Sunt si eu urmas al dacilor si al romanelor sau poate al dacelor si romanilor.  Cu toate astea, nu pot sa nu admit ca stra-stra…-stramosii mei au fost oameni carora le placea viata, mai ales dupa cinci carafe cu vin.Umblau “pileati” toata ziua ca sa zic asa. Asta pana intr-o zi in care…

“..ajungind in fruntea neamului sau, care era istovit de razboaie dese, getul Burebista l-a inaltat atit de mult prin exercitii, abtinere de la vin si ascultare fata de porunci, incit, in citiva ani, a faurit un stat puternic si a supus getilor cea mai mare parte din populatiile vecine. Ba inca a ajuns sa fie temut si de romani. (…) Spre a tine in ascultare poporul el si-a luat ajutor pe Deceneu, un sarlatan care ratacise multa vreme prin Egipt, invatind acolo semne de prorocire, multumita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba inca de un timp fusese socotit si zeu, asa cum am aratat cind am vorbit de Zamolxis. Ca o dovada pentru ascultarea ce i-o dadeau [getii], este si faptul ca ei s-au lasat induplecati sa taie vita de vie si sa traiasca fara vin. Cit despre Burebista, acesta a pierit din pricina unei rascoale, mai inainte ca romanii sa apuce a trimite o armata impotriva lui. Urmasii acestuia la domnie s-au dezbinat, faramitind puterea in mai multe parti. Cind imparatul August a trimis o armata impotriva lor, puterea era impartita in cinci state. Astfel de impartiri sint vremelnice si se schimba cind intr-un fel, cind intr-altul” (Strabon, Geografia, VII, 3, 11)

Ca urmare a taierii vitei de vie, pretul vinului- de departe alimentul preferat al contribuabilului dac- a urcat foarte mult, Platon povestind ca s-a ajuns la importul vinului roman  dar si la cel provenind din sudul Dunarii.

Pe langa dezechilibrarea raportului dintre cererea de vin si oferta locala, pe teritoriul Daciei circulau intr-o veselie si banii falsi. Arheologii si istoricii vorbesc despre descoperirea a patru ştanţe cu care se băteau in principal monede romane dar nu numai, având aceeaşi valoare, mărime şi chiar tipologie, metalul fiind însă cel care era diferit.

Moneda principala care a circulat in provincie a fost cea romana de bronz emisa la Viminacium. Au mai circulat drahmele de argint din Lycia, din Asia Mica si monedele coloniilor grecesti de la Marea Neagra.
Una peste alta, inflatia a coborit in Dacia, iar criza economica burebistana a fost rezolvata prin cucerirea de catre romani.
Si mai e ceva. Deficitul de cont curent era si atunci important (consistent, masiv etc). Deficitul fiscal era mare, el fiind adus in limite sustenabile abia dupa ce ne-au preluat romanii. Era cam ca si acum, adica fara fluxuri de capital straine si presiuni externe nu reuseam sa ne dezvoltam neam.

Ca structura a comertului exterior, Dacia importa din Italia amfore cu vin de calitate superioara si ulei de masline, lucerne, vase de bronz, alte obiecte din bronz, stofe fine. Din provinciile romane se aduceau lucerne, obiecte de bronz, vase terra sigillata. Din orient se aduceau stofe fine, sticla, geme si altele.
Principalele articole de export ale Daciei erau vitele, aurul, sarea, lemnul, mierea, ceara, pieile. Foarte activ era comertul provinciei cu lumea libera, barbaricum, din afara imperiului.
Acuma mai trebe spus ca Guvernul dac a investit mult in infrastructura, in special dupa ce Roma a preluat prin absorbtie micul stat de oameni tot mai treji. In provincia Dacia s-au construit toate tipurile de drumuri romane (publice, militare, vicinale, private). Cele mai simple drumuri erau cele de pamant (viae terrenae), la care se realiza o simpla nivelare si delimitare a suprafetei utile. Existau si pe atunci companii private gen PACO samd, care sifonau banii puiblici, dar intr-o maniera mai finuta decat o fac unii drumari de azi. Drumurile cu pat artificial aveau o structura complexa: mai multe straturi de nisip si pietris asigurau drenajul necesar, marginile erau protejate cu piatra taiata; pavarea cu piatra sfaramata sau dale (in localitati importante), bombarea spre centru, existenta santurilor marginale, a trotuarelor in anumite locuri, asigurau o buna functionalitate. In locurile mai dificile (defilee, treceri la cursurile de apa etc.), romanii au executat lucrari complexe (poduri, tuneluri, consolidari, protejarea contra inundatiilor). Pe drumurile principale erau marcate si distantele cu ajutorul asa-ziselor pietre militare (miliaria), care indicau distanta in mile (o mila avea 1.481,50 m) de la Roma.
Drumurile importante erau pazite, dar cu toate astea calatoriile er5au uneori sporturi extreme.  Istoricii spun ca nu prea existau hanuri, hoteluri sau pensiuni in Dacia, iar cei care calatoreau,  se asociau sau circulau in spatele convoaielor oficiale sau militare.
Impozitele care se plateau in Dacia erau directe (pe proprietatea funciara si pe numarul de persoane; de plata impozitului funciar erau scutiti cetatenii romani din orasele carora imparatii romani le acordasera dreptul italic) si indirecte (5% pe mosteniri, pe eliberarile de sclavi, 1% pe vanzarea de marfuri, 4% pe vanzarile de sclavi, 2,5% pe circulatia marfurilor si a persoanelor-TVA-ul adica). Impozitele directe erau administrate de fiscul provinciei, cele indirecte de fiscul imperial de la Roma. Pentru strangerea impozitelor exista o armata de functionari (tabularii, librarii, casierii etc.).
Taxele vamale erau vicessima, a douazecea parte din valoarea marfii (5%), spre deosebire de alte provincii. La inceput sistemul de incasare a vamilor se baza pe arendasi (arendare), inlocuit in a doua jumatate a secolului al II -lea.

In final, s-a dat dezlegare la vin, iar lucrurile au revenit la normal.