele din Educatie si Transporturi ameninta cu proteste. Cat de sindicalizata este de fapt Romania?

Potrivit statisticilor internationale, Romania avea un grad de sindicalizare de sub 20%, in scadere abrupt fata de 1990, cand 9 din 10 angajati faceau parte dintr-un sindica. Asa erau vremurile atunci. Totusi, chiar si in perioada de dinaintea crizei, o treime dintre angajati erau sindicalizati. Declinul s-a accentuat dupa adoptarea, în 2011, a noii legislaţii privind relaţiile de muncă. Fenomenul e prezent pana si in tarile cu o densitate sindicala uriasa (Islanda, Finlanda si Suedia), unde criza mondiala a redus gradul de sindicalizare.
Aici discutia se pote bifurca usor, daca punem in discutie eficacitatea sindicatelor la noi si la altii. Desi Romania are o densitate mult mai puternica decat a Frantei de pilda,  actiunile sindicalistilor din Romania sunt infinit mai diluate decat cele ale “camarazilor” francezi. Argumente sunt destule: in Romania o parte dintre liderii sindicali fie au trecut de-a lungul vremii de partea Puterii, ori au fost condamnati pentru coruptie. Sau pur si simplu, sindicatele au declansat actiuni futile.

densitatea sindicala

Pe langa astea, a mai fost de vina si declinul fortei de munca din cauza restructurarilor in diferite sectoare din economie, plus migratia externa.

Cine nu-si mai aduce aminte de Victor Ciorbea, azi mare Avocat al Poporului, care dintr-un sef de confederatie sindicala a ajuns premier? Sau de Miron Mitrea, care a tradat sindicalismul pentru o functie ministeriala oferita de socialistii aflati la putere?

Mai recent e cazul altui sindicalist- Liviu Luca, cel condamnat cu executare in dosarul Petromservice.

Sau cazul fostului lider sindical Marius Petcu, ex- preşedintele CNSLR-Frăţia şi al Sanitas, condamnat definitiv la sapte ani de inchisoare cu executare pentru fapte de coruptie.

Mai putin notorii sunt cazurile din provincie. Fostul lider sindical de la CFR Marfă Braşov. Alexandru Lorintz, prins în flagrant de către procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov în timp ce lua mită 5.000 lei de la un denunţător, de pilda. Dar asemenea cazuri sunt cu zecile.

sindicate si patronate

Fragmentarea sindicatelor este frecventă în Europa de Est, în special din cauza diviziunii dintre sindicatele vechi reformate şi organizaţiile nou-înfiinţate. In România, organizaţiile sindicale reformate şi cele mai importante sindicate noi au fuzionat în 1993 pentru a crea cea mai mare confederaţie: Confederaţia Naţională a Sindicatelor Libere din România – CNSLR – Frăţia. În România există patru confederaţii sindicale reprezentative la nivel naţional: Blocul Naţional Sindical (BNS), Confederaţia sindicatelor democratice din România (CSDR, creată în 1994, prin desprinderea de CNSLR – Frăţia); Confederaţia Naţională Sindicală „Cartel Alfa” şi Confederaţia Sindicală Naţională „Meridian”. În ciuda unei fuziuni propuse şi îndelung mediatizate în cazul a patru din aceste cinci confederaţii în februarie 2007, CNSLR – Frăţia, BNS şi Meridian doar au pus bazele unei alianţe slabe şi au păstrat statutul independent al fiecăreia. În mod similar cu celelalte state est-europene, sindicatul reformat a rămas cea mai puternică organizaţie de după 1990.

In linii mari, sindicatele noastre nu au obstrucţionat procesul de transformare, deşi restructurarea a condus la un declin masiv al numărului de membri sindicali. Totuşi, spre deosebire de sindicatul polonez „Solidaritatea”, sindicatele române nu au sprijinit reforma ca terapie de şoc. Sindicatele din România şi Slovenia erau printre cele mai puternice din Europa de est din punct de vedere al densităţii sindicale şi al influenţei lor asupra legislaţiei muncii înainte de izbucnirea crizei (Carley et al., 2007).
Sectorul industrial a avut cea mai mare densitate sindicală din România, deşi sindicatele erau destul de fragmentate. În 2002, densitatea sindicală în industria grea depăşea 75%, în timp ce în sectorul alimentar şi cel textil aceasta atingea aproximativ 50% (Preda, 2006: 13-15). Cea mai ridicată densitate sindicală era în metalurgie (83%). Existau zece federaţii sindicale ce operau în sectorul metalurgic, dintre care cinci erau reprezentative la nivel de ramură (Preda, 2006: 44). În sectorul chimic, existau cinci federaţii sindicale care aveau o densitate de 76% în 2002. Opt federaţii sindicale operau în industria textilă şi patru în sectorul alimentar, al băuturilor şi tutunului. În fiecare ramură industrială, sindicatele reprezentative cooperau constant în negocierea contractelor colective, care acopereau toţi angajaţii din sector înainte de criză.

Si a venit 2011. Guvernul a adoptat un nou Cod al Muncii care afecta în principal drepturile angajaţilor  Sindicatele au militat împotriva măsurilor de austeritate în 2009 şi 2010, dar nu au reuşitmare lucru. Ele au organizat întâlniri locale, marşuri şi o grevă naţională de o zi a angajaţilor din transportul public în mai 2009, ca protest împotriva tăierilor salariale, a disponibilizărilor şi a concediului fără plată obligatoriu. De asemenea, sindicatele au pichetat două treimi dintre prefecturile judeţene în iunie 2009 şi au ameninţat cu greva generală pentru a obliga Guvernul să ia în considerare propunerile lor pentru legea salarizării în sectorul public.  În ciuda discuţiilor, conflictul de muncă nu a adus angajaţilor niciun rezultat palpabil.

Acuma, ca veni vorba despre efortul sindicatelor din Educatie sau din Transporturi, cred ca Educatia este zona care trebuie cel mai consistent reformata. Nu Educatia scoate annual absolventi inutili pietei muncii? Daca e sa vorbim despre reforma, putem incepe o discutie despre reforma in zona profesorilor. Cat despre transporturi, azi, joi, Intercity-ul de la Baia Mare a intarziat fix 95 de minute. De sosele si autostrazi nu mai deschid discutia…

One thought on “Sindicatele din Educatie si Transporturi ameninta cu proteste. Cat de sindicalizata este de fapt Romania?

Leave a Reply