Fraudele recente pun la indoiala mecanismele antifrauda din banci.Cum arata insa un asemenea manual?

Isarescu insusi a spus vineri ca rolul Supravegherii este sa se asigure ca bancile au sisteme antifrauda si ca ele (sistemele antifrauda) functioneaza. Sa luam cazul unei banci locale si sa ne uitam prin manualul ei de lupta antifrauda. Manualul apartine unei din bancile implicate in acest scandal din ultimele zile. Ceea ce incerc sa pun in discutie este daca un astfel de manual este suficient in combaterea fraudelor. Teoria zice ca da, practica zice ca nu.

Drept e, mintea omului e intortocheata si nu ai cum sa prevezi faptul ca cineva vrea sa te fure. Cu atat mai mult, poate ca e nevoie si de alte chei suplimentare de control pentru a nu se ajunge sa depistezi fraude de zeci de milioane de euro dupa ce ele s-au produs.

“Banca are o atitudine ferma in ceea ce priveste stoparea oricaror tentative de frauda care  vizeaza atat patrimoniul sau, cat si produsele/serviciile oferite clientilor sai”, ni se spune dintru bun inceput. “Banca nu tolereaza frauda sau practicile care nu indeplinesc standarde privind conduita salariatilor, inscrise in Regulamentul Intern. In cazul producerii fraudelor, tentativelor de frauda si nerespectarea regulilor menite sa asigure ca Banca mentine standarde ridicate de etica, se vor aplica cele mai severe sanctiuni impotriva celor stabiliti, urmare cercetarilor interne sau efectuate de catre organele abilitate, ca fiind vinovati”.

Tipuri de frauda (dintr-un manual elaborat de un specialist in politici antifraude (mai jos aveti scanat manualul antifrauda al unei banci implicate in acest scandal– pentru marirea imaginii, dati click pe ele va rog)

 Speta 1:
Consider ca cea mai comuna frauda in companiile din  Romania – desi nu este perceputa astfel – este frauda prin absenta de la serviciu neinregistrata, plecarea in timpul programului in interes personal, fara a inregistra invoirea, inregistrarea unei deplasari in interes de serviciu in locul invoirii in interes personal si alte forme de incasare necuvenita a remuneratiei pentru timp nelucrat sau pontat fictiv.
Minciuna creeaza aparenta unei normalitati iar lipsa de disciplina favorizeaza acest tip de frauda, devastatoare pentru organizatiile cu multi angajati si cu mijloace de verificare a activitatii. Pentru a actiona impotriva acestui tip de frauda, numeroase organizatii au implementat sisteme de control al prezentei si de inregistrare a activitatilor efectiv derulate de angajati, a timpului lucrat la calculator, deservit pe utilaje sau pe autovehiculele de serviciu, GPS, Palm si alte mijloace de raportare a  rutei, pozitiei sau activitatii.
Dar simpla constatare a acestor incidente nu este suficienta daca managerii si supervizorii nu cuantifica impactul absentei sau al nemuncii si nu reactioneaza ferm si imediat impotriva autorilor.  Lipsa de reactie a conducerii in fata acestor personaje – unele extrem de simpatice si populare – erodeaza rapid productivitatea si motivatia angajatilor, performanta fiind afectata in mod iremediabil.  Puteti calcula ce inseamna ca impact anual, intr-o companie de 1.000 de angajati, cu un cost salarial mediu de 8 euro/ora,  ca doa  unul din douazeci sa “chiuleasca” aproximativ doua ore pe saptamana pentru rezolvarea de probleme personale?

Speta 2:
Cel mai des intalnit de mine caz de frauda,  a fost decontarea pe cheltuielile companiei a unor bunuri /servicii care sunt folosite in interesul personal al angajatului, si nu in interesul companiei, pornind de la bunuri de mica valoare (hartie, rechizite si alimente), calatorii si consumatii la restaurant pana la autoturisme, bijuterii, ceasuri si alte obiecte cu valoare ridicata. O organizatie care se respecta nu tolereaza astfel de cheltuieli, si va avea un control strict pe natura si destinatia cheltuielilor. Astfel angajatii care dau bun de plata au autoritatea de a intreba ordonatorul tranzactiei – orice nivel ar avea, in ce mod va contribui bunul/serviciul respectiv la derularea normala a afacerii, iar daca explicatia nu este consistenta, vor putea refuza decontarea, indicand autorului sa plateasca din banii personali bunurile sau serviciile respective. Intrebarea fundamentala este: Cum obtin venituri prin generarea acestei cheltuieli?

Speta 3:
Cea mai simpla si des intalnita forma de frauda ocupationala continuata o reprezinta obtinerea unor avansuri de numerar inainte de inchiderea deconturilor pentru avansurile anterioare si folosirea banilor pentru a acoperi lipsa fondurilor sau a documentelor justificative de utilizare a avansurilor. Autorii se bucura de increderea celor care verifica si aproba inchiderea deconturilor, creditand, din banii firmei, pe colegii lor. Am intalnit organizatii in care aceasta practica era atat de adanc inradacinata, incat majoritatea angajatilor figurau cu deconturi deschise, si cu sume care nu puteau fi acoperite dintr-un salariu. Intr-un caz, la inventarierea anuala nu au putut fi inchise deconturile, iar solutia de compromis a fost acordarea unor prime in valoarea sumelor datorate, cu plata impozitelor aferente. Bineinteles ca aceasta decizie a generat o stare de spirit negativa, intrucat cele mai mari “prime” le-au inregistrat cei cu grad mare de indisciplina, iar cei care erau corecti nu au “beneficiat” de acest compromis. A fost o decizie de management foarte proasta!

Speta 4:
Am constatat ca forma de frauda continuata, cu efecte grave, acordarea de credite sau facilitati clientilor, de catre manageri de entitati financiare, la inceput pentru a-si realiza obiectivele de vanzari, si incasa bonusurile. Apoi pentru a-si acoperi eroarea de analiza a riscurilor, managerii au continuat acordarea de credite pe baza unor documente de identificare false, de situatii financiare alterate, facturi fictive, garantii colaterale supraevaluate, uneori invatand clientii cum sa procedeze. Managerii sau responsabilii respectivi au considerat ca daca utilizeaza creditele noi, integral sau partial, pentru a acoperi creditele nerambursate si ajunse la scadenta, vor castiga timp si vor aparea oportunitati care vor scoate clientii din dificultate. Din pacate, clientii astfel ajutati au perceput vulnerabilitatea angajatilor institutiei financiare ca o oportunitate de frauda  si nu au intentionat sa isi mai ramburseze datoriile. Bulgarele astfel creat s-a rostogolit, marind expunerea creditorului si scazand dramatic sansele recuperarii creantei din veniturile debitorilor sau din valorificarea garantiilor. Aceste fraude au aparut in conditiile in care angajatii responsabili sa verifice aceste elemente cunosteau situatia reala si actionau in detrimentul institutiei, fie pentru unele atentii, fie datorita intelegerii avute cu clientul, sau pur si simplu apreciind ca o pierdere nu va afecta institutia in dimensiunea sa.  Principiul general de afaceri “Cost of Doing Business” nu se aplica in cazul fraudelor comise de angajatii proprii, fiind vorba de management deficitar.

Speta 5:
Cand si-a dat demisia o angajata din vanzari, administratorul sistemului informatic a facut verificari de rutina si a identificat intr-un raport cateva e-mail-uri care fusesera transmise de angajata respectiva de pe contul ei de job pe contul ei personal de e-mail. Incercand sa vada ce informatii fusesera transmise, informaticianul a constatat ca mail-urile fusesera sterse de pe server si atunci l-a informat pe directorul general. Sansa a fost ca au putut fi restaurate mesajele respective si ca angajata era in perioada de preaviz. Investigatia a evidentiat ca angajata respectiva isi transmisese o lista cu clientii companiei, conturile de e-mail ale reprezentantilor acestora, cotatiile practicate si volumele de vanzari inregistrate pe fiecare luna, in ultimii 3 (trei) ani. Fiind confruntata cu aceste probe – angajata a clacat si a facut o criza de nervi amenintand cu sinuciderea. Comisia de investigatie a calmat spiritele si a derulat in continuare interviul, stabilind in final ca firma la care intentiona sa plece angajata ii ceruse “sa nu vina cu mana goala”, promitandu-i bonusuri pentru fiecare client castigat. Toate informatiile au fost recuperate de companie, odata cu hard disk-ul calculatorului personal al angajatei, care a acceptat sa il predea pentru a nu ajunge  cazul mai departe. In final investigatia a scos in evidenta slaba protectie a datelor confidentiale in companie. Daca organizatia ar fi avut implementat un sistem de clasificare a informatiilor confidentiale si de monitorizare a traficului cu aceste informatii, angajata ar fi ezitat in a sustrage datele, iar daca ar fi incercat, sistemul de protectie ar fi pus in carantina mesajul ei catre contul personal, iar sefii ar fi primit raportul a doua zi. Dar sunt mai sigur ca nu ar fi incercat…

Nu mai citez din document. Aveti aici pagina intai, , aici pagina a doua , aici pag 3 ,

aici pag 4,

aici pag 5

iar aici pag 6

Atasam de asemenea Anexa 1

, anexa2

sau anexa 3

Una peste alta, mai toate bancile au asemenea sisteme, dar se pare ca undeva se produce o bresa, din moment de fraudele in banci se produc si evenimentele recente ne arata ca ele au o consistenta ridicata.. Isarescu are si el dreptate, nu  poate BNR verifica fiecare credit in parte. Dar fraudele bancare nu sunt doar cele descoperite. Sunt si acelelea care se produc in timp ce Dv cititi aceste randuri. Si pe care manualele antifrauda nu le pot stopa, oricat de frumos ar fi editate. Poate ca lipseste si altceva inafara unor simple sisteme antifrauda….

13 thoughts on “Fraudele recente pun la indoiala mecanismele antifrauda din banci.Cum arata insa un asemenea manual?

  1. “Frauda” sau asimilat poate fi considerata si trimiterea catre terti (adica catre tine) a documentelor interne confidentiale ale bancii respective (nici nu-sa lumea seama ca e … BANK)… ca sa nu mai zic de publicarea lor ca sa producem “panica” printre neavizati…

    contribuiti din plin, domnule popa, la ceea ce a ajuns “presa” romana…

  2. @d-le Robert, nu e banca la care va referiti. Cat despre panica, cred ca exagerati. Eu as fi infinit mai panicat daca mi s-ar da toate asigurarile ca un aliment e foarte gustos si bun, iar dupa ce l-as inghiti, as face indigestie. In plus, d-le Robert, e dificil sa discutam despre un subiect despre care unii doar il pipaie, altii il miros, dar nu l-au citit niciodata cap-coada.

  3. Puteti calcula ce inseamna ca impact anual, intr-o companie de 1.000 de angajati, cu un cost salarial mediu de 8 euro/ora, ca doa unul din douazeci sa “chiuleasca” aproximativ doua ore pe saptamana pentru rezolvarea de probleme personale?

    Da, 40.000 de euro. Pentru o firma cu 1.000 de angajati, presupun ca asta este o suma neglijabila. Asta pentru 50 de saptamani de lucru, ceea ce e cam mult.

  4. Pingback: Fraudele recente pun la indoiala sistemele antifrauda din banci. Cum arata un manual bancar antifrauda si cat de bine apara el de fraude?

  5. Pingback: Stirile Online » Fraudele recente pun la indoiala sistemele antifrauda din banci. Cum arata un manual bancar antifrauda si cat de bine apara el de fraude?

  6. Pingback: Fraudele recente pun la indoiala sistemele antifrauda din banci. Cum arata un manual bancar antifrauda si cat de bine apara el de fraude? | Ziare net - Stiri din presa

  7. Nu doar la banci ci la toate multinationalele e asa – de la telefone, pixuri si televizoare pina la detergenti sapun si napolitane! Pentru ca merge!

  8. Interesant.
    1. Nu ai cum sa te gandesti la toate.
    2. Daca frauda e facuta de “palmasi” e o chestie. Dar daca e facuta de sefi, pe ei cine ii verifica ?
    Credeti ca avea vreunul curajul sa se opuna unui vicepresedinte ?

  9. Din experienta personala (deci cam la fel ca personajul care a facut “manualul” de mai sus) am ajuns la niste concluzii:
    1. Nu exista sistem 100% sigur. Exista sisteme cu siguranta mai mare sau mai mica in functie de mecanismele de control, insa nici un om nu va putea acoperi toate bresele pe care le cauta 1000 de oameni
    2. Cel mai sigur sistem este cel in care angajatii sunt incurajati sa identifice bresele si sa le raporteze -prin consecinta companiile care isi motiveaza angajatii sunt cele mai sigure. Prin consecinta consecintei o companie in care angajatii sunt nemultumiti este expusa la o multime de riscuri
    Acum sa coboram la situatia autohtona: in Romania am intalnit cea mai mare densitate de angajati nemultumiti de companiile pentru care lucreaza: fie e vorba de management, fie e vorba de salarii/bonusuri, fie e vorba de sistemul de promovare/recompensare a performantei, fie e o combinatie intre ele. Cred ca 9 din 10 angajati au impresia ca daca nu pupi pe cine trebuie si nu ii sapi pe ceilalti esti sortit sa mori pe postul pe care te-ai angajat sau esti primul care zboara in caz de Doamne-fereste. Prin urmare e o competitie acerba intre angajat si companie care “i-o trage” mai repede cui, situatie cauzata dupa parerea mea mai ales sistemului “nu-ti convine, las’ ca mai sunt 10 la usa care iti doresc postul”. Sistemul de identificare si mediere a tensiunilor dintr-o companie a ramas la stadiul de concept futurist, fapt pe care il poti observa usor la orice pretins team-building: 90% tac chiar si cand sunt incurajati sa puna degetul pe rana, de teama sa nu fie luati la ochi. Astfel se ajunge la situatia in care odata gasita o portita ea va fi speculata, fie pentru beneficii materiale fie pentru beneficii morale (razbunare). Nu ai cum sa te aperi 100%, mai ales la scurgerea de informatii. OK, tai mailul, USB-urile, DVD writterele. Urmaresti ce se listeaza. Poti insa sa controlezi la ce ecrane face angajatul poze cu smartphone-ul personal? poti certifica ca inainte de a te notifica ca pleaca nu a scris cu pixul pe o hartie varata in buzunar la terminarea programului lista cu clientii tai cei mai mari sau cu informatiile tale cele mai sensibile?
    Si mai rau este ca daca iti vei trata angajatul ca pe un potential infractor nu vei face decat sa il motivezi sa actioneze ca un infractor (pe principiul “oricum ma face hot, macar sa ii dau motive”)
    Acum despre bancile din Romania: 90% din angajati sunt prost platiti (cel putin raportat la performanta care li se pretinde), in acelasi timp lucrand cu sume pe care pe cale cinstita nu pot spera ca le-ar castiga in 10 vieti. Mai mult, periodic vine cate un Gogut din structurile de control care ii aminteste ca poate zbura oricand chiar daca nu are vina, ocazie cu care nu o sa mai aiba din ce plati ratele si o sa ramana pe drumuri. Cumulat cu stupefianta lipsa de anticipatie a celor care au incercat sa fure (nu stiu cati dintre infractorii romani ar putea fi acuzati de “premeditare”; multi fura pentru ca au avut ocazia si apoi…. vedem noi cum scapam basma curata), toate strategiile care mizeaza pe teama de consecinte mi se par vorbe frumoase ambalate pretios si cu utilitate zero

  10. Fraudele de care zici sunt cele mari, insa eu personal am avut doua colege angajate ale unei banci din top3, care au plecat acasa cu banii clientilor. In final Conformitatea a intervenit si cele doua au fost date afara si cam atat. NU EXISTA NICI O ALTA PENALIZARE. Mai amuzant e ca una dintre ele la nici o luna de la momentul in care a fost data afara s-a angajat pe back office ca si analist de credit si ulterior de parca nu ar fi fost destul s-a angajat la alta banca din top3 pe pozitia de consilier credite, pozitie ce in trecut i-a asigurat accesul la conturile clientilor si de unde a putut sa mai ia din bani cand ducea lipsa:)

  11. Pingback: CrisPres – DNA a trimis joi in judecata directori din cadrul BCR pentru o frauda de peste 11 milione de euro. Vezi topul fraudelor bancare din Romania

  12. Mda si in cazul meu trei directori consecutivi ai unei filiale locale ale unei banci din top 3 s-au servit din banii clientilor iar banca a tras de timp 7 ani prin tribunale ca sa nu le returneze acestora nimic si nu s-a terminat inca . Dar in acest caz indivizii au ajuns la inchisoare doar ca banca incearca sa se prefaca ca indivinzii au furat direct clientii si ea nu are nici o obligatie . Te doare capul .

Leave a Reply