Poate nu stiti, dar Romania are o Strategie Nationala de lupta impotriva inundatiilor, in care fiecare minister stie ce are de facut. Ma uitam peste ce scrie acolo si peste ce se petrece in realitatea din teren.
S-au cheltuit bani multi pentru tot felul de studii despre siguranta barajelor, s-au numart banii pierduti in ultimele inundatii (circa doua miliarde de euro pe putin). Costurile implementarii unor solutii care sa evite viitoare dezastre sunt estimate la alte doua miliarde de euro. Bani care nu prea se gasesc. In 2009, de la buget s-au primit 205 milioane de lei. Bani de sandwich-uri. Merita de asemenea citit – macar pentru inutilitatea lui-, Managementul Situatiilor de Urgenta .
(Pauza publicitara. Nu uitati. Cei care vor sa doneze o hainuta, un biscuit, o ciocolata sau alte bunuri/bani, o pot face. Impreuna cu mai multi colegi bloggeri din Bucuresti si din tara punem atat cat putem umarul sa ii ajutam pe cei nenorociti. Macar daca pentru 5 minute vor uita disperarea, se cheama ca ne-am facut datoria. Am luat legatura cu Kaysha- ( o buna ziarista locala care cunoaste realitatile din zona si ne va ajuta sa dam celor care au cu adevarat nevoie bunurile stranse) care s-a aratat bucuroasa sa ne sprijine. Pauza publicitara incheiata)
Dar nu pot sa nu notez strategia Nationala de comunicare pe timp de inundatii. Citez:
“Populaţia diferă foarte mult din punct de vedere al experienţei privind inundaţiile, al stării financiare sau emoţionale ca şi al factorilor sociali (vârstă structura familială etc.). Construcţia unui mesaj de avertizare implică o adevarată artă a comunicării, iar specialiştii în mass-media pot fi de mare ajutor.
Ei pot ajuta ca mesajul să fie:
• scurt (spre exemplu la radio nu trebuie să depăşească 30 secunde de citit);
• ordonat, astfel încât să constituie cea mai importantă ştire pentru populaţie;
• limbajul utilizat să fie clar şi să se evite jargonul.
Mesajul trebuie să fie persuasiv, adică să nască o anumită emoţie sau sentimente; limbajul trebuie să fie reţinut şi să nu fie agresiv în privinţa cauzelor inundaţiilor sau să creeze panică; tonul mesajului este deosebit de important.
Mesajul trebuie să fie:
• pozitiv, mai mult decât negativ, axat pe ce să facem decât pe ce să nu facem (spre exemplu: stai în casa decât nu-ţi părăsi locuinţa);
• să sugereze acţiunea mai mult decât inacţiunea;
• să invite la sociabilitate mai mult decât la izolare;
• să fie viguros (spre exemplu: aceste inundaţii au capacitatea să spulbere vehiculele de pe şosea iar oamenii se pot îneca).
Căile de diseminare a avertizării la inundaţii pot fi:
• mesaje radio; • mesaje televizate (prezentat cu scris în mişcare, la ştiri sau în pauză); • ziare locale sau regionale; • telefon: • fax; • din uşă în uşă.
Mesajele radio au numeroase dezavantaje mai ales în zonele metropolitane, deşi există numeroase posturi de radio. Mulţi nu aud întregul mesaj; alte posturi aşteaptă anumite ore pentru a face comunicatul. Mesajele radio sunt foarte eficace pentru gospodine şi mai ales transmise înainte de micul dejun şi dimineaţa. Mai mult, în cazul radioului, nu există modalitatea de a afla cine a auzit mesajul, şi cine nu sau cine a auzit doar o parte din mesaj.
Din aceste motive, cel mai eficace sistem de avertizare este cel specific, transmis personal.”
Sau citeste un alt text foarte bine scris.