Petrol. Preturi, catastrofe si broscute

Sa presupunem ca aveti 100 de broscute, pe care le vindeti cu un leu bucata, iar clientii dumneavoastra depind de acele broscute. La un moment dat se imbolnavesc 16 broscute si mor. Alte 10 evadeaza si fug in lume. Ramaneti cu 74, daca am scazut correct. Ca sa nu va fie afectate in prea mare masura afacerile, includeti o parte din costul refacerii stocului de 100 de borscute, in pretul micilor batracieni ramasi. Ca sa va procurati cele 26 de broscute scoase din bilant, trebuie sa achitati in total 10 lei. Prin urmare, scumpiti broscutele ramase cu 10/74 lei, mai exact cu 13 bani bucata. Corect? Daca cererea de broscute creste, tentatia e sa le scumpiti mai mult. Asta pana cand altcineva va aduce pe piata un animalut mai indragit si la preturi mai mici. Sa revenim la petrol si preturi.


O parte din puţurile mondiale sunt secatuite. Chiar şi cu cele mai avansate tehnologii, companiile petroliere obţin abia jumătate din cantitatile pe care le scoteau odata. La o rata de epuizare constanta a petrolului ar trebui să găsim o sursa de productie de circa 20 milioane de barili pe zi în următorii cinci ani pentru a menţine producţia la nivel mondial la nivelul actual. Agenţia Internaţională a Energiei (un organism înfiinţat de către OCDE pentru a preveni întreruperile aprovizionării şi promovarea securitatii energetice) ne spunea acum cativa ani ca puturile lumii scad cu 3,7 la sută în fiecare an. La finele lui 2008, calculul a fost revizuit cifra la 6,7 la sută. Brusc, economia globala a mai pierdut “din pix” cateva milioane de barili de petrol.

Situaţia este deosebit de dificilă în cea mai mare piaţa din lume –SUA. Pe parcursul ultimelor trei decenii, producţia de petrol de acolo s-a înjumătăţit. De la 10 milioane de barili pe zi la începutul anilor 1970, azi se mai produc in medie 5 milioane de barili. În ultimii 10 ani scaderea a fost de jumătate de milion de barili pe zi în patruzeci şi opt de state. Între timp, Alaska- fosta noua frontiera a energiei- producţia a intrat în declin chiar mai rapid decât în ​​restul ţării..

Nici asta nu ar fi dramatic, daca s-ar consuma mai putin. Dar americanii ard mai mult petrol decât  acum trei decenii. In 1070 se consumau circa 15 milioane de barili pe zi (la americani, av corz). Acum se consuma peste 20 dde milioane de barili. Inutil sa mai spunem ca diferenta se importa. Povestea este acelaşi, indiferent dacă locuiţi în SUA sau la Calarasi.

De fapt, în timp ce consumul a crescut cu aproximativ 20 la sută în Canada şi SUA (din 1980) si cu 63 respectiv 74 la sută în Australia şi Noua Zeelandă. Atunci când consumul urca iar productia scade,  e greu sa nu iti pui intrebari.

A fost si zvacnirea unor vesti bune. Una prin 2004, cand Departamentul pentru Energie al SUA a anunţat că a Golful Mexic (mai ales Thunder Horse) ar fi o mare speranţă a Americii din acest punct de vedere. Ei au prezis că producţia din Golful Mexic ar putea ajunge la 2 milioane de barili pe zi până la sfârşitul deceniului şi apoi se va dubla la 4 milioane de barili pe zi până în 2020.

Dar americanii au uitat sa includa in calcule fenomenele meteo cum ar fi uraganele. Va mai amintiti de Katrina si de Rita? Împreună, cele doua au devastat nu mai puţin de 167 de platforme si 183 de conducte . Broscute moarte, ca sa revin la inceputul povestii.

Multe platforme au fost aruncate la peste 60 mile distanţă. La acea vreme, industria de petrol si gaze a susţinut că de fapt Katrina şi Rita au fost evenimente ciudate, cu foaaarte mici sanse sa se repete. Dupa numai trei ani au venit insa uraganele  Ike şi Gusta.

National Oceanic and Atmospheric Administration (NOOA), a transmis că în ultimele trei decenii, proporţia furtunilor din categoria celor mai violente s-a dublat. Mai mult decât atât, NOAA se aşteaptă ca tendinţa sa se intensifice din cauza incalzirii climatice. Frecvenţa în creştere a furtunilor tropicale severe din Golful Mexic a fost găsita ca fiind puternic corelata cu cresterea temperaturilor din arealele tropicale din Oceanul Atlantic (de unde provin cele mai multe uragane din Golf). Asta înseamnă că ceea ce a fost odată o furtună “a secolului” va fi acum furtuna “ a anului”.

Atunci cand Katrina şi Rita a lovit, preţurile la benzină au crescut cu 5 dolari pe galon în mai multe state.

Dar de mareea neagra provocata de British Petroleum (BP) va mai amintiti? Tot in Golful Mexic s-a intamplat, iar costurile au fost estimate la 1,5 miliarde de dolari. Costul include şi cheltuielile efectuate de grup, inclusiv măsurile de curăţare şi izolare, forarea puţurilor, ajutoarele vărsate statelor riverane, pagubele deja rambursate şi sumele vărsate către autorităţile federale, a informat grupul. Suma include şi o primă tranşă de 60 milioane de dolari, care va servi la finanţarea construcţiei unor insule artificiale în largul statului Louisiana, pentru a proteja ecosistemul. BP s-a angajat să acorde în total 360 milioane de dolari pentru construirea acestor insule.

Dar de 1991 va mai amintiti? Atu nci cand fortele aliate au alungat armata irakiana a lui Saddam Hussein din Kuweit, iar soldatii au distrus 750 dintre cele 943 de puturi de pe teritoriul Kuweitului, potrivit arhivelor militare din SUA, incendiind 600 dintre ele? Peste un milion de barili de petrol au cazut prada flacarilor.  Kuweitul a cheltuit 1,5 miliarde de dolari pentru a stopa incendiile, iar industria petroliera din tara a pierdut peste 5 miliarde de dolari remediind infrastructura afectata. Dezastrul a schimbat si natura din statul din Peninsula Arabica si l-a impanzit cu peste 300 de lacuri petroliere.

Alte broscute pierdute, alte costuri care trebuie recuperate…

Cea mai bun a masura luate de guverne ar fi in aceste conditii inghetarea nu a preturilor, ci a uraganelor si a incalzirii globale.

V-am urat sa aveti o zi buna?

11 thoughts on “Petrol. Preturi, catastrofe si broscute

  1. La petrol acum cererea dicteaza pretul . Adica daca nu ajung broscutele atunci preturile cresc pana cand doar 74 consumatori isi mai permit broscute la masa . Daca nu creste pretul atunci 26% din timp nu o sa gasim broscute la magazin sau o sa avem broscute pe cartela , “ca sa ajunga la toata lumea”. Indiferent de “masuri” tot 74 de broscute vor fi consumate luna asta .Iar luna viitoare ar fi bine sa ne pregatim pt 73.

  2. Diferenta esentiala dintre broscutele din povestea de mai sus si puturile de petrol este ca cele din urma se pot inmulti considerabil. Uganda si Sudanul spre exemplu detin rezerve foarte mari, inca necartografiate si neexploatate. De petrolul din Arctica si Antarctica nu mai vorbesc – cantitati fenomenale se gasesc, deocamdata, in zone greu exploatabile.

    Povestea cu “se termina petrolul” are minim 60 de ani vechime, si de fiecare data se spune “in studii” ca puturile vor seca in 20-30 de ani. In 1975 era “aproape sigur” ca vom ramane fara petrol pana in anul 2000. Am ramas ? NU.

    Acestea sunt informatii raspandite in special de cei care au un interes direct sau indirect in mentinerea sus a cotatiei barilului.

  3. @Alexandru. Deci daca petrolul nu s-a terminat timp de 60 de ani logic, nu se va termina nici de acum inainte. Foarte tare! Sau altfel: daca azi s-a extras mai mult decat ieri implica logic maine se va extrage mai mult decat azi. Dumnezeu sa te aibe in grija!

  4. “In 1975 era “aproape sigur” ca vom ramane fara petrol pana in anul 2000 ”
    Afirmatie falsa .
    In 1956, Hubbert correctly predicted that production of oil from conventional sources would peak in the continental United States around 1965-1970. Hubbert further predicted a worldwide peak at “about half a century” from publication and approximately 12 gigabarrels (GB) a year in magnitude. In a 1976 TV interview[4] Hubbert added that the actions of OPEC might flatten the global production curve but this would only delay the peak for perhaps 10 years.
    Deci 2006 +10 = 2016.
    Hubbert s-a inselat in anumite privinte (destule) – dar din top 65 tari producatoare de petrol 54 sunt post peak . Noroc bun la vanatoare de petrol ieftin si mult in Sudan si la poli ca asta a mai ramas neexplorat .

  5. @Alinn

    Normal ca se va termina ODATA. Insa CAND nu stie nimeni. “Peak oil” este o sintagma catchy si la moda, usor de fluturat ici si colo.
    Problema este cantitatea la care te raportezi, care este FOARTE diferita,in functie de metodologie. In mod normal, un put e considerat “inutilizabil” daca nu se mai poate extrage din el la costuri acceptabile cu tehnologia existenta. Exista puturi la care, dupa extractia a 50% din cantitatea existenta, productia nu mai renteaza. Asta nu inseamna ca NU VA RENTA peste 10-20 de ani, cand, poate, vom avea tehnologii mai cost efficient.

    Nu doar Uganda si Sudan sunt tinte importante pt geologi, ci si alte tari africane. Si nu numai africane…

  6. @ Gamma
    Nu ma refer la anumite studii/opinii, ci la opinia generala din mainstream. Sigur ca exista studii mai bune si mai putin bune…

    Shell insa, daca retin bine, a pus pe piata vreo cateva studii dintr-astea “bomba” privind peak oil, disparitia petrolului, etc.

    Interesul poarta fesul oameni buni…. In 2009, trecuti cu 3 ani de “peak oil”, barilul se tranzactiona, in medie, cu 30$. Hai sa fim seriosi…

  7. Cateva precizari .
    Peak oil nu inseamna ca “ramanem fara” ci doar ca productia intra in declin. Normal , efectul este ca preturile urca pt a convinge din ce in ce mai multi consumatori sa renunte la produs . Grav e ca acest lucru se face in hopuri (speculatorii urca pretul in cer -> economiile intra in criza -> somerii se dau jos din masini -> consumul scade brusc-> petrolul devine indestulator-> scade pretul -> se relanseaza economia -> dar nu ajunge unde a fost ca iar urca pretul ) . Tocmai am incheiat un astfel de ciclu , mult amplificat de sectorul financiar nu stiu cum va arata urmatorul poate sa fie mai bland sau mai violent – depinde de alti factori (apare sau nu o criza a datoriilor suverane de exemplu )

    In final o observatie interesanta . Mr Hubbert a gresit cu aproape 50% cantitatea de petrol exploatabila in lume si totusi a picat rezonabil de precis pe axa timpului .Explicatia e ca au existat destui oameni (chindia) si modalitati (suv-uri) pt ca surplusul sa fie consumat in aceeasi perioada de timp ( pt ca era ieftin ). La urma urmei cred ca in America motoarele au in medie dublul cilindreei fata de cele din Europa .

  8. @gamma si @alexandru: momentan problema nu e ca nu mai exista petrol pe planeta, ci costul cu care poate fi extras acesta (bine, si cine il extrage, ca data fiind masa rotunda si mica la care se gasesc firmele care extrag petrol pretul este de cvasi-monopol). pana la urma si diamante se mai gasesc pe ici-pe colo, insa pretul diamantelor este mare. extractia de petrol nu presupune doar forarea unui put la mama naibii si transportul lui cu galeata pana la rafinarie. mai vin si conductele (care trebuiesc trase de la put pana la reteaua existenta de transport), depozitele de tranzit, armate de oameni deplasate de colo-colo (paza-ca din nefericire petrolul se gaseste din ce in ce mai des in zone furtunoase social, specialisti si palmasi, etc). Toate astea, plus pozitia (in realitate normala) a firmelor private care vor sa scoata cat mai mult din extractia titeiului, vor duce la cresterea continua a petrolului. Solutia ar veni tot din tehnologiile alternative de obtinere a energiei, insa si aici costurile sunt mari, cu impact direct asupra vietii de zi cu zi. Deci daca lucrurile vor ramane in acest stadiu, nu imi pun problema ca petrolul va disparea integral de pe planeta, ci ca multi nu si-l vor mai permite

  9. Bineinteles problema e mult mai complexa , la urma urmei nu pot comprima “The Oil Drum” in trei posturi . Modelul Peak Oil clasic este deformat de diversi factori in lumea reala , unii pozitivi (noi tehnologii) altii negativi (rebeli ,ursi polari 🙂 , uragane) . Exista si deformarea datorata distributiei campurilor petroliere pe glob in raport cu tarile consumatoare (efectul negativ ELM care influenteaza preturile ) . Deocamdata nu se poate vorbi de panica , doom & related stuff , cel putin pana nu o sa vad utilizatori de masini pe CNG plangandu-se de pretul gazului dar sigur nu trebuie sa lasam problema sa se rezolve singura pt ca nu se va rezolva .
    * CNG e gaz natural comprimat , nu GPL

  10. Legile economice ne învaţă ca atunci când preţul unui produs se scumpeşte prea tare, acesta riscă să fie înlocuit de produse concurente. Trebuie văzut la ce se foloseşte petrolul şi unde se poate folosi mai puţin petrol. În final echilibrul se va regăsi la un nivel mai mare al preţului petrolului şi la o cantitate mai mică. Astfel necesarul pe termen lung va fi mai mic şi lumea va continua să se dezvolte.

Leave a Reply