Acum nu mai discut despre conditionalitati, Maastricht, inflatie sau deficit. Ma gandesc prin prisma ticaitului care se aude dinspre Guvern
Nu poti sa treci la euro unilateral. Trebuie sa ai niste monitorizari din partea Ecofin, care sa trimita Comisiei Europene o recomandare (sau dimpotriva, o contra-recomandare) apoi mai e un schimb de discutii intre oficialii romani si cei ai UE…Toate astea cer timp. Ecofinul nu se reuneste cand suna premierul din clopotel. Monitorizarile alea nu se fac nici ele peste noapte. In fine, intrebarea este cat timp ne-a mai ramas pentru ca formalitatile sa fie indeplinite. Si ce pierdem daca nu aderam la Euroland?
Dintr-un mail de azi al prof. Daianu. “De la aparitia UME a existat o controversa privind optimalitatea ei –potrivit criteriilor “optimal currency area”. Scepticii au sustinut ca in lipsa unui mecanism fiscal adecvat (inclusiv transferuri fiscale intre regiuni/tari) sistemul nu ar fi viabi. de aici si nevoia GSP. Optimistii au mizat pe intensificarea convergentei reale ca urmare a introducerii euro.

Am avut si perioada de “mare moderatie”, cand inflatia scazuta si dobanzile joase au ocultat problemele unor tari din UME. Grecia, Portugalia, au profitat de dobanzi scazute (convergenta dobanzilor) pentru a creste cheltuieli publice fara masura, in loc sa le ajusteze. Iar acum ajustarile cerute de noua realitate sunt extrem de dureroase si nici nu exista cursul de schimb ca instrument de corectie.

Alte tari (Spania) au beneficiat de crestere economica sustinuta, dar bazata pe sectoare non-tradeables, care a colapsat la izbucnirea crizei. De aici si deficit bugetar masiv crescut. Ce vreau sa spun este ca UME isi arata carentele prin aceea ca nu exista instrumente adecvate care sa asigure corectia dezechilibrelir interne (ma refer aici la deficite bugetare si cele de cont curent). De aceea, acum se pune problema reexaminarii GSP si gasirii unor noi mijloace care sa armonizeze dinamica de productivitate/competitivitate in UME.

In deceniul trecut, ULC (unit labor costs) au crescut mult mai repede in Italia, Spania, Portugalia decat in Germania.

Revenind la oile noastre, nu este rau sa mentinem tinta de 2015 pentru a avea consecventa in reforme (cele care insanatosesc finantele publice si nu numai). Pe de alta parte, este clar ca va exista o mai mare reticenta fata de tarile candidat, care au probleme de genul inflatie inca ridicata, greutati in diminuarea deficitelor bugetare dupa iesirea din recesiune, deficite externe care pot ameninta stabilitatea economica si, corelat, competitivitate scazuta. Toate acestea fac ca intrarea Romaniei in zona euro sa fie o misiune foarte complicata, de o parte si de alta.

Pozitia BNR este corecta in sensul ca la intrarea in zona euro economia Romaniei trebuie sa satisfaca nu numai conditii nominale (desi cel putin una este discutabila: ma refer la rata inflatiei, care intr-o economie emergenta, din cauza efectului Balassa Samuelson, este mai ridicata), ci si sa aiba putinta de a inregistra castiguri de productivitate corespunzatoare, pe termen lung.

Romania are nevoie nu numai de o politica bugetara adecvata, ci si de performanta buna din partea economiei private. Si pe aceasta cale ajungem la judecarea procesului investiional (public si privat) in Romania, daca alocarea resurselor favorizeaza sectoarele de tradeables, daca invesdtim cum trebuie in educatie, daca exista dialog social si politic strucuturat astfel incat, la nevoie, sa existe ompolitica a veniturilor care sa sustina competitivitatea economiei, daca investitiile ce se fac asigura upgrad-ing ul calitatii produseor si serviciilor, etc.

Este de dorit ca BNR sa nu permita o apreciere excesiva a monedei nationale (asa cum s-a intamplat in anii premergatori crizei).

Laurian Lungu:” Romania poate decide de una singura sa adopte o politica monetara care sa fie consistenta cu ERM, insa este nevoie de sprijinul ECB deoarece pe parcursul celor 2 ani se pot ivi situatii care sa puna presiuni pe cursul de schimb. Politica EMU este de a furniza o linie de credit (swap) tocmai pentru atenuarea potentialelor varfuri de variatii in rata de schimb.

Referitor la  intrarea in clubul euro, pentru o economie mica, cum este cea a Romaniei, este bine, in principiu, sa fie membra a acestuia. O preconditie esentiala insa este ca economia sa fie competitiva. In acest moment economia Romaniei nu indeplineste aceasta conditie – datorita deficientelor adanci de ordin structural, carentelor de management, etc. Adoptarea euro inainte ca economia sa fie pregatita sa reziste presiunilor competitive din zona euro ar consitui un dezastru economic pe temen lung. Modelele care nu trebuie urmate sunt vizibile foarte clar: Grecia, Portugalia, Spania, etc

Romania nu poate sta nici prea mult inafara Euroland.

Desigur, stiti ca initial, aderarea la euro era prevazuta pentru 2010-2014. Detalii, intr-o prezentare a Guvernatorului,aici, unde vorbeste si de experienta Greciei. . Apoi s-a amanat, din cauza guvernelor si a politicienilor. Acum riscam iar o amanare…

Cat despre ce pierdem daca nu aderam, raspunsul e simplu. Acum putin. Pe termen mediu, mult. E un semnal prost pentru pietele financiare, al caror “sentiment”…