Aflu de la un bun prieten ca a murit Gheorghe Cercelescu. Pentru putini oameni pe care i-am cunoscut puteam baga mana in foc fara sa am nici cea mai mica emotie, iar “nea Cercelescu” , cum ii spuneam, a fost unul dintre ei. Era unul dintre aceia alaturi de care puteai merge linistit si la nunta si la razboi, cum zicea cineva. Nea Cercelescu a fost un boier adevarat. Cine l-a cunoscut, poate confirma din plin acest lucru. Avea harul de a simplifica o teorie economica stufoasa pana la nivelul la care o putea intelege oricine. Stateai langa el si ascultand povestioarele din tinerete, de prin New York sau alte capitale, radeai cu el si traiai cu el. Cei care l-au avut in preajma invatau fara sa stie, economie mondiala sau macroeconomie. Mereu cu zambetul pe buze, mereu cu o vorba buna si intotdeauna cu un suflet mare pe care il aseza discret langa al tau, nea Cercelescu va ramane cel despre care intotdeauna voi putea vorbi mai putin decat ii voi putea cinsti memoria. Ultima data ne-am intalnit la BNR si ne-am promis sa stam la o bere la o terasa in Drumul Taberei, unde mai statusem si cu alte ocazii. Urma sa ne sunam in aceasta saptamana si sa ne intalnim. El se plangea de dureri de spate, intors nu demult din statiune. Eu ii spuneam in gluma ca parca ar fi la guvernare, ca exact in spate ii doare si pe guvernanti de noi. Nea Cercelescu a ras si pe urma ne-am despartit, ca intra Guvernatorul. Asa o sa mi-l amintesc pe nea Cercelescu, cum l-am lasat in sala BNR- cu un zambet larg, de om bonom. Daca Dumnezeu va vedea ce oaspete i-a sosit pe nepusa masa, il va cinsti si-l va aseza de-a dreapta Lui. PreaBunul sa te odihneasca intru buna pace, nea Cercelescu!