Bugetarul nostru,
Care esti in cerurile alea in care nimeni nu te atinge.
Sfinteasca-se cu 25% in minus, salariul tau.
Plece imparatia Ta, ne-mai-faca-se voia Ta,
Precum in minister, asa nu si pe Pamant.
Painea noastra cea de toate zilele
Lasa-ne-o noua astazi tot la pretul de ieri.
Si ne iarta noua gresalele noastre
Precum si noi te iertam de cativa ani incoace.
Si nu ne mai duce pre noi in crize,
Ci te izbaveste de cel rau
Ca a Ta este oricum Imparatia. Si Puterea si uite ca si Slava
In numele Bugetului si al TVA-ului si al Sfintei Recesiuni
Amin.
P.S. Vezi si Jurnalul Functionarului public (pamflet)
pe care bugetar il ierti de cativa ani incoace? pe profesorul sau pe medicul cu salariu de 200 de euro?
la asta ma refeream cu sustinerea punctului sase …
@vali plesca. Vanghelie are 3000 de subordonati. Chiliman a luat sectorul cu 425 de angajati si are 1860 acum. Mai pot gasi exemple.
Draga Danut,
m-a intristat foarte mult aceaat parodie construita pe o rugaciune au adevarat sfanta pentru crestinii… nu stiu daca ar retinut eu bine, dar parca unde spuneai ca esti fiu de preot…
oare cum intelegi tu a nu batjocuri cele sfinte??
m-ai dezamagit…
@Dorina,
Da, da, sunt fiu de preot, dar nu am batjocorit cele sfinte. Am folosit un text sacru in spirit profan, e drept.
Wow. E ceva sa-ti ceri scuze de la o dementa cu fixatii religioase pentru ca ai “indraznit” sa-i “profanezi” incantatia ritualica preferata …
pragmatic, vorba aia, ce are sula cu prefectura? gazda noastra vorbeste de TOTI bugetarii, eu vreau sa/i atrag atentia ca generalizeaza in mod nepermis, aruncand anatema si unor oameni care n-au avut niciodata nici un privilegiu (din contra), iar tu imi vorbesti de (anumiti) functionari…
Limbajul dur nu este criminal în sine, și nu este monopolul statului cum sunt celelalte arme.
Eu sunt un adept absolut convins al economiei de piață, inițiativei private, libertății economice. Dar nu sunt un dogmatic, un fanatic, cum sunt destui în Balcani. Adică am argumente raționale pro și argumente contra, și cele pro prevalează simțitor.
Mari gânditori ai lumii au constatat că pentru a funcționa capitalismul are nevoie de o anumită etică, „protestantă” , de încredere în relațiile dintre oameni (Max Weber, Francis Fukuyama etc.). Deci din punct de vedere etic există capitaliști buni, care investesc în știință, cultivă relații de încredere cu salariații, cu partenerii, cu statul și capitaliști răi care nu procedează astfel, care cred că au bani din„boieria” lor. A-i critica constructiv pe cei răi nu este un atentat la proprietatea privată, ba dimpotrivă. Pentru că fără aceste ameliorări capitaliștii au parte de critică distructivă, de comunism, cum a fost în Rusia și în alte țări. Fanaticii de Balcani confundă orice critică cu una distructivă. Sau acei „Dinu Păturică” sunt irecuperabili, deci critica nu poate fi decât una care îi desființează.
România, este ancestral de o receptivitate extraordinară la influența vestică, are posibilități uriașe de a-și crește stocul de „protestant ethic” și de „trust”. Una din ele este migrația, mai ales în țările nordice, privită ca un stagiu de educare (și de ceva acumulări financiare) urmată de reîntoarcerea acasă. Așa ceva exista și pe vemea lui Carol I, migrația în Franța a fost mai importantă decât severitatea regelui dictator și de gândire… catolic-germană.
Transilvania a avut unul dintre cele mai serioase stocuri de „protestant ethic” din Europa. Morala care răzbate din „Moara cu noroc” sau din „Fefeleaga” era larg răspândită printre români. De-aceea unii dintre ardeleni înțeleg diferențele etice dintre capitaliști fără ajutorul marilor savanți economiști. Este de datoria noastră să valorificăm eventualele rămășițe ale unei astfel de etici regionale.