Darea in plata. Diferenta dintre State si indivizi

Ionescu i-a imprumutat marti 100 de lei lui Popescu, vecinul de la 3. Pana la leafa, joia urmatoare, hai maxim o zi dupa, in caz ca intarzie salariul. Popescu insfaca suta, le cumpara copiilor ciocolata si mancare (o baga in consum adica), dupa care da drumul la televizor si isi deschide o cutie de bere. Dimineata, Popescu isi aminteste ca e miercuri si ca are sa-i dea 50 de lei lui Ornescu de la 4. Nu-si face griji. Il suna si-i spune ca in locul celor 50 de lei ii face cadou o carte care valoreaza cel putin o suta. Intre noi fie vorba, nici vorba de asa ceva: cartea se gasea in comert cu 20 de lei. Ornescu devine furios. Imprumutase la randul lui de la Cornescu cei 50 de lei pe care urma sa ii restituie. Ti-am dat bani, imi dai inapoi bani! urla in telefon Cornescu! Popescu tranti repecptorul, nu inainte de a-l face pe Ornescu nesimtit si lacom.

In ziua de leafa, Popescu trecu pe la Ionescu, dar nu ca sa-i restituie banii, ci sa-i propuna o rescadentare. Ne-a taiat din salariu, bunul meu prieten. Nu-ti dau acum toti banii ca realmente nu am cum!. Dar uite, ia azi 20 de lei si diferenta la leafa urmatoare! Ionescu se gandi o secunda si accepta. Nu avea multe variante, oricum.

Asa i-a mers o vreme, fara ca nimeni sa banuiasca faptul ca Popescu nu avea nici serviciu si nici nu intentiona vreodata sa isi achite datoriile. Drept este ca la un moment dat, vecinii care il imprumutasera si care la randul lor aveau bani de restituit altor vecini, au tinut o sedinta in spalatoria de la parterul blocului. Ce facem cu Popescu?, aceasta era tema sedintei. Daca nu ii dam bani, asta isi pune dreaq capat zileleor si nu isi vede niciunul dintre noi banul inapoi. Daca ii mai dam bani, se cheama ca intretinem un viciu, iar noi in loc de banii imprumutati o sa ajungem sa dam inapoi celor care la randul lor ne-au imprumutat, niste carti si reviste. Ne mancam omenia in cartier. Ce naibii facem?

In realitate, scenariile nu sunt multe:

Varianta 1. Stergi toate datoriile lui Popescu si o iei de la zero. Cam periculos. O sa sara toti vecinii lui Popescu sa le stergi si lor datoriile. Nu se face…

Varianta 2. Faci o echipa care sa administreze veniturile lui Popescu. Vezi cati bani ii intra, ii virezi in contul datoriilor, minus banii de paine. De analizat, desi omul se poate opune….

Varianta 3. Ii dai in continuare bani pe promisiunea ca ti-i va returna cel mai tarziu la calendele grecesti. Trebuie sa fii prost sa faci asta. Ai si tu nevoie de bani, ca si copiii tai ar manca ciocolata si s-ar duce la Disneyland. Exclus, fara garantii serioase…

Varianta 4. Il iei pe Popescu deoparte si faci o intelegere privata cu el, fara ca ceilalti sa afle. Dificil, fiecare incearca un asemenea plan si nu prea merge. In plus, daca se prinde careva, ti-ai terminat obrazul.

Varianta 5. Incerci sa convingi si alti vecini din bloc sa ii dea bani lui Popescu. De ce sa pierzi doar tu? Mai sunt si alte capre ale vecinilor care pot muri. E dificil insa sa mai gasesti fraieri.

Ce vreau sa spun este ca datul in plata poate functiona nu doar la nivel de indivizi ci si in ce priveste Statele. Uitati-va la Grecia si la imprumuturile lor. De fapt, nu Grecia se salveaza acolo, ci cei care au imprumutat-o. Grecia devine astfel efectul unei cauze cu mult mai sofisticate. Datul in plata poate merge la nivel de Stat, dar nu si la nivel individual, fara anumite conditii.

Doi, asistam de fapt la o uriasa schema Ponzi, in care cei care pierd se cred invingatori, iar cei care aparent castiga, vor fi marii perdanti.

Leave a Reply