De ce se vor scumpi alimentele

Cresterea preturilor la alimente nu trebuie sa surprinda. Face parte din “circle of life”. Daca analizam ultimii 200 de ani vedem  chiar ca aceste evolutii sunt normale. Revolutia industriala a dus la scaderea ponderii agriculturii in PIB, oamenii s-au dus sa construiasca fabrici si uzine pentru ca se alegeau cu mai multi bani. Pana cand s-au trezit ca mai nimeni nu se mai ocupa de agricultura, iar oferta in scadere abrupta, le scumpea mancarea. În Marea Britanie, unde a început Revoluţia Industrială, ocuparea forţei de muncă in agricultura a scăzut la 20 la suta din total (suntem in 1880). Pe continent, lucrurile mergeau in aceeasi directie, dar cu viteze diferite. Belgia şi Finlanda- mai puţin de 30 la sută şi Ţările de Jos – 35 la suta. Prin 1960, ocuparea forţei de muncă era de aproape de 5 la sută în Marea Britanie şi Belgia şi aproximativ 10 la sută în Ţările de Jos, Finlanda, Suedia şi în Germania de Vest. Doar Franta a avut o pondere mult mai mare a populaţiei din agricultură (în jur de 20 la suta).

Preţurile produselor agricole au început sa scada pe la finele anilor 1940, dupa ce veniturile agricultorilor au început să ajunga sub veniturile generate de alte sectoare.
Creşterea economică puternică din restul economiei, iar diferenţa de venit între agricultori şi non-agricultori a crescut puternic în favoarea ultimilor. Au existat două motive pentru aceasta diferenţa de venituri. Primul- creşterea puternică în sectoarele industrial şi cel al serviciilor. Al doilea a fost introducerea unor tehnologii in agricultura care economiseau utilizarea factorului de productie munca.

Începând din anii 1950 (şi in următoarele decenii), paritatea veniturilor a devenit o problemă centrală în cadrul politicii agricole. În discursurile politicienilor si în presă, situaţia veniturilor relative ale agricultorilor a fost in varful agendei politicii agricole. Fermierii  faceau presiuni asupra guvernelor europene să intervină în piaţă pentru a stopa scaderea veniturilor prin introducerea unor măsuri de sprijinire a agriculturii. Ceea ce s-a si intamplat- au aparut o serie de intervenţii guvernamentale în agricultura europeană în anii 1950 şi 1960. Preţurile minime, preţurile ţintă, cote de import etc au fost introduse incetul cu incetul. Un argument des invocat în sprijinul acestor măsuri, în special în Europa, este importanţa securităţii alimentare.
În anii 1960 mai multe dintre aceste măsuri de politică naţională devin baza viitoarei Politici Agricole Comune (PAC ), proiectata in timpul Conferinţei de la Stresa (iulie 1958, am impresia) şi introdusa în 1968. Introducerea unor preţuri mari garantate la nivelul UE în anii 1970 şi 1980 a condus la denaturarea puternica a comertului agricol.  De aici si pana la tensiunile dintre marii exportatori agricoli nu a fost decat un pas.

Ar mai fi de spus un amanunt: in toate ţările europene agricultura detinea o cotă mult mai importanta in economia secolului 19 decât detine ea astăzi.  Revoluţia Industrială a ingropat agricultura, drept e ca in ritmuri diferite. În Marea Britanie, unde a început Revoluţia Industrială, ocuparea forţei de muncă a scăzut la 20 la suta din totalul ocupării forţei de muncă  (suntem in 1880). Pe continent, lucrurile mergeau in aceeasi directie, dar cu viteze diferite. Belgia şi Finlanda- mai puţin de 30 la sută şi Ţările de Jos – 35 la suta. Prin 1960, ocuparea forţei de muncă era de aproape de 5 la sută în Marea Britanie şi Belgia şi aproximativ 10 la sută în Ţările de Jos, Finlanda, Suedia şi în Germania de Vest. Doar Franta a avut încă o pondere mult mai mare a populaţiei sale în agricultură (în jur de 20 la suta).
Până în secolul al 19-lea cota a agriculturii în PIB a scăzut la aproximativ 10 la sută în Belgia şi Marea Britanie în timp ce in Franta era de 25 la suta. In anii 1960, aceste cote au scăzut la aproximativ 6 la suta sau chiar mai puţin în toate ţările amintite.

In perioada  1870 – 1969  au existat trei perioade în care preţurile pe piaţa mondială au scazut puternic  ducand la diferente foarte mari intre veniturile din agricultură şi cele din restul economiei. Primul episod – sfârşitul secolului 19 (1880-1895), dupa care a urmat perioada 1928 – 1935 şi cea din anii de dupa 1950. Desigur, în perioada razboaielor mondiale si in  anii imediat urmatori preţurile la alimente au fost ridicate iar veniturile din agricultura erau ridicate în raport cu restul economiei.

Ar mai fi de discutat despre cotele in consum ale unor alimente. De exemplu, în Belgia, cota unor alimente de bază (pâinea şi cartofii) a scăzut de la aproximativ 40 la suta din totalul cheltuielilor în 1850 la aproximativ 10 la suta pana in 1920, în ciuda faptul că ponderea totală a cheltuielilor alimentare au rămas  aproape constanta pe parcursul acestei perioade (60 la sută).

Mai e si chestiunea reformelor politice. Importante asemenea initiative au avut loc în toate ţările europene incepand de prin a doua jumătate a secolului 19. Tinem cu totii minte ca in prima parte a secolului 19 voturile apartineau celor bogati. Franţa a fost prima care a universalizat votul, în 1848. În Anglia, o serie de reforme au erodat treptat puterea parlamentară a marilor proprietari funciari. Latifundiarii inca detineau 60 la sută din locurile parlamentare în 1880, la 13 ani de la acordarea drepturilor de vot muncitorilor (1867).

Au fost, de asemenea, schimbări majore în organizarea politică a agricultorilor. Înainte de 1880, doar fermele mari erau reunite intr-o forma de organizare prin care sa isi faca auzite parerile. Criza agrară din 1880 i-a facut pe fermieri să se organizeze pentru a face presiuni in favoarea unui sprijin guvernamental. Si mai e ceva. Tot acest proces de organizare a micilor fermieri şi gospodării rurale este legat de intensificarea competiţiei politice din Europa. Partidele vedeau gospodăriile rurale ca pe o sursă importantă de voturi.
În Germania apare in 1876 “Asociaţia Reformatorilor fiscali şi economici”, dar principala organizaţie politică a proprietarilor prusaci a aparut odata cu “Landwirte Bund”, în 1893 când Germania a negociat o serie de acorduri comerciale pentru tarife mai mici la cereale. În Franţa avem “La Societ é des Agriculteurs de France” (SAF), înfiinţată în 1860 şi care reprezenta marile ferme si mai ales interesele fostei nobilimi. În Belgia, mai multe organizaţii agricole s-au format prin anii 1880-1890- de notat Boerenbond Belgische (1890), care mai târziu devine predominant o organizaţie politică. Apare Partidul Agrar in Finlanda. Majoritatea acestor organizatii erau de dreapta si associate cu partide crestine (catolice)

19 thoughts on “De ce se vor scumpi alimentele

  1. Ciudat articol.. Nimic despre expansiunea masei monetare?
    Am impresia ca-mi vorbeste Isarescu, sau Bernanke. Daca se refera la boom-ul din stock market, amandoi culeg lauri. Daca se refera la cresterea pretului la alimente, energie, toti uita de diluarea propriei monede.

    Domnule Dan Popa, ati putea cumva sa abordati subiectul si din perspectiva diminuarii puterii de cumparare a hartiilor pe care le schimbam contra alimente?

    Dragos

  2. Multa munca de documentare, Dane, dar… pana la urma, de ce se vor scumpi alimentele??? N-am impresia ca am aflat un raspuns, nici la “de ce”, nici la “daca”…

  3. Hmmm!
    Dane simt ceva in neregula aici si inclusiv la Claudia, cu scumpirea gazelor.
    Trebuie sa spun de la inceput ca, in primul rind, sunt un mare fan al HN si va citesc in fiecare zii.
    Dar vad aici o pregatire a populatiei pentru o mai mare schimbare economica, sociala, si mai ales politica si nu e in avanajul romaniei.
    Hot News afiliat cu oameni pe care nu-i cunosc ca proprietari, dar se stie clar ca sunteti foarte aproape de politica Presedintelui, e un fel de portavoce mult mai mult decit pentru presedinte si sau PDL.
    Cred ca aici e vorba de mult mai mult.
    Eu cred ca Basescu trebuie sa duca o politica deja fixata cam demult de cineva mai mare.
    Voi, prin politica editoriala din ultimul timp ati cam inceput sa ma speriati.
    Daca micile insemnari pozitive ale dreptei le agreez, si le condone inclusiv politica de austeritate pe care PDL si Basescu au fost nevoiti s-o implementeze, mie mi-e tare frica sa nu fie cineva acolo mai sus sa ne dicteze un drum pe care, in the long run, sa nu fie cel mai bun pentru noi.
    Nu as vrea ca HN sa fie purtatorul de cuvint ale acelei entitati care, e posibil, sa fie in spatele vostru. Cred ca as fi foarte dezamagit daca ar fi ceeace ce eu ma tem.
    Sper sa ma insel.
    Avantajul meu e ca privesc lucrurile de departe si pot avea o opinie independenta, ca si cind stai in tribune , stii!

  4. @m.o.
    in ceea ce ma priveste, nu pregatesc pe nimeni pentru nimic. 🙂 Iau nota de faptul ca desi multa lume -y compris Guvernatorul BNR- se intreaba de ce sa se scumpeasca alimentele. De la FAO si pana la rapoartele diverselor camere agricole se mentioneaza ca vin vremuri grele. A nu consemna asta inseamna a omite o situatie existenta. Daca o consemnam, se cheama ca “pregatim” populatia. 🙂
    Cat despre Cieva care ne dicteaza in the long run, let`s say it: IMF, WB etc. Nu spun ca asta e drumul cel bun, dar cine plateste, comanda muzica.
    🙂

  5. Sincer, care este rolul finantistilor in lantul trofic? Sa invarta cifre si vorbe. De-aia se scumpesc alimentele.Prea multi se ocupa de finante si prea putini de agricultura.

  6. Dane, avem in fata ochilor raspunsul. Nu valoarea alimentelor creste, scade valoarea banilor. Kilogramul de porumb are astazi aceeasi valoare nutritionala ca si acum 500 de ani(ma refer la cel nemodificat genetic) dar noi, cu creiere spalate sistematic timp de generatii, nu intelegem ca BANII NU AU VALOARE. Iar natura nu e proasta, gaseste cele mai eficiente metode pt a ne obliga sa intelegem asta. Tare mi-ar place ca Bernake, Isarescu et co. sa manance ceea ce produc. Adica matreata, in cel mai fericit caz.

  7. Mi-ar place sa vad un grafic comparand evolutia numarului de persoane implicate in agricultura cu numarul celor implicate in activitatea financiara, pe ultima suta de ani si cu cresterea productivitatiila hectar in domeniul agricol. Asta pt ca tot va place sa va ocupati cu cifre. O sa avem in fata ochilor dimensiunea reala a lucririlor.

  8. Care sunt preturile practicate in relatie cu producatorii din agricultura ? Cati bani ajung la ei si cati la procesatori, industria alimentara si comercianti. Cat de nocive si periculoase devin aceste produse dupa ‘procesare’? Din cauza pretului mizerabil cu care se vinde un litru de lapte, orice alta alternativa este mai avantajoasa pentru tarani – sa-l vanda ‘la negru’ vecinilor din sat, fara TVA si fara impozit pe venit (din start mai avantajos cu 40 % pentru toata lumea), sau sa-l dea animalelor din curte (porci, caini, pisici). Deci nu ne spuneti ca platim preturi jenante din cauza scaderii ocuparii fortei de munca in agricultura, pentru ca mai nimic din ce cumparam in supermarket nu vine de la ‘ocupatii’ cu agricultura – tarani iobagi & niggaz, ci de la mega – asociatii private – de multe ori o singura familie pe sat/comuna. Stiati ca un tractor modern costa peste 10 miliarde de lei vechi? In afara de marii latifundiari, NIMENI nu poate cumpara asa ceva. Credeti ca graul din painea noastra este facut ‘eco’, de tarani in opinci impingand plugul/carul cu boi al lui Grigorescu ?

    Studiul dvs. este foarte bine documentat, dar pare facut intr-un zgarie-nori din Tokyo. Mutati-va la tara un an-doi, si veti vedea si realitatile de dincolo de astfel de analize macro-economice pragmatice si solid fundamentate. Asta nu devine dupa “facultati”.

  9. Preturile cresc dintr-un motiv foarte simplu: fondurile de investitii si nu numai detin puterea si informatia pentru a manipula preturile doar in sus. Unii or sa spuna ca a crescut cererea in China si India dar nu spun ca a scazut in marile tari consumatoare. Uitati-va in supermarketuri cate produse se strica pe raft pt. ca nu mai exista cumparatori si veti vedea ca problema este cam falsa. Calculele cu scaderea ponderii agriculturii in PIB mi se pare irelevanta in conditiile in care in PIB-urile lumii, constructiile si serviciile au avut cresteri de cateva zeci de ori mai mari decat agricultura, asta datorita preturilor din ce in ce mai mari la imobiliare, la servicii si in industrie. Daca vrei sa demonstrezi ca vom intra intr-o criza alimentara(si nu numai) oricand se vor gasi comparatii care sa ne dea grafice ca asa se va intampla.

  10. @Mircea, tu ai dreptate. Dar de ce nu mentioneaza aceste fapte si dl Dan Popa in articolul sau aceste aspecte? Pentru ca daca expansiunea masei monetare de catre bancile centrale nu furnizeaza un procent consistent de crestere a preturilor la alimente, mi-ar placea sa citesc o argumentatie despre cum aceasta expansiune NU ajuta la cresterea mentionata.

    Dragos

  11. erata: “Dar de ce nu mentioneaza aceste fapte si dl Dan Popa in articolul sau?”

  12. Doamne, de cate cutremure, tsunami si alte cataclisme naturale este nevoie pt ca omenirea sa inteleaga ca PIB, masa monetara, si alte notiuni abstracte de teorie economica NU TIN DE FOAME ?

  13. Ceea ce a scris EMILIEN BEAUCOUP e absolut de bun simt !!! Unii dintre noi ne-am cam saturat de “gargara cu pioneze” ,din spatele laptopului sau a iPad-ului, de batalioanele de analisti, graficieni, cu pantofii lac si costume negre impecabile…E plina tara de statisticieni, brokeri aroganti si autosuficienti, doxati,ce iau urma “Dr.Doom” Roubini… Cand vom vedea vagoanele cu lapte azvarlite pe carosabil la palatul Victoria, vom avea o speranta….

  14. Dane, te-au napadit criticii, pesimistii, artagosii si bag eu de seama chiar si postacii. With extreme prejudice, Dane, with extreme prejudice… 🙂

  15. cum nu sunt economist, concluziile (și predicțiile) economice le las în seama celor avizați . o singură precizare în ceea ce privește – „Franţa a fost prima care a universalizat votul.” este vorba de votul universal masculin, se înțelege. cu adevărat universal va fi după 1920.

  16. Pingback: De ce se vor scumpi alimentele

  17. Totul este simplu!Suprafata unei tari ramine aceeasi .Nu se dilata in functie de numarul de locuitori !Si cine are are pamint si apa doar investitiile ii lipsesc ca sa produca !Uitati-va la arabi ca ,cumpara trenuri in afara tarilor arabe pentru agricultura….cind se termina petrolul apa si mincarea va deveni moneda de schimb—

Leave a Reply