Roubini. Nouriel Roubini. Un tip care isi imparte viata intre conferinte. Zboara la Hong Kong pentru trei ore. Pleaca apoi in SUA, de unde a doua zi revine in Europa la alta conferinta. La Bucuresti mi s-a parut un om obosit de atatea drumuri. Nu a avut interventii stralucitoare, dar nici nu cred ca era obligat prin contract sa aiba. A vorbit din manuale, a spus si cateva opinii care au facut sala sa mai tresara, dar una peste alta, sunt multumit. Nu te intalnesti in fiecare zi cu un personaj ca Roubini. Unii spun despre el ca e cam golanash care a avut noroco cu o predictie. Ca in NY e recunoscut pentru chefurile lui. Asa o fi. Eu insa am cunoscut un om care stia ce spune, chiar daca nu facea decat sa repete rezultatele unor analize de acum 3 saptsamani ale celor 35 de cercetatori pe care ii plateste.
Agitatie. „Mai aduceti farfurioare pe masa”. E nevoie de inca un prelungitor, striga altcineva. La Receptie apare o femeie. Confectioneaza lucruri din argint si incearca sa ii convinga pe organizatori sa o lasa sa isi expuna marfa. “Poate le cumpara, ca aici vin numai oameni cu bani. Si le dau ieftin”, imi spune femeia. Organizatorii nu au cum sa ii permita. Vine Isarescu, Roubini…Cum o s-o lase? Nu se poate doamna, aici nu e bazar, va multumim pentru intelegere!”, ii spune unul dintre organizatori.. Femeia insista. Organizatorii sunt si ei la fel de fermi. In cele din urma, femeia pleaca. La prezidiu se aseaza in graba etichetele cu numele vorbitorilor. Lipseste numele presedintelui BCR. “L-au scris gresit. Acum il refac”, explica cineva.
Dominic Bruynseels, tocmai intrat in sala, aude de “incident” si zambeste. Sta cateva minute de vorba cu Petru Rares, seful Institutului Bancar Roman. Bruynseels vorbeste o engleza impecabila. Petru Rares e roman. “Cand pleaca Roubini? Sa nu uitati sa ii trimiteti masina la hotel!”, transmite un alt organizator un ordin. Roubini pleaca joi dimineata. S-a vorbit pentru masina, totul e ok. Pentru Roubini, urmeaza alta tara, alte conferinte. A aparut si Van Groningen. Discuta cu “concurentul” de la BCR. Petru Rares discuta si el. Sergiu Oprescu de la Alpha Bank si-a lasat barba si a slabit. E noul lui look, imi spune cineva. Lui Groningen ii suna telefonul. Vorbeste in olandeza.
O fi sotia sa-i spuna ca si-a uitat pachetelul acasa? Il abordez pe Groningen. “Ati si auzit ca mi-am facut blog?”, ma intreaba. Stiam de blog, dar il invit la o intalnire online. Promite, dar ma roaga sa-l mai las cateva zile sa vada cum e cu online-ul. Rares discuta cu Lucian Anghel si cu Ionut Dumitru. Saptamana viitoare se vor intalni in cadru institutional ca sa rezolve problema despre care au discutat saptamana trecuta. Groningen e mandru ca e blogger. Toti vorbesc despre banci, tari, probleme ale sistemului. Rares il lauda pe Florin Georgescu. “Cat de condensata a fost prezentarea lui de ieri. Ai vazut-o?….Asa colorat cum e el”. Apare alta drama. “Cine incepe conferinta, Dominic?” Da. “Nu e ok. Sa inceapa Pasquale”, transmite cineva. Mai sunt cateva secunde.
Vezi aici
Hurezeanu, anuntat ca moderator, nu a mai venit. Sau e undeva, sub mantia invizibila. Conferinta a inceput. Pasquale e primul.
Traducatoarea traduce cate un cuvant din 5. La un moment dat aflam de la ea ca PIB-ul Romaniei e de 80%. Atat. E bine, putea fi Doamne fereste, altcatva.Au fost trei translatori. Doi barbati care erau super profi si femeia, care traducea amproasta rau. Numai idiotenii, de zici ca era angajata pentru destinderea auditoriului.
Cel mai tare a fost Sorin Paslaru-ZF. I-a intrebat pe bancheri cat de credibili mai sunt, cata vreme au luat banii Statului dupa care imprumuta acelasi Stat la dobanzi ridicate. Niciun bancher nu i-a raspuns coerent. A intrat Roubini. Rares s-a dus sa discute cu el. Vine Apocalipsa?
La tv e mai putin distractiv, baga din culise. :-)
Pingback: Reportaj: Farfurioare, conferinte, Roubini | Virtual Place Blog
Ca o concluzie generala, pe langa manipularile despre care am mai discutat eu pe aici, ar fi ca putem asista la multa naivitate si discutii inutile. Chiar si atunci cand oamenii care dezbat problemele actuale par manati de bunavointa si o dorinta reala de a schimba in bine lucrurile. Si cum ar putea oare sa fie altfel ? Chiar si putinii politicieni de buna credinta urmeaza pana la urma sfaturile unor economisti “recunoscuti” cu diploma la mana si “experienta” in domeniu. Aceiasi profesori de la ASE, bancheri, nobelisti, bener-isti sau alti “isti” de care ziceam ca saracii nu mai inteleg de multa vreme ce se intampla cu economia.
Ce sa mai zicem, astia sunt si cu astia defilam. Sunt genul de oameni care chiar cred ca stiu ce trebuie facut. Si lumea ii baga in seama, ca doar au sunt “economisti” cunoscuti. Se baga in fata si apar in mass-media, in timp ce unii precum cei din documentarul MELTUP sunt in continuare ignorati. Nouriel Roubini a fost si el zilele acestea pe la noi. Fiind privit mai mult ca un excentric si un pesimist de baietii veseli. Este totusi ascultat ceva mai atent decat sunt altii care au incercat sa spuna lucrurilor pe nume. Desi asa-zisul pesimism al lui Roubini e o naivitate usor coafata. Intr-un scenariu cu adevarat optimist, vom depasi cu mult estimarile respective.
In loc sa primim demisiile de la cei doi manageri ai economiei de piata românesti, Sebastian Vladescu și Mugur Isarescu, din cauza unor erori grave, primim in continuare sfaturi si masuri de la ei. Suntem masochisti.
Scaderea salariilor inseamna relaxarea oricarui imbold pentru modernizarea tehnologiilor din economie și fuga peste granite a salariatilor buni din generatia tanara; in final se va retrage si capitalul strain pentru ca nu vom avea nici chinezi harnici, nici europeni competenti. Spuneti-i lui Mugur Isarescu ca Romania nu are conjunctura Chinei, nu are nici statul chinez si ca ii astept cu incredere demisia.