Remember. Acum 3 zile am trimis un mesaj mai multor reprezentanti ai unor institutii internationale, bancheri comerciali, banci centrale,  economisti, oameni din Guvern, bloggeri. Mesajul era urmatorul:” Imi prezint de la inceput scuzele pentru deranj. Ce ar trebui sa facem ca reprezentanti ai media? Daca suntem de partea Guvernului, am incuraja puncte de vedere nu foarte consistente sub raportul inteligentei si strategiei. A fi in tabara opusa inseamna a incuraja  anarhia fiscala, daca nu chiar si pe cea sociala. E dificil sa pastrezi in asemenea conditii, o postura echilibrata, documentata si neutra.  Puteti sa ne sprijiniti prin avansarea a trei tipuri de scenarii cu privire la ceea ce ar putea urma pentru Romania?  Care e cel mai optimist, cel neutru si unul pesimist? Pana la urma, de cine depinde iesirea din criza si cum putem noi, ca oameni de media, sa fim constructivi? Va multumesc mult. Solicitarea este si va fi tratata ca una off the record. Fara nume, fara a va cita in vreun fel. semnat Dan Popa, si numarul de telefon mobil”

Ca o prima constatare, aproape toate raspunsurile primite  confirmau un adevar stiut deja. Guvernul comunica foarte prost. In privinta scenariilor viitoare si a rolului media, va invit sa cititi raspunsurile. In cazul presedintilor de banci sau a reprezentantilor organismelor internationale care au preferat confidentialitatea, le-am respectat aceasta dorinta.

Asadar:

1- Oficial apropiat FMI- (altul decat M. Tanasescu, pentru a evita speculatiile)

“In momentul de fata, lasand la o parte orice declaratii politice, multe complet nelalocul lor ( mi se pare complet imoral ca unele partide politice din Romania sa incerce sa obtina avantaje politice de pe urma acestei crize), presa are un rol extrem de important. Nu trebuie sa mergeti 100% pe mana Guvernului, asa cum nu trebuie sa instigati la haos social, asa cum mizeaza unii lideri din tara Dvs.  Acum trebuie sa veniti cu cifre clare despre ceea ce se intampla in Europa. Uitati-va la ce e in Portugalia sau in Franta, cu accent pe Franta. Va urma si Germania, credeti-ma. Nu neaparat cu masuri in genul celor pe care le vedem acum la noi, ci cu un alt tip de austeritate. Germania, aduceti-va aminte, au urcat TVA acum doi ani, cand drama nu era nici pe departe atat de mare!

Poate ca a prezenta balansat ceea ce e in Europa, comparat permanent cu ceea ce se petrece in jurul Romaniei, ar ajuta oamenii sa inteleaga ca problema nu e doar Romania, cu cele 25 de puncte procentuale taiate din salarii. Situatia e complicata, iar tot ceea ce se intampla acum este pentru un bine viitor. E greu sa explici oamenilor aceste lucruri, dar ar fi minunat daca le-ar intelege. Nu trebuie sa le dai sperante, sa fii un optimist prost si mincinos, ci sa le spui ca in cativa ani le va fi mai bine. Pentru ca asta e adevarul.

Functia publica trebuie re-considerata in Romania. Atat  sub raportul transparentei si sub cel al responsabilitatii. Serviciile publice trebuie sa devina responsabile. E nevoie de a prezenta obiectiv aceste lucruri, de a scrie despre criterii, despre transparenta, in asa fel incat mesajul public, extrem de deteriorat in acest moment, sa se alinieze in timp mesajului media. Pentru ca acesta e adevarul. Nu doar Romania trece prin momente cumplite, ci intreaga Europa. Dar o face pentru a-i fi mai bine peste cativa ani. (FMI)

2. Surse apropiate BNR

Asa cum spunea si Guvernatorul Mugur Isarescu, pericolul este ca, batandu-ne pe tinte mai mult sau mai putin indepartate de problematica noastra, sa uitam caracteristicile impactului crizei asupra Romaniei. Cand efectele puternice ale crizei economice se vor resimti si mai acut, riscam sa fim obositi de dezbateri, multe dintre ele pe langa subiect. Acesta  este un pericol real. Este nevoie in primul rand de “dezbateri serioase” care sa departajeze fenomenele “reale” de cele “virtuale”. Pentru ca un impact semnificativ il are si dimensiunea mediatica a crizei. Una dintre marile probleme ale României rămâne cum decurge dezbaterea politică. Daca se va profesionaliza, va ajuta. Ca scenarii posibile, e dificil de avansat ce ar putea urma. Nu trebuie exclus nimic. Nici cresterea posibila a fiscalitatii, desi o crestere mica nu ajuta defel, nici mentinerea fiscalitatii, dar insotirea cu alte masuri. Anul 2010 este crucial pentru Romania, din anumite puncte de vedere.

3. Director Banca Comerciala

E nevoie de a aborda mult mai echilibrat informatiile, poate chiar venind cu modele de reusita. Pentru ca si in timp de criza se mai fac totusi afaceri, se mai angajeaza oameni. Poate ar trebui popularizati cei care reusesc sa treaca peste criza cu bine, sa fie un model si pentru altii.

E drept, si ziaristii- si aici ma refer la cei de business- trebuie pe alocuri sa se mai documenteze. Am avut cazuri in care au preluat o stire si au scos cate un cuvant din ea- probabil ca sa incapa textul in pagina- dar care a schimbat radical sensul stirii.

Ar trebui sa li se insufle oamenilor putin optimism, dar bazat pe cifre si pe cazuri reale. Nu murim cu totii acum si aici. Stei si media acest lucru, il stiu si politicienii. Din pacate, discursul autoritatilor este jalnic.

In concluzie, situatia este grava, dar viata nu se opreste la 2010.

4. Presedinte Fond de investitii

Tot ce trebuie media sa inteleaga este ca panica poate distruge pietele si economia. Uitati-va la greci. Recomandarea mea este ca abordarile sa fie facute cu profesionalism. E drept ca acest Guvern este slab, dar asta nu inseamna ca in fiecare zi sa-l faci prost pe premier. Cand vezi o fata urata in fata ta, nu te duci direct la ea sa ii spui „Vai, dar cat de urata esti!” si nu te obliga nimeni sa iesiti impreuna la film. Cauti o alta varianta.

Din pacate, presa de la noi este „urata” sub raportul profesionalismului. Stiu jurnalisti buni care sunt in tabara unor trusturi cu alte interese decat cele ale Guvernului. Stiu si jurnalisti mediocri care nu au „moguli” deasupra capului. Acum, Romania trece prin momente mai dificile, impreuna cu intreaga Europa. Iar presa are  un rol extrem de important.

5.CEO Banca Comerciala

Scenariile pe care lucram nu ne fac sa fim foarte optimisti. In ipoteza concedierii unui numar de 200.000-300.000 de salariati publici, am putea vedea cresteri ale volumului intarzierilor la plata. Nu vedem un impact major la nivel de sistem, ci doar individual, pentru anumite institutii de credit care au preferat cote de piata cat mai mari pe anumite segmente.

Totul depinde de ceea ce se va intampla si in restul Europei. Scenariul cel mai optimist este cel in care statele europene isi revin, euro isi recapata echilibrul, iar economia Romaniei este trasa in sus de celelalte  state, ceea ce i-ar permite masuri mai putin intense de austeritate.

La nivelul politic nu vedem nicio imbunatatire insa, discursul capata nuante tot mai populiste, ceea ce nu e de natura a calma inclinatiile unora catre greve si violente.

Media ar putea prelua in aceste momente rolul crucial de a ajuta oamenii sa inteleaga ca nu grevele rezolva lucrurile. Grevele costa bani, iar Romania nu isi mai poate permite asemenea costuri. Noi am taiat cu 10% personalul cand am simtit ca suntem afectati de criza. La nivel guvernamental, 10% ar insemna 140.000 de oameni. E drept, socialmente va fi dificil, mai ales in lipsa unor masuri alternative de reorientare profesionala asigurate de Guvern. Dar nu exista alta cale pe moment.

In concluzie, orice intarzieri in reformele anuntate costa procente din PIB. Nu mai mizam pe crestere in 2010, ci am „impins” momentul pana in primul trimestru din 2011. Criticati Guvernul acolo unde trebuie, dar veniti si cu solutii alternative constructive. Aici mi se pare ca media are de spus enorm in aceste momente.

6. Director General Banca Comerciala

Scenariile sunt simplu de evaluat

-Guvernul face reformele necesare. Angajatii din sectorul bugetar ies in strada, Opozitia se solidarizeaza cu ei (ar fi sinucigas, dar nu de mirare), Guvernul cade, vine un altul care reia reformele…scandalul continua.

-Guvernul nu ia masuri de teama costurilor sociale ridicate, caz in care acordul cu FMI deraiaza, banii nu mai vin, incapacitatea de plata devine acuta, se monetizeaza datoria prin inflatie, revenim la nivelul de acum 15 ani si o luam de la capat

-Scenariul mediu. Guvernul se face ca reformeaza sistemul public, aplica masuri tampon fara ca o terapie de soc sa intervina si sa regleze dezechilibrele, problemele se”rostogolesc” in viitor, in speranta ca ne va ajuta restul Europei.

Media trebuie sa prezinte cu profesionalism evenimentele si sa explice masurile luate, prezentand in acelasi timp alternativele.

7. Dan Selaru

1. Există patru scenarii, cel optimist, tăierile sunt suficiente, nu cresc taxele, nu intrăm în încetare de plăţi.
Cel neutru, nu sunt suficiente tăierile, se cresc şi taxele, nu se intră în încetare de plăţi.
Cel pesimist, se cresc şi taxele, economia se prăbuşeşte, se dă drumul la inflaţie dar nu intrăm în încetare de plăţi.
Cel sinistru, intrăm în încetare de plăţi.
Dar cred ca daca se ajunge la scenariul neutru trebuie schimbat Guvernul. Dupa cifrele de azi pe 4 luni cred ca suntem deja pe scenariul doi. Ala cu cresterea taxelor.
Scenariul trei e improbabil pentru ca Isarescu nu da drumul la tiparnita. Asa ca s-ar putea sa existe o lupta intre BNR si Guvern. Pe care sper sa-l castige BNR, daca da faliment Statul nu inseamna ca dau faliment si cetatenii. Prin hiperinflatie dam toti faliment.

8. Economist sef Banca comerciala

Nu cred ca trebuie sa fiti de partea nimanui. Trebuie sa fiti de partea ratiunii economice. Din pacate, mass-media a luat-o pe o cale extrem de gresita cautand vinovati pentru situatia extrem de dificila in care ne aflam, lucru care discrediteaza complet actiunile autoritatilor si instiga populatia la revolta. Nu ajuta la nimic acest lucru, fiind binestiut faptul ca in toate paritidele politice exista coruptie. In acest moment este nevoie de o analiza obiectiva a situatiei si trebuie explicat oamenilor ce este de facut si de ce. Din pacate, la partea de comunicare autoritatile stau deplorabil…..

9. Emil Stoica

Ca reprezentanti ai mass-media nu cred ca ne putem situa nici de partea guvernului, dar nici de partea opozitiei. Nu degeaba presa e considerata a 4-a putere in stat si are propria ei agenda.

Daca este sa excludem asa numita presa care scrie la comanda, trebuie sa scriem in mod onest ce credem. Evident, rolul presei este sa tina puterea sub control si sa o critice la cea mai mica greseala. Si nu trebuie sa uitam de lucrul asta. Daca insa greselile sunt mari si ar fi de dorit o schimbare de guvern, atunci avem obligatia sa vedem care sunt alternativele. Daca alternativele din opozitie sunt mult mai proaste trebuie sa spunem asta in mod clar. In definitiv, nimeni nu e perfect. Insa alternativele nu sunt numai in opozitie. Iar o cadere de guvern si o viata politica haotica pe termen scurt poate genera o noua miscare politica ce va da un guvern mai bun. De exemplu, pot numi si in PDL si in PNL si in PSD oameni competenti si relativ onesti care ar putea oferi o alternativa reala.  Insa cred ca ne punem aceasta problema – si anume de ce parte sa stam – nu din cauza clasei politice, ci din cauza mass-media. Mass-media este in mare parte doar un megafon al unor interese ce nu au de-a face cu interesul public, sunt insterese private ale proprietarilor lor, fie ca vorbim de interese politice sau economice. Problema principala este ca mass-media este dezechilibrata. Daca un politician este dovedit corupt isi pierde credibilitatea. In schimn, daca un ziarist, sa zicem Bogdan Chirieac, este dovedit moral corupt si este dat afara de la un ziar, iata ca apare ca invitat permanent pe la emisiuni TV. Antenele dau si ele dovada zilnica de partizanat, de exemplu in recenta emisiune cu ministrul de finante.

Cu o astfel de presa o pozitie echilibrata este extrem de greu de tinut. Pe de o parte doresti o re-echilbrare a opiniilor, pe de alta parte chiar si o opinie normala poate fi interpretata drept partizana.

Avem doua lucruri de facut: 1) sa ne continuam rolul critic la adresa autoritatilor si 2) mai important, sa nu uitam ca presa este cainele de paza al democratiei, nu al unor interese private. Asa ca sa nu ne fie teama sa le spunem in fata celor care il invita pe Bogdan Chirieac sau celor care l-au gazduit pe ministrul de finante ca sunt ceea ce sunt – si aici las pe fiecare sa aleaga epitetul.

11. Daniel Daianu, fost ministru de Finante si europarlamentar

Taierea atat de drastica a salariilor si pensiilor ar fi trebuit sa fie insotita de a/ distribuire diferentiata a poverii impozitarii directe (aici nu mai este vorba despre ideologie, ci de pragmatism din ratiuni sociale, mai ales cand te atingi de pensii –este sebnsul observatiei lui Straus Kahn, care nu a fost intekles de multi la Bucuresti), pentru ca simbolistica echitatii are un rol cheie in asemenea circumstante; b/ masuri de crestere a absorbtiei fonduri europene, care ar fi singurul piston intern de combatere a recesiunii (si in interviul din R22 am oferit cateva piste de actiune); c// sa pedepsesti fara menjamente hotiile si risipa care se fac cu banul public si pe care presa le-a semnalat. Adica sa fie pedepsiti parlamentari si functionari guvernamentali care nu inteleg gravitatea situatiei. Este un element de etica, moralitate, fara de care nu se poate dialoga cu oamenii atunci cand le ceri sacrificii. Eu am mentionat aceste aspecte si la intalnirea de la Parlament, la care au participat TB, lideri de sindicat, ai cercurilor de afaceri, ca si in interviul de la Pro TV, in interviul din revista 22.

FMI şi UE nu vor finanţa sine die deficitele României. Ceea ce cred că înţelege puţină lume la noi, inclusiv oamenii politici, este că România este ameninţată de un asemenea deznodământ, ţinând cont şi de contextul internaţional nenorocit. Vedem ce se întâmplă în Grecia, dar şi în alte ţări din Uniunea Monetară. Ar fi cumplit pentru economia românească să ajungă în situaţia în care să nu poată să beneficieze de nicio finanţare de pe pieţele interne sau de pe cele externe. Ceea ce ar obliga la o ajustare brutală, forţată a cheltuielilor la nivelul încasărilor bugetare, care ar împinge ţara într-o depresiune economică cu consecinţe incalculabile din punct de vedere economic, social şi chiar politic. Ar trebui să se dea oamenilor sentimentul – în cazul de faţă bugetarii, dar şi ceilalţi care au suferit scăderi mari de salarii (în economia privată) – că nu numai pe umerii lor se apasă. Mă refer la modul în care statul (guvernul) reacţionează la fapte ce lovesc în interesul public, în vremuri de mare restrişte. Sunt fapte care ies la iveală, evidenţiate de presă, privind conduita unor demnitari, cinismul unora din administraţia centrală şi administraţia locală. Intervine aici o dimensiune etică majoră, care trebuie să însoţească un asemenea program, o componentă care implică măsuri severe de pedepsire a celor care se joacă cu banul public. România este într-un moment în care aceste măsuri foarte dure sunt un test şi pentru clasa politică, în sensul înţelegerii pericolelor cu care se confruntă ţara.

( Va urma)