Testele de stress pe care bancile centrale (nationala, europeana, FED, samd)  seamana cu intrebarea pe care femeia o pune barbatului atunci cand se plictiseste: “Draga, da` tu ma mai iubesti?”

Ca un barbat care se respecta, bancile raspund in cor “Sigur ca te iubesc… ce-ti veni?”, desi gandul lui e cu totul in alta parte. Faptul ca 9 banci din 91 au fost gasite numai bune de capitalizat nu inseamna ca celelalte sunt sanatoase tun, ci doar ca ecografia nu a indicat acum probleme grave. Ca s-o spunem pe sleau , au fost gasiti niste tapi ispasitori buni de sacrificat. ATE Bank ( Banca Agricola a Greciei),  sistemul bancar spaniol- dat ca exemplu numai bun de urmat pentru Romania  si cateva mici banci germane.  Indoi-m-as ca numai aici sa existe probleme. Si am sa explic pe scurt, de ce.

Reamintesc ca BCE a facut o simulare pornind de la prabusirea pietei imobiliare, cu doi ani inainte ca ea sa pice cu adevarat. Testele au iesit perfect, bancile demonstrand pe hartie ca sunt capabile sa faca fata unei caderi masive a pietei. Realitatea a demonstrat ca realitatea e una si calculele de hartie, cu totul altceva.

Băncile au subestimat mai mereu interdependenţa dintre lipsa lichidităţilor de pe piaţă şi presiunile lor de finanţare. Ele au ignorat sau tratat insuficient interacţiunile dintre diversele riscuri şi nu le-au integrat în mod consistent la nivelul de ansamblu al băncii sau grupului financiar din care făceau parte.

În ceea ce priveşte selecţia scenariilor, majoritatea simulărilor de criză folosite de bănci nu au avut ca scenariu de bază condiţiile de piaţă extreme care au apărut odată cu declanşarea crizei, ele cuprinzând de obicei şocuri de amplitudine mai redusă (medie), cu efecte pe termen scurt şi care nu aveau în vedere corelaţiile dintre diversele tipuri de riscuri.

Astfel, înainte de criză, scenariile de simulări de criză (stress-test) considerate severe rezultau de obicei în estimări de pierderi nu mai mari decât câştigurile realizate într-un trimestru de activitate, în timp ce criza a demonstrat faptul că pierderile reale au pus multe bănci în situaţia de faliment, acestea fiind salvate doar cu sprijinul financiar al statelor. O altă deficienţă a modelelor de stress-test derivă din riscul rezidual al obligaţiilor contractuale aferente liniilor de finanţare oferite unor participanţi la piaţa de securitizare sau din necesitatea acoperirii riscurilor reputaţionale aferente SPV-urilor din afara bilanţurilor

• Simularea de criză pentru riscul de credit

În cazul riscului de credit, estimarea impactului deteriorării indicatorilor macroeconomici se face din două puncte de vedere:

- asupra cerinţelor de capital (pierderi neaşteptate) calculate conform abordării bazate pe modele interne de rating avansat (IRB advanced); aceasta se bazează pe recalcularea indicatorilor de probabilitate de nerambursare (PD), pierdere în caz de nerambursare (LGD) şi a activelor ponderate cu riscul (RWA) şi a celorlalţi parametri de risc, în cazul scenariului de criză;

- asupra cheltuielilor cu provizioanele (pierderi aşteptate), care au ca efect diminuarea în consecinţă a rezultatelor financiare ale băncii analizate.  Principiile utilizate în vederea estimării impactului deteriorării indicatorilor macroeconomici asupra cerinţelor de capital conform abordării bazate pe modele interne de rating avansat (IRB advanced) sunt următoarele:

- Pentru agenţii economici (Corporate) indicatorii de probabilitate de nerambursare (default) PD au fost stabiliţi pe baza senzitivităţii sectoarelor economice la efectele crizei:

− Sectoare cu senzitivitate ridicată: real-estate, construcţii, textilepielărie, producţia de materiale de construcţii, producţia de mobilă, industria chimică şi petrochimică, industria auto, leasing, transporturi şi altele.

Pentru aceste sectoare, probabilitatea de nerambursare medie – PD = 20%, aceasta variind pentru sectoarele individuale între 15-25%.

− Sectoare cu senzitivitate medie: comerţul cu amănuntul, hoteluri şi restaurante, producţia de hârtie şi produse din hârtie şi altele.

Pentru aceste sectoare, probabilitatea de nerambursare medie – PD = 9%, aceasta variind pentru sectoarele individuale între 5-15%.

− Sectoare cu senzitivitate redusă: industria alimentară şi tutun, administraţia publică, producerea şi distribuţia de energie, telecomunicaţii, sănătate etc. Impactul simulării de criză asupra indicatorului de probabilitate de nerambursare – PD pentru clienţii din segmentele Retail şi Corporate se prezintă astfel:

- pentru retail factorul mediu de stress (multiplicatorul) PD este 4,8 în comparaţie cu sfârşitul anului 2008;

- pentru agenţii economici (Corporate) factorul mediu de stress (multiplicatorul) PD este 6,5 faţă de anul 2008

Pe lângă cerinţa de capital suplimentară de capital în situaţia concretizării scenariului de criză analizat, banca trebuie să ia în calcul şi impactul înregistrat asupra contului de profit şi pierderi de către cheltuielile cu provizioanele aferente creşterii creditelor neperformante.

• Simularea de criză pentru riscul de lichiditate

Simularea de criză (stress-test) privind impactul riscului de lichiditate asupra contului de profit şi pierderi al băncii are la bază următoarele premise:

- retragerea bruscă a 20% din depozitele persoanelor fizice, a 10% din depozitele persoanelor juridice şi a 30% din depozitele interbancare;

- lipsa lichidităţii pieţei interbancare şi aversiunea la risc a băncilor; singurele posibilităţi de finanţare existente pe piaţă au un cost suplimentar de 7 p.p. pentru RON şi 4 p.p. pentru EUR;

- titlurile de valoare din portofoliul băncii (acţiuni şi obligaţiuni) înregistrează o reducere a preţului cu 35% în medie; în consecinţă, vânzarea lor pentru obţinerea de lichidităţi este amânată în perspectiva redresării valorii acestora, fiind neprofitabilă în comparaţie cu varianta atragerii de resurse de pe piaţa interbancară;

- limita minimă a indicatorului de lichiditate (active lichide/total depozite persoane fizice şi juridice şi interbancare) acceptat de banca centrală este 20%; utilizarea unei părţi a rezervelor minime obligatorii pentru acoperirea retragerilor de numerar este permisă de banca centrala doar pe termen scurt, urmând ca nivelul acestora să fie restabilit rapid.

• Simularea de criză pentru riscul ratei dobânzii din banking book şi trading book

Metodologia utilizată este următoarea:

- toate activele şi pasivele senzitive la rata dobânzii (atât din bilanţ, cât şi din afara bilanţului) au fost distribuite pe intervale, în conformitate cu data de restabilire a nivelului ratei dobânzii, conform prevederilor actelor contractuale;

- s-au calculat diferenţele dintre activele şi pasivele din fiecare interval (GAP-urile);

- pentru fiecare scenariu, GAP-urile au fost multiplicate cu şocurile respective şi rezultatele au fost agregate.

Surse: Bank of International Settlements (2009) ,,Principles for sound stress testing practices and supervision – final paper”; website http://www.bis.org, pp. 2-18 Banca Naţională a României „Regulamentul BNR nr. 12/2009 pentru modificarea şi completarea Regulamentului BNR şi al CNVM nr. 15/20/2006 privind tratamentul riscului de credit pentru instituţiile de credit şi firmele de investiţii potrivit abordării bazate pe modele interne de rating”, Monitorul Oficial Nr. 602, 31 august 2009, pp. 3-5 Comisia Europeană (2009). European financial supervision, Brussels, http://www.ecb.eu Smaghi, L., „Going Forward: Regulation and Supervision after the Financial Turmoil- International Conference of Financial Regulation and Supervision -After the Big Bang: Reshaping Central Banking, Regulation and  Supervision”, Universitatea Bocconi, Milano, 19 Iunie 2009, http://www.ecb.eu