Azi a aparut Raportul asupra Stabilitatii Financiare al BNR. Cine citeste printre randuri vede ca iesirea la suprafata va fi foarte dificile si are numeroase “daca”-uri in fata. Am scris despre raport aici si aici, e drept ca mai pe scurt.

Despre externalizarea creditelor, care a depasit 10 miliarde de euro, am sa mai scriu. Am primit azi un set de documente despre cat de dificila e recuperarea acestora, dupa ce ele au fost cedate diferitelor vehicule financiare aflate tot sub controlul bancilor.  Mi-e imposibil de pilda sa gasesc o logica in acordarea unui credit de peste 2 milioane de euro si ne-urmarirea lui timp de doi ani. Pur si simplu una dintre cele mai mari banci incearca sa dea de cel caruia i-a bagat in cont purcoiul de doua milioane, iar vecinii imprumutatului rad si spun ca de un an jumatate omul a plecat in strainatate de nu mai stie nimeni de el.

N-o sa ii dau numele si CNP-ul ca nu se face, dar fisierul pe care l-am primit are cel putin 60 de asemenea cazuri. Si este doar unul dintre agentii de recuperare. De prisos sa mai spun ca imprumutul a fost garantat cu niste lucruri care nu valoreaza nici 50.000 de euro.

Externalizarile astea sunt o cale foarte simpla de a-ti curata bilantul inaintea unui control din partea BNR. Unul din directorii din BNR imi spunea de cazul unei banci din top 10 care in 31 ale lunii aparea cu neperformante de peste 40%, iar in ziua urmatoare avea acelasi indicator la 5% . “Nu-mi pica pe nicio cheie de control. Pana m-am prins cum facea. Imprumuta unui apropiat al bancii o suma egala cu un 80% din toate neperformantele. In acte totul parea ok. Dupa o saptamana, cand controlul trecea, prelua iar imprumutul fictiv in bilant”, imi spunea respectivul director. Nu pot sa dau numele bancii pentru ca directorul in cauza are un credit acolo si ar parea ca se razbuna in vreun fel.