Despre cei imprumutati in franci

E greu sa incepi un text la capatul caruia stii ca vei fi injurat deopotriva de cei din banci si de clientii lor- cei imprumutati in franci. Nu ma numar printre ei, dar am si eu un credit denominat in euro la o banca din Romania. Din pacate, scumpirea francului a impartit presa de business in doua tabere, ambele radicale. Una este tabara care are un dinte impotriva guvernatorului BNR Mugur Isarescu (unii spun ca guvernatorul “trebuia” sa interzica imprumuturile in chf, altii ca putea “da” un Ordin bancilor ca acestea sa isi protejeze clienti, sau chiar sa controleze cursul francului astfel incat familia Ionescu sa nu  simta dublarea ratei). A doua tabara e formata din cei care ii fac prosti pe cei care au semnat contracte de credite in franci si zic “Frate, daca ai semnat, asuma-ti si plateste-ti prostia! De ce sa-mi scumpeasca mie ratele la credit ca sa ti le poata diminua tie pentru ca ai fost tampit?” Adevarul e la mijloc, ambele tabere au dreptate. De fapt, rectific: ambele tabere se inseala.

Foarte pe scurt, mi s-ar parea normal ca:

  • Bancile care au promovat produse in franci elvetieni sa suporte o parte din pierdere. Creditorul trebuie să fie protejat în cazul în care debitorul a acționat cu rea-credință, dar, în schimb,  creditorii trebuie să-si accepte responsabilitatea în cazul în care printr-o oferta nepotrivita, au provocat supraîndatorea clientului . Ar trebui – pe scurt- să suporte o parte din costurile rezolvarii acestei probleme. Cele mai bune practici necesită un compromis între debitor și creditor; debitorul trebuie să plătească maxim din cat isi permite, iar creditorul trebuie să accepte că suma este cea mai buna oferta pe care o poate incasa de la client. Sa nu uitam ca NU TOATE BANCILE au dat credite in CHF. Stiu de pilda cazul BCR, unde Dominic Bruynseels a refuzat sa vanda produse in franci, desi era o adevarata presiune asupra lui din partea unor directori care isi vedeau cotele de piata in scadere, amenintate de celelalte banci care au dat imprumuturi in franci.
  • Adoptarea legii falimentului personal cat mai rapid cu putinta
  • Datio in solutum.

Unde greseste BNR:

  • O proasta comunicare. Cei imprumutati in franci nu au cunostintele tehnice care sa le permita intelegerea mecanismelor bancare. Multi nu stiu ca bancile care le-au pus suta de mii de franci in brate ca sa-si ia ei un apartament nu aveau banii aia in mod fizic. Ca la randul lor, i-au imprumutat si ca orice imprumutat trebuie sa isi onoreze imprumutul.
  • Nu strica daca BNR ar fi organizat o conferinta in care sa explice cum se traduce in Romania decizia SNB. Cati romani au de fapt credite de peste 30.000 de franci  ( in ideea ca unul care a imprumutat 5000 de franci pe 10 ani nu va falimenta in mod necesar) si mai ales, cum au rezolvat problema imprumuturilor in chf alte banci centrale.
  • Stiu, o sa mi se raspunda ca nu e in Statutul BNR o asemenea chestiune si nu pot decat sa le dau dreptate. Asa cum nicio lege nu te obliga sa te apleci asupra unei batrane care a alunecat pe gheatza si a cazut ca sa o ridici, dar e de bun simt sa faci un asemenea gest.
  • BNR are si o anumita aroganta, data fiind ceea ce ei denumesc “asimetria informationala”. Ei stiu lucruri pe care noi nu le stim si asa e in toata lumea. Dar cu atat mai mult ar trebui sa isi utilizeze acest avantaj informational, ceea ce nu se intampla. Mai mult, imi amintesc ca aceeasi Banca Centrala se angaja sa NU sprijine Legea Falimentului Personal, o lege absolut normala in alte tari.
  • Banca Centrala nu a analizat temeinic contractele de credit propuse  si a reactionat tardiv atunci cand s-au demonstrat ca acestea contineau clauze abuzive. Pe drept cuvant se intreaba unii “pai ei ce pazesc?”

Unde gresesc cei creditati in chf:

  • Una la mana, ca se cred victimele BNR. Nu sunt victimele BNR ci ale SNB. Am amici care vor nici mai mult nici mai putin ca Statul sa-i ajute, ca asa ar fi normal. Ei bine, nu ar fi!
  • Greseala fundamentala e ca i-a durut undeva de ce se va intampla in urmatorii 20 de ani cu veniturile lor. Stiu oameni care au semnat promis ca vor restitui franci bancii, echivaland 80% din veniturile lor in lei. Trebuie sa fii inconstient sa nu te gandesti ca in 20 de ani poti sa ai un accident, ca iti poti schimba serviciul cu un salariu mai mic, ca divortezi si ca nu vei mai avea din ce achita rata samd.
  • Bancile care le-au dat lor banii de casa, s-au imprumutat la randul lor. Bancile isi vor onora obligatiile, ca altfel dispar din piata. Ca sa achite banii, ele ar putea reduce dobanzile la depozite sau sa le creasca pe cele ale creditelor, ca sa faca rost de bani. Ca daca peste 9 luni ai o scadenta de 1.8 mil. chf, ce te faci? Asta ar fi  insa unfair fata de restul clientilor. Adica unuia ca mine, care s-a imprumutat in euro pe 15 ani, sperand ca vom treece la moneda europeana. Iar mie chiar nu mi-ar conveni sa imi creasca rata doar pentru ca SNB i-a dublat rata unui concetatean.

Unde gresesc bancile comerciale?

  • In primul rand multe au norme care nu au nimic in comun cu piata locala. Sunt copy-paste  ale normelor trimise pe email sau fax din centrala. Managerii locali au fost cu gandul la bonusuri, la profituri si la promisiunile ne-onorate ale politicienilor locali (o sa informatizam platile cu cardul, o sa facem din 9 mil de clienti bancabili circa 12 mil samd)
  • Dialogul banca-client este de fapt un monolog. BNR a venit prea tarziu si cu prea putin in aceasta ecuatie. Experientele Guvernatorului descrise in repetate episoade spun multe.
  • In loc sa isi cunoasca cu adevarat clientela, bancile comerciale aplica un sablon desenat in afara. Stiu firme “pe verde” -care inregistreaza profit- si care au fost  refuzate la linii de credit absolut banale (cateva mii de lei) pe motiv ca Centrala Bancii a interzis acordarea de imprumuturi sau linii de credit daca ai un anumit CAEN. Desi firma facea profit, era de vreo 15 ani clientul bancii…

Concluzia e una

Sunt foarte multe de povestit, dar concluzia e una singura: BNR ar face o treaba excelenta daca ar chema bancherii din subordine, clientii imprumutati in franci si cativa avocati in sala “Mititza Constantinescu”, sa incuie pe dinauntru sala si sa le spune oamenilor:”Unul nu iese pana nu rezolvam problema”. Exact cum a facut JP Morgan. Nu cred ca cer prea mult.

Citeste si asta

P.S. Ca tot m-au intrebat foarte multi amici daca e corect ce spun unii pe  net; E penibil sa dai vina pe ProTv pentru dezastrul chf. Indiferent ca te crezi au ba un soi de guru al economiei…

35 thoughts on “Despre cei imprumutati in franci

  1. Pingback: Despre imprumutatii in franci elvetieni. Unde gresesc bancile, unde gresec clientii? | Presa Online

  2. Pingback: Economie: Despre imprumutatii in franci elvetieni. Unde gresesc bancile, unde gresesc clientii?

  3. Felicitari pt articol, cred ca e cel mai pertinent articol citit pana acum pe tema asta.
    Inca un detaliu – in contractul semnat de mine, marja bancii e de peste 6%. Absolut imens in conditiile in care banii sunt atat de ieftini in ultimii ani.
    De bun simt ar fi ca baca sa renegocieze marja, ca are de unde sa scada.
    Nu sunt de acord nici cu expresia “Frate, daca ai semnat, asuma-ti si plateste-ti prostia!”. Cand s-a pus problema sa salvam cu miliarde bancile de la faliment, n-a folosit nimeni expresia asta. A platit fiecare, prin impozite, prostia bancilor(remember Bancorex?). Cand e vorba sa se puna in discutie destinul catorva mii de familii, primul lucru arucam cu ca**t in ei si ii facem prosti. Halal solidaritate.

  4. ” “Frate, daca ai semnat, asuma-ti si plateste-ti prostia! De ce sa-mi scumpeasca mie ratele la credit ca sa ti le poata diminua tie pentru ca ai fost tampit?” Adevarul e la mijloc, ambele tabere au dreptate. De fapt, rectific: ambele tabere se inseala.”
    NU.

    Exista si rate fixe, in lei, lucruri pe care oamenii le inteleg, ar fi putut sa faca asa ceva, dar, nu au vrut sa face pe economistii, iar acum trebuie sa ii salvam noi? Nu mersi.

    “Adoptarea legii falimentului personal cat mai rapid cu putinta”
    NU.
    Nu din cauza ca nu sunt de acord cu ideea, dar pur si simplu la noi nu exista o legislatie care limiteaza ce fac bancile.

    Dupa ce ca in cativa ani nu or sa mai fie bani de pensii, o sa ne trezim cu tot felul de cazuri de oameni care fac imprumuturi masive, si cer faliment. Iar statul e bun de plata. Banca e fericita ca si-a luat banii, omul in faliment fericit ca a reusit sa pacaleasca pe cineva.

    Numa fraierii care platesc taxele raman cu buza umflata.

    Exista deja trucuri pentru firme falimentare care isi misca bunurile catre una noua, iar dauna ramane.
    Nu mersi.

    Nu legile sunt problema, ci modul in care sunt aplicate.

  5. Se analizeaza ceva gresit din start.
    Romania permite pe teritoriul sau circulatia mai multor monede.
    BNR nu este banca nationala. NU apara interesul national.
    Daca te iei strict dupa dobinda BNR si rata inflatiei Romania n-are nici o problema. Dobinda BNR mai mare decit inflatia.
    Pina acum citava vreme dobinda BNR era de vreo 6-7%, in timp ce dobinzile altor Banci nationale sau echivalentul lor erau la 1% sau mai jos. Adica dobinzi mai mici decit inflatia tocmai pentru a favoriza creditarea pentru productie si consum.
    Acum dobinda BNR a scazut, dar tot mare e in raport de celelalte banci si tot mai mare decit inflatia raportata!
    SIgur, multi vor spune ca e mai bine sa dai 3% dobinda franci elvetieni, dar nu esti plati in franci elvetieni.
    Chiar si cei care teoretic sunt platiti in Euro, primesc lei in ziua de salariu, iar daca merg la banca vor avea neplacuta surpriza ca nu vor putea cumpara Euroii pe care zic ca i-au primit, ci mai putin.
    Noroc cu UE care a facut Euro, ca altfel azi ar fi fost jale in Romania. Ar fi fost credite si in guldeni si in marci si in franci francezi.
    Este absolut anormal ce se intimpla in Romania si absolut anticonstitutional.

  6. Hazardul moral redivivus, iar si iar.

    Cand acesti clienti ai bancilor au luat creditele in CHF, le-au luat pentru ca pareau mai ieftine. Presupunand ca ar fi ramas la fel, ar fi fost ei dispusi sa plateasca ceva si pentru cei care s-au creditat mai scump?

    Nu conteaza daca li s-a explicat sau nu un risc NOTORIU, si anume cel al imprumutului intr-o moneda cu un cost necunoscut in viitor. Se putea intampla si cu EUR. Sau cu orice alta valuta. Si atunci creditorul ar fi fost de rea credinta?
    In 1997, DM si USD s-au apreciat cu 100% in 2 saptamani, pentru ca BNR a liberalizat brusc cursul leulu. Cine a suportat pierderile celor care aveau obligatii in aceste devize?

    Domnilor, cand bancile vor lucra cu banii lor, (ai investitorilor lor), 100%, Bancile centrale vor fi o amintire iar consumatorul va redeveni constient de faptul ca nu are o alta siguranta decat cea pe care si-o gandeste si construieste singur, (chiar daca prin asigurarea riscurilor proprii la terti), asemenea discutii vor fi expediate in sfarsit categoriei naturale carora le apartin: ridicolului.

  7. Pingback: CrisPres Despre imprumutatii in franci elvetieni. Unde gresesc bancile, unde gresesc clientii? - CrisPres

  8. Asta cerem cu toti, sa gasim o solutie, sa impartim aceasta pierdere, nu s-o suportam doar noi clientii.

  9. Nu cunosc situatia cu ProTV-ul. De ce ar da cineva vina pe ei pentru starea de fapt prezenta?

  10. Bravo, este absolut primul articol echilibrat pe aceasta tema pe care il citesc de cand s-a declansat nebunia asta. As avea o singura intrebare pentru tine. Se pare totusi ca nimeni nu ia in considerare varianta ca pe termen lung ( vorbim de 3 – 5 ani ) francul sa scada la un nivel rezonabil/real fata de EUR si nu inteleg de ce oare. De ce toti se uita si analizeaza situatia doar prin prizma zilei de azi. Eu sunt unul dintre “prostii” cu credit in CHF. Solutia refinantarii a disparu pentru mine din 2010 cand am incercat sa fac asta dar era deja prea tarziu ( casa nu mai acopera creditu ). Si cu toate astea eu inca ma gandesc sa mai rezist ca poate, tot ce o ia in sus, la un moment dat o ia si in jos …. sunt oare singurul care gandeste asa ?

  11. Ce nu stiu(inca) bancile comerciale e faptul ca pot intra intr-o morisca a datornicilor de pot ele intra in dificultati…Abia atunci le va pieri aroganta…

  12. Un amic străin cu prăvălie în România mi-a explicat ca romani aplica procedurile fără sa se gândească la ele. Ceea ce e normal pentru ca 50 de ani de comunist au creat o tara de asistați care nu vor sa facă ei ceva ci doar sa li se spună ce sa facă.
    Când văd comentările de mai sus îmi aduc aminte de amicul meu.

  13. un articol…de bagat in seama… (ca si a lui….gurita * aka guran de la televizor)
    …daca banca are la randul ei o linie de credit in franci pe care trebuie sa o ramburseze, de ce a mai trecut in unele contracte (in perioada martie – iunie 2008) conversia creditului din CHF in lei (doar in favoarea bancii)…vezi cazul de la Galati
    concluzie…
    e o tara slaba, unde bancherii (FMI-ului) si-au tras ce modele de contracte au vrut cu ce fel de monede au vrut ei…indiferent daca au avut sau nu acel tip de moneda in banca…(am inteles ca nici BNR-ul nu are CHF …pai si atunci rezervele bancilor care au dat credite in CHF in ce le-au tinut la BNR…in yeni japonezi?

  14. O analiza pertinenta. Am un credit consistent in CHF si cateva cunostinte. As intra in saa de la BNR si daca toti cei de acolo au ceva in cap, am iesi cu o solutie.
    Nu prea am sperante…
    Domnule Popa mi-ar placea sa mai discutam pe tema asta si pe alte teme. Daca franci nu pot obtine, macar satisfactie intelectuala sa am.

  15. Foarte slab articolul! Dar na, ii un subiect la moda. Nimeni nu datoreaza nimic nimanui; nu ai nici un drept doar pentru ca existi. Invatati asta pe de rost si repetati-o de fiecare data cand vi se pare ca sunteti nedreptatiti. Spor la munca !

  16. Am luat imprumut in Franci , imi pare rau da nu prea aveam de ales atunci , era singurul care l-am gasit repede. Acum asta e , semnezi , platesti .

    Consider ca toti de aici pun gresit problema , EU MULTUMESC BANCII CENTRALE ELVETIENE ca m-a ajutat in ultimii ani si a tinut cursul fix fata de euro. Asta e adevarul , e ca in bancul ala cu Ion din america care a trimis 100$ ani de zile sa bea toti din sat si cand sa oprit ca are copil la facultate , la injurat tot satu si pe el si pe fiu-so. Asa si Elvetienii , ne-or ajutat pe toti ca sa-si tina economia sus si acum nu mai pot , ca banui ca prea multi vroiau franci elvetieni.

    Acum in afara sa strang cureaua , n-am de ales. Nu am nevoie de ajutorul statului, cu banca daca nu pot plati , poate mai reduc si ei pe acolo ceva , o sa vad ce o sa fac.

    Acum cu un lucru nu sunt de acord, daca in Romania noi toti avem lei , ar trebui bancile sa dea imprumut doar in lei , ca ele in spate is obtin fondurile in alte monede e treaba lor , dar asa ar fi normal. In multe tari din lumea asta nu poti deschide cont in altceva decat moneda locala decat daca esti o firma internationala. Practic in loc ca bancile sa faca schimbul valutar , il facem noi cu riscurile de rigoare. Daca leul pica , sunt ai nostrii de vina , acum ca a crescut Francu nici nu stii pe cine sa te superi. Nu poti sa ceri taxele in lei da sa accepti ca juma din casele tarii sa fie imprumutate in monede straine. Practic moneda noastra e lipsita de continut si subevaluata tocmai ca virgula casa mea care e 1 la 10 milioane din averea Romaniei e cotata in Franci nu in lei.

  17. Fratica vreau sa zic si eu una… Am luat de la banca in lei ca sa nu depind de riscul valutar, Daca luam in euro rata mea in loc de 1700 lei acum era de 300 euro. Am ales lei ca sa nu risc treaba asta cu valuta. Eu ce sa mai zic daca pe aia ii ajuta statul si pe mine nu.

  18. Dan Popa, bancile din Romania oare nu au facut hedging la creditele in CHF, ele fiind expuse doar pe EUR sau RON? Eu cred ca in Ungaria asta s-a intamplat, de aceea au putut fi fortate atat de usor bancile de acolo sa faca conversia in forinti si sa ramburseze sumele de bani castigate din cresterea CHF fata de celelalte monede.

  19. Pași concreți si simplu de realizat: 1. Bancile sa ofere celor cu rate in EUR si CHF posibilitatea schimbului banilor pentru rata la cursul oficial si astfel efortul clientului scade cu min. 2% 2. Dobânda SNB este ecum -0,75% ;bancile comerciale pot reduce substanțial din marja de dobânda pe care o aplica creditelor in CHF

  20. Sa dai cu parul este foarte simplu. Sa dai cu gura este chiar placut, dar din pacate este si masura decadentei sociale si morale.

    Iar penibil nu este iti exprimi opinia, ci sa nu ai bunul simt sa intelegi libertatea de exprimare si faptul ca nu ne obliga nimeni sa renuntam la propria judecata si nici sa luam de bune cele spuse de cei din jurul nostru. Fiecare are dreptul sa spuna ce considera, dar fiecare dintre noi ar trebui sa aiba obligatia de a trece prin propriul filtru al gandirii cele auzite inainte de a lua o decizie.

    Esenta acestei intamplari este alta: nu ne-a invatat nimeni ca a fi proprietar pe un lucru nu este o necesitate. In situatia din 2007-2008 multi romani au simtit ca le fuge pamantul de sub picioare si ca sunt prinsi intr-un vartej care nu duce decat intr-o singura directie: pretul caselor va ajunge spre 200.000 de euro, cam la acelasi nivel cu casele din Germania sau din Anglia, iar ei nu vor mai putea niciodata sa isi cumpere o casa. Au mai gandit si ca, din varii motive, este absolut necesar sa puna mana pe o casa a lor sub orice forma. Si asa au ajuns sa plateasca sume de peste 60.000E pe apartamentele pe care le-au cumparat. Luand ce credite au putut sa prinda. Unii nu s-au incadrat decat la creditele in franci. Astea de care vorbim acum.
    Retrospectiv privind lucrurile, era mai corect sa nu se intinda dincolo de posibilitatile lor si sa stea in chirie. Dar, din pacate, pentru multi, asta nu a fost o optiune. Si asta din cauza conceptelor pe care societatea romaneasca le perpetueaza fara discernamant: sa fim proprietari, sa ne balacarim la televizor, sa epatam.

    Si despre asta ar trebui sa vorbeasca cei care se vor formatori de opinie.

  21. Daca francul scadea drastic, clientii ar fi impartit castigul cu bancile ca sa le ajute? Nu cred. N-ar fi interesat pe nimeni ca bancile ar fi pierdut la greu. Sa se descurce ca-s banci, da-le dreacu.

    Oare presa si analistii care apar pretiosi la tv n-au o vina ca n-au aratat riscurile atunci in 2007 si cand era iuresul cu creditele exotice? BNR trebuie sa le faca pe toate? De cate ori iesea Isarescu sau Vasilescu erau luati la misto, ca-s comunisti, ca nu sunt adaptati la nou, la progres, ca se baga prea mult etc. Care banca centrala face seminarii de educatie financiara si cati ar fi inteles despre ce e vorba? Unde erau pretiosii finantisti care ne spun ce e bine si ce nu e bine la tv 24/7? Unde era Piperea atunci? Iar creditul in CHF nu e FNI sa plateasca statul. Crede cineva ca BNR stia in 2007 ce o sa fie in 2014? Ca SNB blocheaza cursul si apoi ii da drumul? Stia cineva? Sa fim seriosi.

    La miscarea asta multi au pierdut si abia de acum incolo ii vom vedea dar nimeni nu plange nimeni nu iese in strada. Multi au avut credite in CHF afara si chiar firme. Asta e capitalismul. Nu spuneau analistii scolii austriece la criza ca trebuiau sa lase bancile sa crape ca asa e normal? Uite ca se intampla cu unele firme, dar iar nu e bine.
    Uitati-va la cei cu terenuri si bani bagati in apartamente aiurea cum sufera in tacere. Ei n-au BNR desi au investitii la 30% din valoare. Ei nu pot sa dea vina pe nimeni. Acum asteapta sa se intample un miracol.

    Daca la fiecare credit intr-o valuta clientii vor avea de pierdut ce urmeaza? De fiecare data bancile vor trebui sa le acopere pierderile? O sa fie dat exemplu cu Orban care le-a fixat cursul la franc la unguri. Dar asa e riscul ca bancile alea sa plece ca nu poti sa faci bani in conditiile astea cand nu stii ce urmeaza. Ce faci?

    Creditele pe 25-30 de ani nu sunt pentru oricine. Nici n-ar trebui facute. Ar trebui interzise chiar. Nu stii ce-o sa fie peste 2 ani darmite 20.

  22. Diferența de bani săfie suportată de marele guvernator M. Isărescu si de seful guvernului care a aprobat prima data creditele în valută,când in Romania toate câștigurile erau in lei.
    Isărescu este principalul vinovat.Să plătească din marea vere personlă pe care a adunat-o .

  23. Domnule Dan Popa,

    Sunt direct interesat de subiect caci am contractat in 2007 un credit in franci elvetieni. Sunt si bine informat si documentat (am dat banca in judecata de doua ori, o data pe clauze abuzive si alta data pe cursul francului).
    Nu am luat la limita puterilor mele financiare, ci doar cat am avut nevoie. Mi-a si crescut forta financiara asa ca nu sunt afectat serios de ceea ce se intampla cu francul.
    Asta nu inseamna ca stau pasiv cand mi se fura bani. Pentru ca daca semnezi dupa ce ai fost dezinformat de catre banca ca francul este o moneda foarte stabila si ca doar un razboi ii va schimba valoarea se spune ca ai fost inselat. Iar inselaciunea se plateste. Dar nu de cel inselat, ci de cel care inseala.
    Subliniez: eu sunt consumatorul, banca e profesionistul. Eu nu am acces la informatiile care are acces profesionistul. Banca trebuie sa respecte niste reguli, impuse de BNR. BNR trebuia sa si verifice respectarea lor! 😉
    E o situatie similara cu cea a oricarui alt producator. Noi nu stim cum functioneaza o masina dar o cumparam pentru ca stim ca niste organisme ale statului au verificat producatorul si acea masina e sigura.
    Daca masina nu corespunde normelor, producatorul este penalizat.
    Este acelasi lucru cu creditele. Banca mi-a dat un produs prost. Ea trebuie sa se asigure ca e bun. Daca nu a fost in stare, sa plateasca. Daca nu a fost in stare sa Asta e normalitatea.

    Puteti citi parerea mea detaliata aici:
    http://www.biziday.ro/2015/01/15/prostia-are-intotdeauna-un-pret-acum-in-franci-elvetieni/

    Nu cer pomana, ba chiar vreau ca nu cumva sa ajute statul imprumutatii in franci (nici pe mine) sau bancile caci pana la urma, statul ia tot de la noi.
    Eu vreau ca bancile sa fie penalizate drastic pentru aceasta inselaciune. Ce nu m-ar deranja sa faca statul este sa inlesneasca mersul acestor procese, caci dureaza de 4 ani si asteptam o motivare de peste 1 an.
    Si nu inteleg de unde vine teama dumneavoastra ca banca penalizata va afecta dobanzile depozitelor sau pe cele ale creditelor.
    La oricare dintre ele dobanzile sunt stabilite prin contract si nu se schimba pe parcurs. Deci clientii curenti nu sunt afectati.
    Doar eventualii clienti viitori ar vedea ca acea banca are dobanzi mai mici la depozite si mai mari la credite in comparatie cu concurenta. Si ce face un client normal in acest caz? Merge la concurenta. :) E o problema in asta? E ceva normal.
    A, ca poate va da faliment banca care m-a inselat? Daca banca rezista pe piata doar prin inselaciune … pai sa crape. Si acest lucru e normal.

    Am inteles gresit? E ceva gresit in rationamentul meu?

    Multumesc.

  24. Pertinent scris articol As mai adauga un detaliu: in 2007 2008 anumite bănci impingeau prin inselaciune populația catre aceste credite prin prezentarea unor neadevaruri privind mega stabilitatea francului. In rest este un risc asumat, dar Statul trebuie sa isi apere oamenii nu prin asistenta socială, cat juridica mau ales. Spun asta in sensul in care contractele in CHF au fost impinse pe piata cu Rea Voința si cineva ar trebui sa fie tras la răspundere… Sunt constient si am zis mereu asta: am ales CHF crezând niste minciuni, dar am semnat. Normal acum ar fi sa platesc rata in continuare, dar diferenta imensa de curs sa fie impartita între mine si cel care m-a mintit intr-un mod pe care justitia il poate hotari. Daca justitia hotaraste ca nu m,-a mintit nimeni, afunci ok, platesc eu. Dar suportul juridic trebuie sa vina de la stat, ca nu putem sta 2-3 ani pana justitia da un raspuns

  25. cei cu credite pe care nu le mai pot rambursa ar avea o singura arma pe care din nefericire guvernul nu le-o da: legea falimentului… sunt convins ca in momentul in care ai prezenta bancii aceasta posibilitate aceasta ar fi mult mai dispusa la negocieri. Ar mai fi totusi de adaugat ca daca te declari falit nu ecea mai mare fericire. Anumite firme nu accepta persoane ces-au declarat falimentare, sa obtii credite in urmatorii ani nu poate fii vorba, etc. Cu toate astea nu e sfarsitul lumii…

    numai bine

  26. @ Calul lui Fat Frumos Esti intr-o mare dilema! Banca nu castiga din cursul de schimb, ci din dobanda. Daca Isarescu si Vasilescu erau atat de competenti, trebuiau sa anticipeze asta si sa ia masuri. Toate drafturile de contracte de credit sunt supervizate de BNR, decat sa dea semnale in piata, puteau sa nu aprobe creditarea in CHF, dar bosorogii aia sunt incompetenti rau, vrei sa-ti reamintesc ca toata lumea era in criza in 2008, doar Isa, Base si cu Boc nu! De ce s-a indatorat Romania cu 25mld euro? 10 mld au mers la BNR, ce s-a facut cu ei? S-au dat la banci! To big To fail! Oare o tara poate fi bogata, doar cu oameni care traiesc de azi pe maine?

  27. Eu am luat credit in chf. Banca mi-a creditat contul cu chf (am auzit situatii in care banca a pus lei in cont nu chf). Pentru plati am avut nevoie de lei, prin urmare am vandut bancii intreaga suma in chf si am primit lei. Din punct de vedere al bancii lucrurile s-au echilibrat instant a primit inapoi intreaga suma in chf, cu care a putut sa ramburseze la randul ei un eventual credit in chf. Aceasta situatie s-a intamplat poate in 99% din cazuri, au fost foarte putine cazurile in care clientul a facut plati mai departe in chf. Bancile au primit intr-un termen foarte scurt inapoi intreaga suma in chf la un curs pe care ele singure l-au imps. In perioada 2008-2009 mi-au majorat de doua ori dobanda, ajungand undeva in jur de 7,5 % pe an. In momentul in care au aplicat ordonanata 50 daca nu ma insel care presupunea printre altele un calcul transparent al dobanzii de genul libor + marja, mi-a transpus in marja toata diferenta intre 7,5 si libor chf de la acel moment care era foarte proape de 0. N-am putut sa fac absolut nimic nici atunci cand mi-au mjorat dobanda de doua ori consecutiv fara sa ma intrebe macar in perioada de criza acuta, nici cand mi-au transpus totul in marja (desi am refuzat sa semnez actul aditional prin care faceau aceasta modificare). Eu n-am nevoie sa ma ajute statul sa-mi platesc ratele, am luat creditul singur si-l voi achita singur. Insa nu mi se pare corect ca toate pierderile sa fie la mine si tot castigul la banca. Daca banca a achitat dupa ce i-am vandut eu francii din credit eventualul credit pe care l-ar fi luat de undeva (desi nu sunt sigur ca a contractat un credit poate ca pur si simplu a fost o operatiune de trezorerie, a cumparat din piata franci m-a creditat pe mine, a cumparat apoi inapoi de la mine franci si i-a vandut din nou, facand mai multe operatiuni consecutive de vanzare/cumparare valuta, operatiuni pe care le face intodeauna in castig – cand i-am vandut chf-ii mi-a dat ce curs a vrut- balanta lui pe chf fiind pe 0 in final), nu a avut si nici nu are un risc valutar. Acum incaseaza venituri din dobanzi de 7,5 % / an la chf, enorm in conditiile in care in Elvetia dobanzile sunt negative de ani buni, si incaseaza venituri enorme din diferente de curs valutar.
    Dupa parerea mea ar trebui urmat circuitul banilor, sa vedem exact in fiecare situatie ce s-a intamplat, care au fost costurile bancii cu creditul pe care la dat fiecarei persoane si care au fost veniturile in fiecare caz in parte. Iar acolo unde castigurile bancii sunt nesimtite ar trebui facut ceva. Nu poti sa stai si sa privesti pasiv ca si organism de reglementare si sa vorbesti de pierderile pe care bancile le-ar avea in caz de conversie a creditelor la un curs istoric oricare ar fi el, de faptul ca oamenii trebuiau sa stie, sa anticipeze, sa se gandeasca la ce ar putea fi maine sau peste 10 ani, iar castigurile bancilor atentie sunt de peste 100%. Repet eu imi platesc ratele, sunt suparat dar le platesc, dar sunt unii oameni disperati care-si vor pierde casele, acesti oameni care au fost de buna credinta, care au luat de bune asigurarile functionarilor din banci ca se imprumuta intr-o moneda foarte sigura n-ar trebui lasati sa fie jegmaniti si aruncati apoi in strada.

  28. Felicitari autorului pentru pozitia sa rationala!
    Eu propun urmatoarea solutie: Legea sa oblige partile (debitor si creditor) sa imparta ”Riscul de Schimb Valutar”, indiferent in ce directie el se manifesta (care parte castiga si care pierde); aceasta inseamna ca la fiecare rata, clientul va plati la un curs calculat prin impartire la 2 a spread-ului rezultat din diferenta de curs dintre data contractului si data platii; aceasta masura ar conduce la impartirea echitabila a RSV intre parti.
    Daca analizam solutia propusa, vedem ca ea a) tine cont de existenta fenomenului si b) il reduce, adica reduce discrepanta castig-pierdere indiferent cum sunt pozitionate cele 2 parti contractuale (se castiga/ pierde pe jumatate); esenta unui contract de credit nu este ca o parte (oricare ar fi aceea) sa castige din diferentele de curs, acesta fiind un castig nemuncit, ca si spread-ul vanzare-cumparare, recent respins de Curtea UE (Solutia Kasler); sa nu uitam ca banca castiga din dobanda, care este pretul prestatie sale, debitorul castiga primind bani in avans. Castigul/pierderea din diferentele de curs nefacand obiectul contractului si neputand fi evitate, trebuie limitate, iar aceasta se poate realiza cel mai bine prin metoda propusa.

  29. cele 3 opinii sunt prezente peste tot unde se discuta de franci.
    prima – imprumutatii au toata vina ca sunt lacomi, fraieri eetc
    a doua – ce faceau bancile saracutele daca scadea cursul
    a treia – de ce sa fie proprietari in Romania.

    Incep sa intrevad calea de actiune si anume se doreste dezproprietarirea legala a celor 51 la suta cu risc ridicat cum spunea un reprezentant Bnr. pe langa ei pica si gugustiucii care au credit de nevoi personale fara ipoteca.

    francul se va stabiliza din nou la cursul anterior valului de creditare dupa ce se va incheia rechizitionarea tuturor bunurilor.

    bancile acuza clientii de lipsa educatiei financiar bancare si de lipsa informarii juridice. atunci cand dadeau crdite in franci si pe buletinul catelului cred ca asta si tinteau un public needucat in domeniul finantwlor interbancare

    lucrul de o gravitate extrema pe care nu il spun nici isarescu nici analistii este ca Romania are o economie impredictibila. altfel cum se explica valul de ura asupra oamenilor pusi in incapacitate de plata de riscul valutar cum ii spun ei

    pe principiul asta putemdesfiinta jumatate din pedepsele codului penal. inselatoria, talharia violul de exemplu potfi combatute usor cu sintagma victima stia ca este afectata si totusi nu s a oprit.

    cand sau de la ce nivel se poate considera ca banca isi agreseaza clientul imprumutat prin cresterea ratelor la un nivel inacceptabil?

    cei care se plang ca imi vor plati ratele ii invit sa lase datele de contact..

    pai contractul de creditare pe o perioada lunga de timp10-30 de ani include toate riscurile la care e expusabanca.
    si totusi au reusit sa creeze valul asta de victimizare ai nostri bancheri uitand sa spuna ca rata in chf are inclusa si dobanda variabila in avantajul bancii plus riscul valutar. castigul lor e maaaaxim din 2008 platesc doar dobanda si mai am pana in 2022 soldul creditului de restituit e acelasi ca in prima zi. ce a pierdut mai exact banca?

  30. Buna ziua.
    In anii de glorie ai creditarii, am facut un credit, de casa in euro. Imi aduc aminte ca cei de la banca tot trageau de mine sa iau in franci, dar am refuzat sistematic (cica nu ma incadram decit daca puneam gaj si alta proprietate).
    Calatoresc in Elvetia de 2/3 ori pe an, si de fiecare data cand aduc vorba de credit, ei zic ca evita sa faca imprumuturi pe termen asa lung, ca nu stiu ce va fi, ca noi nu am avut minte de ne-am imprumutat pe 30 de ani.
    Cand a “sarit ” francu, i-am sunat pe amicii din Elvetia sa imi explice ei ce sa intimplat.
    Au zis ca din 2008/2009, Elvetia tot cumpara Euro, ca sa mentina cursul euro/franc, la un nivel acceptabil, dar era de asteptat o astfel de masura din partea lor, ptr. ca ei nu au ce face cu Euro. Ei stau pe un munte de Euro pe care nimeni nu ii vrea, si atunci au lasat cursul liber.
    Daca Euro ajunge la 8/10 lei, ce facem iesim in strada ca sa ce?
    E o situatie neplacuta ptr. multi, dar o parte din vina o au si cei din BNR, ca nu au “strigat” destul de tare, la guvernantii din aceea vreme sa dea o lege sa interzica creditarea in franci.
    Anul asta va fi destul de interesant din punct de vedere al cursului valutar, si al cresterii economice, daca va fi.

  31. <>
    oare chiar asa sa fie?
    Cati dintre cei cu credite in franci elvetieni au primit franci elvetieni?
    Au primit de fapt contravaloarea in lei a sumei imprumutate….
    astfel incat nu cred ca ar suferi vreo pierdere.

  32. Ce nu pricep, este de ce nu vorbeste nimeni (presa, BNR, banci) de hedging. Suntem atat de naivi sa credem ca bancile nu si-au facut hedging pe franci elvetieni in 2007/ 2008?
    Ma astept ca bancile sa fie protejate de fluctuatiile cursului de schimb, evident pentru un cost, dar marginal fata de cresterea mai mult decat dubla a francului. Daca s-ar transmite acest cost clientului, conversia creditelor s-ar putea face la un curs mult apropiat de cel din 2008, fara nici o pierdere pentru banca.

  33. am explicat situatia unui amic expert economie olandez (sunt renumiti de zgarciti).

    1. a fost uimit sa auda de dobanzi de 7.5% cand pe piata interbancara se vehiculeaza cifre de maxim 1-2% si din ce in ce mai mici
    2. a intrebat daca s-au dat credite cu/fara avans (Olanda a avut o perioada cand credita 110% din valoarea locuintei, pt acoperi si taxele notariale)
    L-am intebat ce solutie vede el: a zis ca banca sa renunte la toate comisioane/dobanzi si clientul sa isi plateasca datoria in CHF la ziua curenta, astfel niciuna nu iese in pierdere, dar nici in castig.

    I-am povestit ce comisioane ia ING in ro si nu ii venea sa creada – o sa ii caut un desfasurator. In Be + NL ing nu are comisioane: card fara costuri, internet banking fara costuri, cont economii asociat fara costuri, etc.

Leave a Reply